DECIZIE   Nr. 712 din 13 septembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 alin. 2 teza intai din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 702 din 18 octombrie 2007

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Ninosu                               -judecător

Ion Predescu                               -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Ion Tiucă                                     - procuror

Daniela Ramona Mariţiu             - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriela Pătuleanu şi Aurel Pătuleanu în Dosarul nr. 2.936/303/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 18 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.936/303/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Gabriela Pătuleanu şi Aurel Pătuleanu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece nu reglementează expres termenul de declarare a recursului împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată că nu se precizează un reper clar al termenului în care partea care a atacat cu recurs încheierea prin care s-a dispus suspendarea trebuie să depună motivele de recurs. Aşa fiind, se consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul arată că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, reglementarea lor este de competenţa legiuitorului. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra acestor dispoziţii, de exemplu prin Decizia nr. 865 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2441 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut: „Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia textul de lege criticat este neconstituţional deoarece nu reglementează expres termenul de declarare a recursului împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea este neîntemeiată, dispoziţiile art. 2441 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă reglementând termenul de declarare a recursului, şi anume cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.

Textul de lege criticat reprezintă norme speciale de procedură, derogatorii de la dreptul comun, impuse de specificul domeniului reglementat, şi anume suspendarea judecăţii, adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, poate adopta norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, atâta vreme cât îşi subordonează acest demers regulilor şi principiilor constituţionale.

Aşa fiind, reglementarea criticată, instituind, cu titlu de excepţie de la dreptul comun în materie, că declararea recursului împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea se poate face cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, dă expresie anumitor particularităţi esenţiale ale respectivului domeniu, fără a se încălca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gabriela Pătuleanu şi Aurel Pătuleanu în Dosarul nr. 2.936/303/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu