Decizia Nr.719 din 31.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adina Laura Ciontoş în Dosarul nr. 33.636/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, care formează obiectul Dosarului nr. 501D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 502D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404¹ şi ale art. 404² din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Camelia Friciu în Dosarul nr. 33.738/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere identitatea de obiect a excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 502D/2011 la Dosarul nr. 501D/2011.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 502D/2011 la Dosarul nr. 501D/2011 care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 29 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 33.636/299/2009 şi nr. 33.738/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Adina Laura Ciontoş şi de Camelia Friciu în dosare având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare, respectiv suspendarea executării.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că reglementările criticate sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc dreptul la apărare al creditorului, având în vedere că desfiinţarea actelor de executare silită nu este de natură să determine, în mod automat, restabilirea situaţiei anterioare, cu atât mai mult cu cât restabilirea situaţiei anterioare nu presupune numai ca executarea silită să fie nelegală, ci şi ca aceasta să fie efectuată fără un drept, respectiv fără un titlu executoriu. De asemenea, se permite debitorului să obţină un titlu executoriu împotriva creditorului fără a se recurge la competenţa de drept comun a instanţelor judecătoreşti. Totodată, se mai afirmă că, pentru a se respecta principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil, este necesar ca restabilirea situaţiei anterioare să se poată dispune doar în cadrul unui proces separat, distinct.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece restabilirea situaţiei anterioare, prin întoarcerea executării, se dispune după ce instanţa verifică îndeplinirea condiţiilor legale în acest sens.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 404¹ şi ale art. 404² din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:

– Art. 404¹: „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit. În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449.“;

– Art. 404²: „În cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul. Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. 1 şi 2, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.“ În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi şi art. 129 alin. (1) privind folosirea căilor de atac, din Constituţia României. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 627 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 30 iunie 2009, precum şi prin Decizia nr. 467 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.084 din 22 noiembrie 2004, a reţinut că dispoziţiile art. 404¹ din Codul de procedură civilă se referă exclusiv la cazurile în care a fost desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită. Desfiinţarea acestor acte putea fi dispusă numai de instanţa judecătorească, în urma examinării temeiniciei şi legalităţii lor. La soluţionarea cererii de întoarcere a executării, de asemenea, numai instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească dacă cel care o solicită este sau nu îndreptăţit să obţină restituirea bunului ori a valorii luate prin executarea silită. În această privinţă, art. 404¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede că „Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit“. Creditorul are dreptul neîngrădit de a cere în justiţie valorificarea creanţelor sale şi, la nevoie, executarea silită a acestora, iar debitorul şi orice altă persoană interesată au dreptul să conteste, tot în justiţie, titlul executoriu şi executarea silită însăşi. Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 227 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Curtea a statuat că procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a însăşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în deciziile menţionate, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404¹ şi art. 404² din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adina Laura Ciontoş şi de Camelia Friciu în dosarele nr. 33.636/299/2009, respectiv nr. 33.738/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae