DECIZIE Nr.
717 din 24 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 936 din 20 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi a art. 5 lit. b) din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în
România, excepţie ridicată de Mehawed Mahrous Abdel Hamid în Dosarul nr.
7.734/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati
Bassam, interpret autorizat de limba arabă, desemnat în vederea asigurării
traducerii pe parcursul soluţionării excepţiei de neconstitutionalitate.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
1.221 D/2006, nr. 1.393D/2006, nr. 1.395D/2006,
nr. 1.397D/2006, nr. 1.701 D/2006, 1.704D/2006 şi nr.
1.988D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Ali Abdullah Saleh
şi Gabrael Deo în dosarele nr. 11.381/302/2005 (11.049/2005) şi, respectiv, nr.
12.495/302/2005 (11.921/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, şi de
Kaiser Saad Bahat Yousif, Kalipos Favour, Imad Rifat Mohamed Salem, Adam Yagob
şi Ismail Mahmoud Salem Ahmed Salem în dosarele nr. 47.521/3/RF/2005, nr.
277/3/R F/20 0 6 , nr. 47.430/3/RF/2005, 279/3/RF/2006 şi, respectiv, nr.
2.913/3/RF/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati
Bassam şi doamna Elena Andrei, interpreţi autorizaţi de limba arabă şi,
respectiv, engleză, desemnaţi în vederea asigurării traducerii pe parcursul
soluţionării excepţiilor de neconstitutionalitate.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
dosarelor nr. 1.221 D/2006, nr. 1.393D/2006, nr. 1.395D/2006, nr. 1.397D/2006, nr. 1.701 D/2006,
1.704D/2006 şi nr. 1.988D/2006 la Dosarul nr. 1.190D/2006, care a fost primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România. Arată însă că soluţia legislativă conţinută în textul ce
constituie obiectul excepţiei a fost preluată de noua reglementare, la art. 26
alin. (1) şi (2). Consideră că jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire
la dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţine
valabilitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile menţionate din Legea nr.
122/2006, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a
excepţiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 122/2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 16 februarie 2006, 13 aprilie
2006, 11 mai 2006, 18 mai 2006 şi 1 iunie 2006, pronunţate de Tribunalul
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal în dosarele nr. 7.734/RF/2005, nr.
47.521/3/RF/2005, nr. 277/3/RF/2006, nr. 47.430/3/RF/2005, nr. 279/3/RF/2006 şi
nr. 2.913/3/RF/2006, şi prin încheierile din 5 mai 2006 şi 15 mai 2006,
pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarele nr. 11.381/302/2005
(11.049/2005) şi nr. 12.495/302/2005 (11.921/2005), Curtea Constituţională a
fost sesizată cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin.
(1), art. 5 lit. b) şi art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată. Excepţiile
au fost ridicate de Mehawed Mahrous Abdel Hamid, Kaiser Saad Bahat Yousif,
Kalipos Favour, Imad Rifat Mohamed Salem, Adam Yagob, Ismail Mahmoud Salem
Ahmed Salem, Ali Abdullah Saleh şi Gabrael Deo în cauze în materia acordării
statutului de refugiat.
In motivarea
excepţiilor de neconstitutionalitate având un
conţinut similar se susţine, în esenţă, că textele criticate din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie
şi pe cele ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Autorii excepţiilor critică lipsa de claritate a
dispoziţiilor de lege a căror neconstitutionalitate a fost invocată. Se arată
că acestea permit limitarea arbitrară a condiţiilor de acordare a protecţiei
umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de tortură, pedepse
sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată
de persecuţie pentru unul din cele 5 motive ale definiţiei Convenţiei de la
Geneva: rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice, apartenenţa la un
anumit grup social.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că
excepţiile de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate, dispoziţiile de lege
criticate fiind suficient de clare în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor
pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că
excepţiile de neconstitutionalitate ridicate nu sunt întemeiate. In acest sens,
invocă jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale şi convenţionale la care îşi raportează critica autorii
excepţiilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiilor de neconstitutionalitate îl
constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1), ale
art. 5 lit. b) şi ale art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. In realitate, din cuprinsul
încheierilor de sesizare rezultă că instanţele au avut în vedere acele
dispoziţii din ordonanţă care, în urma republicării şi renumerotării, au
devenit art. 5 pct. 2, având următorul cuprins:
- Art. 5 pct. 2: „Protecţia
umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte
condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive
serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să
sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în: [...]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante;"
In opinia autorilor excepţiilor
de neconstitutionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art.
22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a
pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea acestora, a intrat în
vigoare Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Potrivit art. 152 alin. (2) din legea
menţionată, la aceeaşi dată a fost abrogată Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.
Textul din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000, criticat de autorii excepţiilor, reglementa condiţiile de
acordare a protecţiei umanitare condiţionate. Art. 26 din Legea nr. 122/2006
preia esenţa conţinutului normativ al art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000. Astfel, art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din lege prevede o
formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor denumită protecţie subsidiară.
Redactarea acestui articol este următoarea:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - „Protecţia
subsidiară: (1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau
apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de
refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în
cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea
reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin.
(2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei
ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se
înţelege: [...]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante;"
Textul art. 26 din Legea nr. 122/2006 nu oferă o nouă
soluţie legislativă, întrucât din examinarea comparativă a celor două texte
normative se observă că, atât în cazul protecţiei umanitare condiţionate,
reglementată de art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, cât şi în
cazul protecţiei subsidiare prevăzute de art. 26 din Legea nr. 122/2006,
condiţiile ce trebuie îndeplinite de străin sau apatrid sunt identice.
Prin urmare, Curtea urmează să
ia în discuţie, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile
art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în
România.
Ţinând cont de identitatea de principiu a conţinutului
textului criticat de autorii excepţiilor şi cel amintit din Legea nr. 122/2006,
precum şi având în vedere că prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 au format, în repetate rânduri, obiect al controlului de
constituţionalitate, se impune menţinerea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale. Aceasta, deoarece argumentele şi soluţiile pronunţate în
deciziile referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 pct. 2 din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţin valabilitatea şi în cauzele de
faţă. In acest sens, pot fi menţionate, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 288
din 28 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 18 aprilie 2006, şi Decizia
nr. 468 din 6 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iunie 2006.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Mehawed Mahrous Abdel Hamid,
Kaiser Saad Bahat Yousif, Kalipos Favour, Imad Rifat Mohamed Salem, Adam Yagob
şi Ismail Mahmoud Salem Ahmed Salem în dosarele nr. 7.734/RF/2005, nr.
47.521/3/RF/2005, nr. 277/3/RF/2006, nr. 47.430/3/RF/2005, nr. 279/3/RF/2006 şi
nr. 2.913/3/RF/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, şi de Ali
Abdullah Saleh şi Gabrael Deo în dosarele nr. 11.381/302/2005 (11.049/2005) şi,
respectiv, nr. 12.495/302/2005 (11.921/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu