DECIZIE Nr.
715 din 13 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 779 din 16 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Bratu Maria -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elena-luliana Şerban în
Dosarul nr. 15.875/1/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde avocata Ioana Ionescu pentru
partea Aurica Caramete, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părţii
prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în
vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile legale
criticate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 15.875/1/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Elena-luliana Şerban într-o cauză având ca obiect
„revendicare".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă,
că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât prin efectul său
retroactiv „a schimbat trăsăturile definitorii ale principiului bunei-credinţe
şi în special limitele de aplicare a acestuia."
Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază
excepţia ca neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Este invocată
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu
următorul conţinut: „(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate
fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care
actul a fost încheiat cu bună-credinţă."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 11 alin.
(2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 cu privire
la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Este invocată, de
asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul persoanei la
judecarea unui proces în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin numeroase decizii, ca,
de exemplu, Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 185 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 24 iulie 2003, Decizia nr. 826 din 16 noiembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, şi Decizia nr. 235 din 20 martie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007, Curtea a
statuat că aceste prevederi sunt constituţionale.
In considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut că
prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aplicând principiul
ocrotirii bunei-credinţe şi pe cel al aparenţei în drept, nu consacră o soluţie
novatoare şi, prin urmare, nu pot fi socotite retroactive. De altfel, textul de
lege consacră un principiu din dreptul civil, şi anume sancţionarea cu nulitate
absolută a actelor juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale în
vigoare, cu excepţia acelora încheiate de dobânditorii de bună-credinţă.
Curtea a constatat, de asemenea, că ocrotirea
interesului dobânditorului de bună-credinţă a fost determinată de raţiuni care
vizează şi asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea
raporturilor civile.
Atât soluţiile, cât şi considerentele acestor decizii
sunt valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Elena-luliana Şerban în Dosarul nr. 15.875/1/2003 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu