DECIZIE Nr.
711 din 13 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 756 din 7 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Măria Bratu -magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ion Marc în Dosarul
nr. 10.808/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă.
La apelul nominal se prezintă partea Cristea Vasilica,
lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă
solicită respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 31 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 10.808/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ion Marc într-un proces civil având ca obiect
pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin prevederile de lege
criticate „se neagă" dreptul la o cale de atac, inclusiv dreptul la un
recurs efectiv, drept prevăzut în art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Autorul excepţiei mai
susţine, de asemenea, că prevederile de lege criticate îl „lipseşte" de
posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii prin care a
fost soluţionată cererea de reexaminare formulată împotriva modului de
stabilire a taxei judiciare de timbru.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă apreciază că prevederile art. 18 alin. (3)
din Legea nr. 146/1997 nu aduc atingere principiului constituţional al
accesului liber la justiţie. In consecinţă, consideră excepţia neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată. Este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 18 alin.
(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate prin Legea
nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, care au
următorul cuprins:
„(3) Cererea se soluţionează în camera de consiliu
de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă."
Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel
al art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie. Este
invocată şi încălcarea art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a mai făcut obiect al
controlului de constituţionalitate într-o cauză în care criticile de
neconstituţionalitate vizau aceleaşi aspecte ca şi în cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 581 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.113 din 9 decembrie 2005, Curtea a
reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă acces la toate structurile
judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie. Acest drept poate fi supus
unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi
de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de
vreun tratat internaţional la care România este parte.
Condiţiile de exercitare a dreptului de acces liber la
justiţie, precum şi a căilor de atac sunt prevăzute de norme juridice de drept
procesual, textul de lege criticat având o astfel de natură. Or, conform
dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar
art. 129 din Legea fundamentală prevede că, „Impotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condiţiile legii".
Curtea Constituţională a mai reţinut că sintagma recurs efectiv nu are semnificaţia unei
căi de atac împotriva unei hotărâri
judecătoreşti, ci se referă la dreptul persoanei de a recurge, prin cerere, la
o instanţă judecătorească, în vederea soluţionării cauzei sale. Or, potrivit
art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, împotriva modului de stabilire a
taxei de timbru se poate face cerere de reexaminare, astfel că nu se poate
susţine lipsa oricărei căi de atac.
Mai mult, Curtea a reţinut că cererea prin care se
contestă modul de stabilire a taxei de timbru nu priveşte fondul litigiului dedus judecăţii, ci se solicită doar un
control asupra legalităţii şi temeiniciei sumei ce reprezintă taxa judiciară de
timbru, condiţie prealabilă a accesului la instanţă.
Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii
sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
excepţie ridicată de Ion Marc în Dosarul nr. 10.808/302/2006 al Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu