Decizia Nr.716 din 09.11.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Radu-Gheorghiţă Bazăverde în Dosarul nr. 2.971/63/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.465D/2016.2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei. Lipseşte partea Spitalul Orăşenesc Balş. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că o parte dintre contractele individuale de muncă încheiate prevăd o perioadă de probă, dar că această posibilitate a fost utilizată, în practică, foarte rar. Instanţa de contencios constituţional urmează să aprecieze asupra efectelor folosirii perioadei de probă asupra predictibilităţii sistemului public şi asupra performanţelor acestuia. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că stabilirea unei perioade de probă se circumscrie legii şi poate fi inserată în cadrul unui contract individual de muncă, indiferent de modul de ocupare a postului - cu sau fără concurs. Această perioadă reprezintă o modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului de către angajator. De asemenea, solicită să fie avute în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 334 din 10 aprilie 2012. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.971/63/2016, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Radu-Gheorghiţă Bazăverde în cadrul unui litigiu de muncă.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 31 din Codul muncii, care instituie posibilitatea stabilirii unei perioade de probă în vederea evaluării aptitudinilor salariatului, sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi medicilor care încheie un contract individual de muncă în urma promovării unui concurs. Astfel, dispoziţiile art. 2, art. 14, art. 15 şi art. 16 din Metodologia privind organizarea concursurilor de ocupare a posturilor de medic, medic dentist, farmacist, biolog, biochimist şi chimist din unităţile sanitare publice, a funcţiilor de şef de secţie, şef de laborator şi şef de compartiment din unităţile sanitare publice fără paturi, respectiv a funcţiei de farmacist-şef în unităţile sanitare publice cu paturi, din 9 iulie 2015, reglementează dreptul candidatului declarat promovat al concursului pentru ocuparea postului de medic de a încheia un contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu unitatea sanitară, drept care nu poate fi îngrădit sau limitat prin reglementarea unei perioade de probă. În acest context, dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din Codul muncii golesc de conţinut drepturile salariatului medic aflat în perioada de probă, câtă vreme acesta poate fi exclus din rândul personalului salarizat al angajatorului doar ca urmare a unei înştiinţări scrise care poartă denumirea de notificare, eludându-se în integralitate dispoziţiile metodologiei amintite. 7. Totodată, autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat creează o discrepanţă între salariatul medic aflat în perioada de probă şi salariatul medic care nu se află într-o asemenea perioadă, sub aspectul încetării raporturilor de muncă. Astfel, deşi obligaţiile sunt similare, desfacerea contractului de muncă nu se bucură de aceleaşi garanţii. De asemenea, arată că art. 450 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevede dispoziţii speciale cu privire la cercetarea, sancţionarea şi răspunderea medicului.8. Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.10. Guvernul, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.11. Avocatul Poporului, amintind aceeaşi decizie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere. [...]
(3) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia."15. Autorul excepţiei susţine că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 41 alin. (2) referitor la dreptul la muncă. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 din mai multe perspective. Astfel, unul dintre aspectele invocate priveşte o pretinsă necorelare între dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 şi cele ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 869/2015 pentru aprobarea metodologiilor privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor de ocupare a posturilor de medic, medic dentist, farmacist, biolog, biochimist şi chimist din unităţile sanitare publice, precum şi a funcţiilor de şef de secţie, şef de laborator şi şef de compartiment din unităţile sanitare fără paturi, respectiv a funcţiei de farmacist-şef în unităţile sanitare publice cu paturi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2015. Or, Curtea, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. În acest sens, este Decizia nr. 44 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013, sau Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014. 17. Un alt aspect de neconstituţionalitate invocat priveşte pretinsul caracter discriminatoriu al dispoziţiilor de lege criticate. În acest sens, autorul excepţiei compară medicii aflaţi în perioada de probă şi medicii care nu se află într-o asemenea perioadă de probă, din perspectiva modalităţilor de încetare a raporturilor de muncă. Curtea observă însă că cele două categorii de persoane comparate se află în situaţii diferite. Astfel, cu privire la regimul juridic aplicabil contractelor individuale de muncă în care s-a prevăzut o perioadă de probă, Curtea, prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2012, a arătat că „a fost expres reglementat de legiuitor ca fiind unul special faţă de cele pentru care nu se stabileşte o atare perioadă. De aceea, pentru a verifica aptitudinile profesionale ale angajatului, legiuitorul a introdus şi o condiţie specială, aplicabilă raportului de muncă astfel încheiat, şi anume notificarea prevăzută la art. 31 alin. (3) din Codul muncii, notificare ce nu trebuie motivată şi care echivalează cu faptul că aptitudinile profesionale ale angajatului nu corespund cerinţelor postului. Este o decizie discreţionară luată de angajator, acesta deţinând o poziţie care presupune inclusiv luarea unei atari decizii. De altfel, clauza contractuală criticată încurajează perfecţionarea profesională continuă a angajaţilor, fiind convenită şi agreată de ambele părţi la încheierea contractului." 18. De asemenea, Curtea aminteşte că, potrivit celor statuate în jurisprudenţa sa, aşa cum este Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, „egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat." 19. Prin urmare, având în vedere situaţia diferită a celor două categorii de salariaţi comparate, pe de o parte, şi conţinutul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, de cealaltă parte, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi sunt neîntemeiate. 20. În sfârşit, analizând critica referitoare la existenţa unui regim juridic special aplicabil răspunderii disciplinare a cadrelor medicale, prevăzut de art. 450 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Curtea apreciază că această critică se referă, în realitate, la aspecte de aplicare a legii, care excedează competenţei sale. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu-Gheorghiţă Bazăverde în Dosarul nr. 2.971/63/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea