DECIZIE Nr.
711 din 7 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Ordonanta Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 412 din 17 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare,
excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 47.338/3/2007 ai
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, având
în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.325/2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 iunie 2008 pronunţată în Dosarul
nr. 47.338/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare,
excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în cauza ce are ca obiect judecarea
unor cereri privind drepturi salariale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr.
137/2000 este neconstituţional, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (4),
art. 126 alin. (6) şi art. 146 lit. a) şi c) din Constituţie, „în măsura în
care este interpretat în sensul că se dă în căderea Consiliului Naţional pentru
Combaterea Discriminării atribuţia de a reţine încălcarea principiului
egalităţii în faţa legii prin examinarea şi cenzurarea soluţiilor cuprinse în
legi, ordonanţe şi acte administrative cu caracter normativ".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
prevederile art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt
neconstituţionale, în măsura în care sunt interpretate că ele conferă
Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prerogativa de a anula sau
refuza aplicarea unor acte normative, considerând că sunt discriminatorii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, cu referire la Decizia
Curţii Constituţionale nr. 1.325/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007,
dispoziţii care au următorul conţinut:
(1) Persoana care se consideră discriminată poate
sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data
la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.
(2) Consiliul soluţionează sesizarea prin
hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).
(3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1),
persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea
consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare
discriminării.
(4) Colegiul director al Consiliului dispune
măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie
a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea
primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării.
(5) Acţiunea de investigare întreprinsă de Colegiul
director se desfăşoară la sediul instituţiei sau în alt loc stabilit de acesta.
(6)Persoana interesată are obligaţia de a dovedi
existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări
directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi
revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. In faţa
Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv
înregistrări audio şi video sau date statistice.
(7)Hotărârea Colegiului director de soluţionare a
unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi
cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele,
domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor,
descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la
baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este
cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.
(8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 15
zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării.
(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată
la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin.
(2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu
executoriu."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
au fost încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (4) referitoare la egalitatea în
faţa legii, ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor
administrative şi ale art. 146 lit. a) şi c) referitoare la atribuţiile Curţii
Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte criticile de
neconstituţionalitate formulate în cauză, Curtea reţine că prin Decizia nr.
997/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18
noiembrie 2008, s-a pronunţat din perspectiva aceloraşi critici de
neconstituţionalitate cu cele existente în cauza de faţă. Prin această decizie
a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că dispoziţiile
art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale, în măsura
în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Naţional pentru
Combaterea Discriminării competenţa ca, în cadrul activităţii sale
jurisdicţionale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu
putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu
norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte
normative.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că -
în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.
137/2000 - sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, referitoare la
inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate în cazul în care
prevederile supuse controlului de constituţionalitate au fost constatate ca
fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară. Intrucât încheierea Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin
care a fost sesizată Curtea Constituţională este din 23 iunie 2008, iar decizia
Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) a fost publicată la
data de 18 noiembrie 2008, excepţia de neconstituţionalitate a acestor
dispoziţii de lege a devenit inadmisibilă.
II. Curtea constată că asupra prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 137/2000 s-a mai pronunţat, însă din perspectiva altor critici
de neconstituţionalitate decât cele existente în cauza de faţă, prin Decizia
nr. 1.325 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, decizie prin care a fost admisă
excepţia de neconstituţionalitate, constatându-se că dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde
înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze
aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt
discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu
prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ţinând cont de acestea, Curtea constată că în cauză nu
sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, referitoare la
inadmisibilitatea excepţiei în cazul în care prevederile supuse controlului
de constituţionalitate au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o
decizie anterioară, deoarece criticile autorului excepţiei sunt diferite faţă
de cele avute în vedere în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.325/2008.
In consecinţă, analizând criticile formulate
referitoare la alin. (1), (2), (4) - (10) ale art. 20 din Ordonanţa Guvernului
nr. 137/2000, Curtea reţine că acestea sunt neîntemeiate, aşa cum a statuat
prin Decizia nr. 997/2008.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr.
47.338/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1), (2), (4)-(10) din
Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor
formelor de discriminare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar
al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean