DECIZIE   Nr. 719 din 1 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. (1), art. 45 si art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 470 din 8 iulie 2010

Ion Predescu                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Patricia Marilena Ionea         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), art. 45 şi art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Anca Victoriţa Trifan în Dosarul nr. 449/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civil, litigii de muncă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 352/2008, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 27 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 449/99/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), art. 45 şi art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Anca Victoriţa Trifan cu prilejul soluţionării unui conflict de muncă.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate care reglementează delegarea şi detaşarea sunt contrare dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul de a alege locul de muncă şi interzic munca forţată, întrucât permit modificarea unilaterală a locului de muncă din iniţiativa angajatorului. In acest sens, arată că, potrivit dispoziţiilor art. 41 din Codul muncii, modificarea contractului individual de muncă se poate face numai prin acordul părţilor, excepţiile fiind prevăzute în acelaşi act normativ. Clauzele ce pot fi modificate privesc, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă şi timpul de odihnă. Prin urmare, condiţiile în care poate fi dispusă delegarea sau detaşarea salariatului trebuie să se supună dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din acelaşi cod, care prevăd că respectivele elemente trebuie să se regăsească obligatoriu în însuşi conţinutul contractului respectiv.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că însuşi art. 41 alin. (2) din Codul muncii prevede cu titlu de excepţie posibilitatea modificării unilaterale a contractului „numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod". Textele art. 42 alin. (1), art. 43, 54 şi 48 din Codul muncii trebuie interpretate în coroborare cu dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ care prevăd elementele obligatorii cu privire la care angajatorul are obligaţia să-l informeze pe solicitantul unui loc de muncă anterior încheierii contractului individual de muncă, precum şi faptul că aceste elemente trebuie să se regăsească în conţinutul scris al acelui contract încheiat de părţi. Astfel, modificarea unor elemente ale contractului individual de muncă se face în situaţiile invocate de către autorul excepţiei, în temeiul acordului iniţial pe care salariatul l-a dat în momentul încheierii contractului.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 352/2008, consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare,  punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. (1), art. 45 şi art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

-  Art. 42 alin. (1): „(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.";

-  Art. 45: „Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. In mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului.";

-Art. 48: „Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, şi în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod."

Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii forţate şi art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 352 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 30 aprilie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate, reţinând că, „potrivit art. 41 alin. (1) din Codul muncii, modificarea contractului individual de muncă se poate face numai prin acordul părţilor. Cu titlu de excepţie, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede posibilitatea modificării unilaterale a contractului «numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod». Clauzele ce pot fi modificate privesc, potrivit alin. (3) al art. 41, durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă şi timpul de odihnă. In acest sens, prin art. 42 alin. (1), art. 43, art. 45 şi art. 48 din Codul muncii [...] este prevăzută posibilitatea delegării sau detaşării angajatului din iniţiativa unilaterală a angajatorului, precum şi posibilitatea modificării unilaterale de către angajator a locului şi felului muncii în caz de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului. Aceste texte de lege trebuie însă interpretate în coroborare cu prevederile art. 17 alin. (2) din Codul muncii, care stabilesc elementele obligatorii cu care angajatorul are datoria să îl informeze pe solicitantul unui loc de muncă, anterior încheierii contractului individual de muncă, precum şi cu dispoziţiile art. 17 alin. (3) din acelaşi cod care prevăd că respectivele elemente trebuie să se regăsească obligatoriu în însuşi conţinutul contractului respectiv. Aşa fiind, posibilitatea modificării unilaterale a unor elemente ale contractului individual de muncă de către angajator este posibilă doar în urma acordului iniţial pe care salariatul l-a dat în momentul încheierii acestui contract, astfel că nu se poate vorbi despre o restrângere neconstituţională a drepturilor invocate de autorul excepţiei".

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), art. 45 şi art. 48 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Anca Victoriţa Trifan în Dosarul nr. 449/99/2009 al Tribunalului laşi - Secţia civil, litigii de muncă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea