DECIZIE   Nr. 72 din 20 aprilie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 334 din 19 iulie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Laurentiu Cristescu    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, exceptie ridicata de Corneliu Stegaru, Stefan Tache si Vasile Militaru in Dosarul nr. 7.840/1999 al Judecatoriei Buftea.
    La apelul nominal raspund Corneliu Stegaru, asistat de avocat Alice Draghici, Vasile Militaru, asistat de avocat Iulia Preda, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, aparatorul lui Corneliu Stegaru arata ca prin art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, sunt incalcate dispozitiile art. 41 alin. (2), teza intai din Constitutie, care prevad ca: "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular", deoarece acest text creeaza o diferentiere intre proprietatea privata a statului si proprietatea privata apartinand altor subiecte de drept. De asemenea, arata ca din textul criticat rezulta o vadita discrepanta intre modul de ocrotire juridica a proprietatii a doua societati comerciale, la care o persoana ar putea functiona, limitand totodata sfera activitatilor comerciale pe care un angajat le-ar putea desfasura la fiecare dintre cele doua societati, fara a deveni susceptibil ca se face vinovat de comiterea infractiunii incriminate prin acest text de lege. Autorul exceptiei considera ca norma legala ce face obiectul exceptiei incalca flagrant dispozitiile art. 41 alin. (2), teza intai din Constitutie si prin faptul ca genereaza diferente de tratament juridic intre doua societati comerciale, indiferent de natura activitatii pe care acestea o desfasoara sau de proprietarul lor. In concluzie solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Aparatorul lui Vasile Militaru sustine motivele de neconstitutionalitate formulate de aparatorul lui Corneliu Stegaru.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca autorul exceptiei, dupa ce face o analiza a textului criticat sub raportul elementelor constitutive ale infractiunii, ajunge la concluzia ca acesta ar fi contrar dispozitiilor art. 41 alin. (2), teza intai din Constitutie. Aceasta concluzie nu este insa corecta, deoarece, atunci cand activitatile comerciale sunt exercitate cu buna-credinta, nu se pune problema ca fondatorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal, care desfasoara activitati pentru doua societati comerciale ce fac afaceri intre ele, sa raspunda in vreun fel pentru exercitarea atributiilor lor in aceste societati. Numai in situatiile in care persoanele mentionate folosesc cu rea-credinta bunurile sau creditul de care se bucura societatile comerciale in folosul propriu sau al altor societati comerciale, textul criticat prevede sanctionarea penala a acestora. Acest fapt nu contravine insa dispozitiilor art. 41 alin. (2), teza intai din Constitutie, care se refera la apararea in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular. In concluzie, solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 octombrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 7.840/1999, Judecatoria Buftea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 pct. 5 devenit art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, exceptie ridicata de Corneliu Stegaru, Stefan Tache si Vasile Militaru.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii sustin ca fapta incriminata consta in folosirea unui bun sau a creditului de care se bucura o societate comerciala intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul propriu al faptuitorului ori pentru a favoriza o alta societate comerciala in care el are interese direct sau indirect. De asemenea, autorii exceptiei mai arata ca, intrucat textul nu este clar, ramane de stabilit in ce se poate concretiza actiunea de folosire a unui bun al unei societati comerciale sau creditului de care se bucura aceasta, din moment ce este exclusa dispozitia asupra bunurilor sau creditului. De aceea, s-ar putea crede ca este vorba de imprumuturi, inchirieri sau constituire de garantii. Se mai arata ca, in ceea ce priveste subiectul activ nemijlocit al acestei infractiuni, acesta este calificat, neputand fi decat administratorul, directorul sau, eventual, lichidatorul unei societati comerciale ale carei bunuri sau credit sunt folosite. Autorii exceptiei considera ca aceasta restrangere a sferei subiectilor activi ai infractiunii este nejustificata si conduce la concluzia ca art. 194 pct. 5, devenit in numerotarea din legea republicata art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, este neconstitutional. Textul de lege criticat mai cuprinde cerintele esentiale ca folosirea patrimoniului sau creditului sa fie realizata cu "rea-credinta" si sa fie facuta intr-un scop contrar intereselor societatii, in folosul propriu al faptuitorului sau pentru a favoriza alta societate comerciala in care faptuitorul este interesat, direct sau indirect. Referindu-se la aceasta ultima cerinta, autorul exceptiei considera ca textul de lege criticat incalca prevederile art. 41 alin. 2, teza intai din Constitutie, care prevede ca "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular". De asemenea, se mai arata ca textul legii nu este explicit, nu arata in ce consta favorizarea unei alte societati comerciale, in care faptuitorul este interesat, si de aceea este greu de stabilit cand exista infractiunea prevazuta la art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicata, si cand infractiunea de concurenta neloiala prevazuta la art. 301 din Codul penal. Singurul indiciu este oferit de termenul "folosire" inteles ca unul dintre cele 3 atribute ale dreptului de proprietate, ceea ce inseamna ca faptuitorul procedeaza la scoaterea temporara din patrimoniul societatii a unor valori, timp in care societatea proprietara este lipsita de atributul folosintei. In final, autorii exceptiei sustin ca, din modul in care este reglementata infractiunea prevazuta la art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicata, rezulta o vadita discrepanta intre modul de ocrotire juridica a proprietatii a doua societati comerciale, la care o persoana ar putea activa, limitand astfel sfera activitatilor concrete pe care un angajat le-ar putea desfasura la aceste societati, fara a deveni susceptibil ca se face vinovat de comiterea mentionatei infractiuni. Avand in vedere aceste motive, autorii exceptiei ajung la concluzia ca textul in discutie incalca dispozitiile art. 41 alin. (2), teza intai din Constitutie, prin faptul ca genereaza diferente de tratament juridic intre doua societati comerciale, indiferent de natura activitatii pe care acestea o desfasoara. In consecinta, ei solicita admiterea exceptiei si constatarea ca fiind neconstitutional a textului de lege criticat.
    Judecatoria Buftea, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, arata ca aceasta este neintemeiata. Se mai arata ca autorii exceptiei, in cea mai mare parte, nu fac referire la art. 41 alin. (2), teza intai din Constitutie, care prevede ca "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular". Argumentele folosite in motivarea exceptiei, referitoare la o presupusa discrepanta intre modul de ocrotire juridica a proprietatii a doua societati comerciale, la care aceeasi persoana ar putea activa, limitand astfel sfera activitatilor concrete pe care un angajat le-ar putea desfasura la aceste societati, nu justifica critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In motivarea acestui punct de vedere se arata ca legiuitorul roman a considerat necesara sanctionarea ca infractiune a faptei administratorului, directorului, directorului executiv sau reprezentantului legal al societatii comerciale care foloseste cu rea-credinta bunurile sau creditul de care se bucura o societate comerciala, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care el are interes direct sau indirect. Scopul incriminarii este sanctionarea comportamentului neloial al acelor functionari ai societatilor comerciale, care, abuzand de increderea acordata de adunarea generala a actionarilor, folosesc in interes propriu sau al altor agenti economici, la care au interes, un bun sau creditul de care se bucura societatea comerciala pe care o reprezinta. Prin aceasta sanctionare s-a urmarit protejarea concurentei loiale, in conformitate cu art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie. Se mai arata ca ocrotirea egala a proprietatii, invocata de autorul exceptiei, nu se poate intoarce printr-o interpretare larga impotriva esentei care a stat la baza formularii sale, prin cauzarea de prejudicii societatii comerciale la care persoanele detin o functie de conducere sau de reprezentare.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorilor exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Curtea a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, text care, in numerotarea din legea republicata, a devenit art. 266 pct. 2, care prevede ca "Se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii, care: [...]
    2. foloseste, cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect".
    Textul art. 41 alin. (2) fraza intai din Constitutie, considerat de autorii exceptiei ca a fost incalcat, are urmatorul cuprins: "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular."
    Examinand critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 pct. 5 devenit art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicata, raportate la art. 41 alin. (2), teza intai din Constitutie, Curtea constata ca prin incriminarea si pedepsirea celor care, abuzand de increderea ce li s-a acordat de conducerea unei societati comerciale, folosesc bunurile sau creditul de care se bucura aceasta impotriva intereselor ei, legea intelege sa apere societatile comerciale, proprietatea acestora.
    Incriminarea in discutie are ca scop si prevenirea faptelor de concurenta neloiala, expresie a obligatiei statului de a asigura protectia concurentei loiale.
    Din examinarea textului de lege in discutie, Curtea nu poate retine ca au fost incalcate dispozitiile art. 41 alin. (2) din Constitutie si de aceea exceptia de neconstitutionalitate este, sub acest aspect, neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
    Curtea mai constata ca scopul incriminarii si sanctionarii comportamentului neloial si abuziv al fondatorului, administratorului, directorului, directorului executiv sau al reprezentantului legal al societatii comerciale este ocrotirea patrimoniului societatilor comerciale, indiferent de forma lor de organizare, impotriva faptelor nelegale ale celor mentionati. Acestia, abuzand de insarcinarea primita din partea adunarii generale a actionarilor si de increderea cu care au fost investiti, folosesc, sub o forma sau alta, patrimoniul ori creditul societatii comerciale in scopuri potrivnice acesteia, in interesul lor personal sau al altor societati comerciale la care au interes, direct sau indirect, in sensul ca sunt - ei insisi sau rude ori apropiati ai lor - actionari, asociati, membri ai organelor de conducere, salariati etc. la aceste societati. Aceasta comportare reprezinta o forma de abuz de incredere in dauna societatii comerciale pe care o conduc, administreaza sau reprezinta, fapta care nu este prevazuta in Codul penal, ci in legea speciala.
    De asemenea, Curtea constata ca prin incriminarea faptelor mentionate, legiuitorul a urmarit, totodata, prevenirea si reprimarea concurentei neloiale, conformandu-se astfel prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, care are urmatorul continut: "(2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie." Or, tocmai o astfel de concurenta neloiala se poate materializa prin oferirea serviciilor de catre salariatul unui comerciant altui comerciant ori acceptarea unei asemenea oferte; deturnarea clientului unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute la acel comerciant, cu atat mai mult daca functia se mentine inca. Pentru prevenirea ivirii unor astfel de situatii legea interzice functionarea concomitenta in mai mult de trei consilii de administratie, respectiv functionarea fara avizul consiliului de administratie in calitate de administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau asociati cu raspundere nelimitata in societatile concurente sau avand acelasi obiect ori exercitarea aceluiasi comert sau a unuia concurent, pe cont propriu sau pe seama unei alte persoane.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, exceptie ridicata de Corneliu Stegaru, Stefan Tache si Vasile Militaru in Dosarul nr. 7.840/1997 al Judecatoriei Buftea.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 aprilie 2000.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu