DECIZIE Nr.
714 din 25 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
71/2009 privind plata unor sume prevazute în titluri executorii avand ca obiect
acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum
au fost modificate prin art. I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
71/2009 privind plata unor sume prevazute în titluri executorii avand ca obiect
acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 422 din 24 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect
acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie
ridicată de Marian Rolf Sîntion în Dosarul nr. 9.614/300/2009 al Judecătoriei
Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Judecătoria Târgu Jiu, din oficiu,
în Dosarul nr. 13.551/318/2009, de Ion Braşoveanu, Daniela Bolda, Gheorghe
Brad, Mihaela Cioran, Dan Crupoveatchin, Carmen Floroiu, Ion Haiduc, Mihaela
Matei, Silvana Purcărin, Elvira Roată, Antonio Sandu, Ionel Stângaciu, Alina
Ţurcanu, Simona Vandici, Florea Zamfir, Marina Biriş, Mariana Bohoş, Mirela
Florea, Ana Mircu, Doina Mocanu, Daniela Rotariu, Eleonora Simionescu şi Carmen
Teuţan în Dosarul nr. 16.797/325/2009 al Judecătoriei Timişoara şi de Valentina
Baciu, Vasile Baltag, Gabriela Baltag, Mariana Cornea, Doina Murariu, Carmen
Elena Păduraru, Dan Magdalina, Daniela Mitrofan, Iulian Mitrofan, Maria
Ivănuşcă, Maria Vasiliu, Caliopia Nica, Cristina Marazliu, Silviu Ungureanu,
Irena Consuela Păvăluţă, Daniel Mihai Onişor, Maria Atudosiei, Marilena Daniela
Sandu, Neculai Topliceanu, Elena Mihăilă, Liliana Munteanu, Bibiana Vraciu, Ion
Căpăţână, Marcel Dumitrescu, Paula Hociug şi Brânduşa Chirilă în Dosarul nr.
6.376/279/2009 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
15 aprilie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6
mai 2010, pentru 20 mai 2010 şi apoi pentru 25 mai 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.614/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor
sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi
salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Marian
Rolf Sîntion într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de
încuviinţare a executării silite.
Prin Incheierea din 17 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 13.551/318/2009, Judecătoria Târgu Jiu a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume
prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale
personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată din oficiu în cadrul
soluţionării unei contestaţii la executare.
Prin Incheierea din 10 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 16.797/325/2009, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în
titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului
din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Ion Braşoveanu, Daniela Bolda,
Gheorghe Brad, Mihaela Cioran, Dan Crupoveatchin, Carmen Floroiu, Ion Haiduc,
Mihaela Matei, Silvana Purcărin, Elvira Roată, Antonio Sandu, Ionel Stângaciu,
Alina Ţurcanu, Simona Vandici, Florea Zamfir, Marina Biriş, Mariana Bohoş,
Mirela Florea, Ana Mircu, Doina Mocanu, Daniela Rotariu, Eleonora Simionescu şi
Carmen Teuţan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la
executare.
Prin Incheierea din 26 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 6.376/279/2009, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii
având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul
bugetar, excepţie ridicată de Valentina Baciu, Vasile Baltag, Gabriela
Baltag, Mariana Cornea, Doina Murariu, Carmen Elena Păduraru, Dan Magdalina,
Daniela Mitrofan, Iulian Mitrofan, Maria Ivănuşcă, Maria Vasiliu, Caliopia
Nica, Cristina Marazliu, Silviu Ungureanu, Irena Consuela Păvăluţă, Daniel
Mihai Onişor, Maria Atudosiei, Marilena Daniela Sandu, Neculai Topliceanu,
Elena Mihăilă, Liliana Munteanu, Bibiana Vraciu, Ion Căpăţână, Marcel
Dumitrescu, Paula Hociug şi Brânduşa Chirilă într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că suspendarea executării
hotărârilor judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură
salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar şi eşalonarea
plăţii acestora până în anul 2012 încalcă prevederile constituţionale ale art.
1 alin. (4) şi (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin.
(1)-(3), art. 44 şi art. 53. Totodată, se susţine că dispoziţiile de lege
criticate încalcă art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, ţinând cont de
faptul că instanţa constituţională a constatat încălcarea aceluiaşi text
constituţional atunci când prin Decizia nr. 784 din 12 mai 2009 a declarat ca
fiind neconstituţionale dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008, prin care, de asemenea, se prevedeau eşalonări cu
privire la executarea unor categorii de hotărâri judecătoreşti.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă,
Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Piatra-Neamţ şi-au
exprimat opinia în sensul temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate,
considerând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 încalcă
prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie
dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor
sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi
salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a fost
adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor
sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi
salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 162 din 12 martie 2010, act normativ ce introduce un
nou alineat, alineatul (11), şi modifică alineatele (2) şi (3) ale
art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009.
După două luni, prin dispoziţiile art. I din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri
executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din
sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337
din 20 mai 2010, au fost modificate din nou prevederile art. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 şi abrogat alineatul (11) al art.
1, alineat ce reglementa plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti
având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială devenite executorii
în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2010. Totodată, prin art. II din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010, s-a reglementat plata sumelor prevăzute
prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură
salarială devenite executorii după 1 ianuarie 2010 şi până la data intrării în
vigoare a acestei ordonanţe, şi anume 20 mai 2010.
Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, astfel cum au
fost modificate prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010,
având, în prezent, următorul cuprins:
„Art- 1- - (1) Plata
sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor
drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul
bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza
după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea titlului
executoriu;
b) în anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea
titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea
titlului executoriu.
(2) In cursul termenelor prevăzute la alin. (1) şi
(11) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1) şi (11),
plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele
preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
(4) In înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin
sectorul bugetar se înţelege autorităţile şi instituţiile publice a căror
finanţare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale,
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la
bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.
Art. 2. - Prin ordin
al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a
plăţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 1.
Art. 3. - Plăţile
restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenţa
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea
de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, şi a prevederilor Ordinului
ministrului justiţiei, al ministrului economiei şi finanţelor, al preşedintelui
Consiliului Superior al Magistraturii, al preşedintelui Inaltei Curţi de
Casaţie si Justiţie şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008
privind modalitatea de eşalonare a plăţii sumelor prevăzute în titlurile
executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor
aspecte financiare în sistemul justiţiei se execută cu respectarea prevederilor
art. 1 şi 2."
Ca urmare a abrogării alin. (11) al art. 1
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010, referirile alineatelor (2)
şi (3) ale aceluiaşi articol la acest alineat au rămas fără obiect.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3)
privind accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, art. 44
privind dreptul de proprietate, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (4) privind delegarea
legislativă. De asemenea, susţin că se încalcă şi prevederile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009
- în forma anterioară modificării aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 45/2010 -, s-a pronunţat prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, prin
raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele invocate în
prezenta cauză, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut - referitor la
criticile de neconstituţionalitate extrinsecă - că susţinerea potrivit căreia
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 încalcă prevederile art. 115
alin. (4) din Constituţie este neîntemeiată. Curtea, în jurisprudenţa sa, a
statuat, în mod constant, că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de
abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei „a
căror reglementare nu poate fi amânată" (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie
2005).
Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23
iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4)
din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective,
cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un
interes public. Cu privire la criteriul obiectiv necesar pentru aprecierea
situaţiei extraordinare, Curtea a reţinut, cu prilejul pronunţării Deciziei nr.
255 din 11 mai 2005, că „invocarea elementului de oportunitate, prin definiţie
de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficienţă contributivă determinantă
a urgenţei, ceea ce, implicit, îl converteşte în situaţie
extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar şi
univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de
oportunitate (...). Intrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili,
afirmarea existenţei situaţiei extraordinare, în temeiul lor sau prin
convertirea lor într-o asemenea situaţie, conferă acesteia un caracter
arbitrar, de natură să creeze dificultăţi insurmontabile în legitimarea
delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de
constituţionalitate - situaţia extraordinară -, a cărui respectare este
prin definiţie supusă controlului Curţii, să fie, practic, sustras unui atare
control, ceea ce ar fi inadmisibil". Totodată, cu prilejul pronunţării
Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituţională a statuat că „urgenţa
reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare,
reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de
legiferare".
Mai mult, Curtea a statuat că nu se constituie într-o
situaţie extraordinară cazurile „cu implicaţii financiare legate de punerea în
executare a hotărârilor judecătoreşti. Aceste aspecte ţin de oportunitatea
adoptării reglementării" (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, şi
Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009).
Raportat la cauza de faţă, Curtea a observat că
Guvernul a motivat situaţia extraordinară ca fiind determinată de:
- dificultăţile întâmpinate cu privire la executarea
hotărârilor judecătoreşti având ca obiect drepturi de natură salarială
stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar;
- influenţa substanţială asupra bugetului de stat pe
anul 2009 pe care o are executarea, în condiţiile dreptului comun, a titlurilor
executorii;
- necesitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi, în
mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de
Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar.
Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la art. 115
alin. (4) din Constituţie, Curtea a analizat fiecare dintre aceste motive
invocate de Guvern, pentru a stabili dacă implicaţiile financiare legate de
punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, în situaţia dată, se
circumscriu situaţiei extraordinare sau unor elemente de oportunitate. O atare
analiză este necesară pentru a stabili dacă un considerent de principiu
rezultat din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în speţă fiind vorba de
Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 şi Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, este
aplicabil fără nicio circumstanţiere sau, din contră, în funcţie de
circumstanţele speţei să îi poată fi adăugat un corectiv şi să poată fi
considerată ca fiind o situaţie extraordinară.
Astfel, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie
2009, Curtea a reţinut că situaţia de criză financiară mondială ar putea
afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi,
implicit, securitatea naţională. Aceasta este premisa de la care Curtea urmează
să analizeze relevanţa motivelor invocate de Guvern în adoptarea ordonanţei de
urgenţă criticate.
Primul motiv pentru justificarea situaţiei
extraordinare este cel ce vizează dificultăţile întâmpinate cu privire la
executarea hotărârilor judecătoreşti având ca obiect drepturi de natură
salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar. Un atare
motiv privit ut singuli nu justifică existenţa unei situaţii
extraordinare, de aceea Curtea va proceda la analizarea şi a următoarelor două
motive invocate de Guvern, respectiv influenţa negativă pe care executarea
titlurilor executorii le-ar avea asupra bugetului de stat şi creşterea
deficitului bugetar. Aceste ultime două motive sunt susţinute de faptul că
valoarea titlurilor executorii având ca obiect drepturi de natură salarială
stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar este foarte mare din
moment ce nu este vorba despre titluri executorii singulare sau care afectează
un anume domeniu de activitate, ci despre o chestiune sistemică, la nivel
statal. Nici aceste motive privite ut singuli nu justifică existenţa
unei situaţii extraordinare, însă, privind toate cele trei motive în mod
cumulat şi plecând de la premisa constatată de către Curte prin Decizia nr.
1.414 din 4 noiembrie 2009, Curtea Constituţională ajunge la concluzia că, în
cauza de faţă, există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume de la
condiţiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu
respectarea Codului de procedură civilă, respectiv a Ordonanţei Guvernului nr.
22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice,
stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, după caz, astfel încât consideră că
există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Prin urmare, Curtea constată că există o stare de fapt obiectivă,
cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului care pune în pericol un
interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român.
De asemenea, Curtea a constatat că ordonanţa de urgenţă
a fost adoptată în vederea atenuării efectelor unei stări de criză economică
generalizată. O atare finalitate economică implica, în mod necesar şi
neechivoc, o reglementare juridică primară, rapidă, unitară şi energică. In
consecinţă, adoptarea măsurii criticate reclama, în mod indubitabil, urgenţă;
or, reglementarea urgentă a situaţiei rezultate în condiţiile de criză
economică nu putea fi făcută în mod rapid şi rezonabil nici prin asumarea
răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului asupra unui
proiect de lege şi nici prin adoptarea unui proiect de lege cu procedura de
urgenţă. In aceste condiţii, pentru conservarea stabilităţii economice a
statului, singurul instrument rămas la îndemâna Guvernului a fost adoptarea
unei ordonanţe de urgenţă.
Pentru aceste motive, Curtea a constatat că reglementarea
criticată îndeplineşte exigenţele urgenţei prevăzute în art. 115 alin. (4) din
Constituţie.
In consecinţă, Curtea a constatat că, în anumite
situaţii extreme, precum în cea de faţă, implicaţiile financiare legate de
punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti se pot constitui într-o
situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, în măsura
în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea
stabilităţii economice a statului român. O atare situaţie extraordinară, în mod
evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea
hotărârilor judecătoreşti în conformitate cu dreptul comun în materie,
respectiv Codul de procedură civilă sau Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, după
caz, chiar dacă debitor este statul. Altfel, Guvernul nu poate uza de
reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la
dreptul comun atunci când statul este debitor; este sarcina statului să
găsească soluţii pentru executarea conformă a hotărârilor judecătoreşti,
potrivit dreptului comun. In caz contrar, nu ar mai exista o situaţie
extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, ci, mai degrabă,
s-ar pune în evidenţă elemente de oportunitate legislativă.
Cu privire la criticile de neconstituţionalitate
intrinsecă, Curtea a constatat, prin aceeaşi decizie, că şi acestea sunt
neîntemeiate pentru următoarele motive:
Nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări
între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi
decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea
hotărârilor judecătoreşti.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o
deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este
justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un
scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între
mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea
hotărârile pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în
şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979,
Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali
împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva
Cipru, 1999, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004). Totodată, în
conformitate cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele
beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură
diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic
diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe,
de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunţate în
cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene"
împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1986, Bocancea şi alţii
împotriva Moldovei, 2004).
Or, în cauza de faţă, astfel cum s-a arătat şi mai sus,
măsura contestată urmăreşte un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice
a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între
mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a
hotărârilor judecătoreşti în cauză. Astfel, situaţia particulară ivită şi
motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o
diferenţă evidentă de tratament juridic.
Toate acestea duc la concluzia că ordonanţa de urgenţă
criticată este conformă art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Cu privire la invocarea art. 21 alin. (1)-(3) privind
accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil, Curtea reţine că, potrivit
jurisprudenţei sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, -„procesul
civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă
intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu
ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în
măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia". Insă,
aşa cum s-a arătat şi mai sus, actul normativ criticat este o măsură de natură
să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim
pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Faptul că acesta îşi
execută creanţa într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a
executării unei hotărâri judecătoreşti, datorită caracterului sistemic al
problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale
personalului bugetar. De altfel, chiar şi Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, soluţionând Cererea nr. 60.858/00 şi pronunţând decizia de
admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy
împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare
a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale
cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare.
Totodată, în cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce
lipsa de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or,
în cauza de faţă, Guvernul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor
judecătoreşti, ci se obligă la plata eşalonată a sumelor prevăzute prin
acestea. Executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect
drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie
doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este
singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate
aplica.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie
definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr.
1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie deci o
atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că
lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi
împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin
adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea
despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în
aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a
dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind
deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize
financiare accentuate.
Totodată, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea
bugetului de stat pe anul 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 60 din 27 ianuarie 2010, „ordonatorii principali de credite
efectuează plata titlurilor executorii, conform Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii
având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul
bugetar, din sumele aprobate la titlul «Cheltuieli de personal»", ceea
ce echivalează cu impunerea unei obligaţii de rezultat în sarcina acestora.
Totodată, astfel cum prevede art. 25 alin. (2) din aceeaşi lege, „prin
hotărâre a Guvernului, în cazuri temeinic justificate, în ultima lună a
fiecărui trimestru pot fi majorate sumele aprobate la titlul «Cheltuieli de
personal» în bugetele ordonatorilor principali de credite finanţaţi integral de
la bugetul de stat, pentru acoperirea necesarului de credite bugetare pentru
plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
71/2009, în mod eşalonat pe parcursul anului 2010, din suma globală prevăzută
cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - «Acţiuni
generale»". Acest aspect relevă grija pe care legiuitorul delegat o
acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009.
Având în vedere toate aceste considerente şi ţinând
cont de împrejurarea că, deşi ulterior pronunţării Deciziei nr. 188/2010,
dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 au fost modificate
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010 în sensul reeşalonării
plăţii sumelor respective în perioada 2012-2014, Curtea constată că atât
soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
Curtea mai constată că, în aplicarea art. 25 alin. (1)
din Legea bugetului de stat pe anul 2010, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 422
din 28 aprilie 2010 privind suplimentarea bugetelor Ministerului Justiţiei,
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Public şi Consiliului
Superior al Magistraturii, la titlul „Cheltuieli de personal", pentru
plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect
acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, hotărâre
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 3 mai 2010.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor
sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi
salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum au fost modificate prin
art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea
art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor
sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi
salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Marian Rolf
Sîntion în Dosarul nr. 9.614/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti -
Secţia civilă, de Judecătoria Târgu Jiu, din oficiu, în Dosarul nr.
13.551/318/2009, de Ion Braşoveanu, Daniela Bolda, Gheorghe Brad, Mihaela
Cioran, Dan Crupoveatchin, Carmen Floroiu, Ion Haiduc, Mihaela Matei, Silvana
Purcărin, Elvira Roată, Antonio Sandu, Ionel Stângaciu, Alina Ţurcanu, Simona
Vandici, Florea Zamfir, Marina Biriş, Mariana Bohoş, Mirela Florea, Ana Mircu,
Doina Mocanu, Daniela Rotariu, Eleonora Simionescu, Carmen Teuţan în Dosarul
nr. 16.797/325/2009 al Judecătoriei Timişoara şi de Valentina Baciu, Vasile
Baltag, Gabriela Baltag, Mariana Cornea, Doina Murariu, Carmen Elena Păduraru,
Dan Magdalina, Daniela Mitrofan, Iulian Mitrofan, Maria Ivănuşcă, Maria
Vasiliu, Caliopia Nica, Cristina Marazliu, Silvia Ungureanu, Irena Consuela Păvăluţă,
Daniel Mihai Onişor, Maria Atudosiei, Marilena Daniela Sandu, Neculai
Topliceanu, Elena Mihăilă, Liliana Munteanu, Babiana Vraciu, Ion Căpăţână,
Marcel Dumitrescu, Paula Hociug, Brânduşa Chirilă în Dosarul nr. 6.376/279/2009
al Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean