DECIZIE   Nr. 71 din 11 mai 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 352 din 26 iulie 1999

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Paula C. Pantea    - procuror
    Claudia Miu        - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat, exceptie ridicata de Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. in Dosarul nr. 11.284/1998 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
    La apelul nominal raspunde Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A., reprezentata prin consilier juridic Paula Nedelcu, lipsa fiind Dumitru Virtu, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat sunt neconstitutionale. In sprijinul sustinerilor sale invoca Decizia nr. 82 din 29 aprilie 1997 a Curtii Constitutionale, in care s-a statuat ca prevederile Legii nr. 1/1970 se aplica regiilor autonome si institutiilor publice, nu si societatilor comerciale cu capital privat, cum este si Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, sustinand, pe de o parte, ca termenele prevazute de art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 constituie garantii indispensabile executarii contractului de munca, iar pe de alta parte, ca, fiind termene de decadere, ele determina o limitare in timp a dreptului de aplicare a sanctiunilor disciplinare.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 ianuarie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 11.284/1998, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat, exceptie ridicata de Banca Romana pentru Dezvoltare, societate pe actiuni.
    In esenta, autoarea exceptiei sustine ca Legea nr. 1/1970 este un act normativ specific sistemului socialist si contravine principiilor de functionare a societatilor comerciale care, avand caracter privat, se supun prevederilor contractului colectiv de munca. Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. nu se incadreaza in categoria persoanelor juridice care, in prezent, au obligatia ca, in cadrul raporturilor de munca stabilite cu angajatii proprii, sa se conformeze prevederilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970, deoarece, avand in vedere temeiurile juridice in baza carora s-a infiintat, este societate comerciala privata, neavand corespondent in economia socialista, in contextul careia a fost elaborata si aplicata Legea nr. 1/1970.
    In sustinerea exceptiei, autoarea invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 82 din 29 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 27 noiembrie 1997, prin care s-a statuat faptul ca prevederile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 sunt "abrogate in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, in masura in care se refera la societatile comerciale". Pentru identitate de ratiune, autoarea exceptiei reclama aceeasi solutie si in ce priveste prevederile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca prevederile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 nu contravin dispozitiilor Constitutiei Romaniei. Dimpotriva, potrivit opiniei sale, "este necesar sa fie instituit un termen de aplicare a sanctiunii corelat cu data savarsirii abaterii, astfel de termene existand si pentru fapte care atrag raspunderi mult mai grave, cum sunt cea penala si contraventionala". Se arata in continuare ca "aplicarea sanctiunii dupa o perioada indelungata de la data savarsirii unei fapte nu mai are eficienta in indreptarea sau asupra comportamentului persoanei care a savarsit-o si nici in relatiile si raporturile de munca, cum este cazul raspunderii disciplinare". Instanta considera ca in orice tip de economie trebuie sa existe o disciplina a muncii. In sistemul de drept romanesc, atunci cand disciplina muncii nu este reglementata in toate detaliile de contractul colectiv de munca, "se aplica norma generala, care in acest caz este Legea nr. 1/1970". Dispozitia legala criticata protejeaza salariatii impotriva abuzurilor sau a sanctiunilor aplicate arbitrar. De altfel, se mai arata ca "intimata nici nu a indicat ce dispozitie constitutionala este incalcata de art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere presedintele Camerei Deputatilor sustine ca "abordarea problemei juridice in cauza nu trebuie sa porneasca de la evidentierea incompatibilitatii de fond dintre unitatile socialiste - privite ca persoane juridice puternic marcate de amprenta ideologica a regimului politic abolit in 1989 - si societatile comerciale ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. 31/1990, in conditiile economiei de piata si ale unei democratii constitutionale". In cauza, esentiale sunt interesele autorului abaterii disciplinare, care trebuie sa stie, la implinirea unui termen determinat, ce drepturi si in ce masura acestea ii sunt afectate, pentru a putea exercita, eventual, caile de atac pe care legea i le pune la indemana. Practic, si sub imperiul Constitutiei din 1991, dispozitiile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 asigura o protectie eficienta intereselor salariatului angrenat intr-o procedura disciplinara, neavand importanta daca raportul juridic de munca este stabilit cu o societate comerciala, cu o institutie publica sau o regie autonoma ori cu o alta persoana juridica prevazuta de lege. Se apreciaza ca dispozitiile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 sunt, in continuare, in vigoare.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca "societatilor comerciale constituite conform prevederilor Legii nr. 31/1990, precum si societatilor comerciale cu capital majoritar de stat privatizate nu le pot fi aplicate prevederile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970, intrucat societatile comerciale fiind cu capital privat nu au un corespondent in economia socialista. Daca li s-ar aplica aceste prevederi, aceasta ar duce la extinderea aplicarii Legii nr. 1/1970 dincolo de vointa legiuitorului, care, in art. 28 alin. 2, doar recomanda pentru celelalte unitati economice, altele decat cele de stat, sa aplice dispozitiile legii". Pentru aceste considerente, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este fondata in parte, in sensul ca art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 nu se aplica societatilor comerciale.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere comunicate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra exceptiei, deoarece, desi Legea nr. 1/1970 a fost adoptata inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei, pe baza dispozitiilor sale s-au nascut raporturi juridice dupa intrarea in vigoare a acesteia.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il formeaza dispozitiile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat, avand urmatorul cuprins:
    "Sanctiunea disciplinara poate fi stabilita si va trebui sa fie comunicata in scris salariatului in cel mult 30 de zile de la data cand cel in drept sa o aplice a luat cunostinta de savarsirea abaterii; aplicarea sanctiunii nu se va putea face insa mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii abaterii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost ridicata, Curtea Constitutionala constata urmatoarele:
    a) Exceptia a fost ridicata intr-o cauza avand ca obiect contestatia formulata de directorul general al Sucursalei zonale Iasi a Bancii Romane pentru Dezvoltare - S.A., impotriva unui ordin prin care a fost sanctionat disciplinar cu diminuarea salariului de baza si a indemnizatiei de conducere cu 10% pe o perioada de 3 luni. Autoarea exceptiei considera ca dispozitiile art. 13 alin. 4 din legea mai sus citata nu se aplica societatilor comerciale, iar in sprijinul acestei sustineri este evocata Decizia Curtii Constitutionale nr. 82 din 29 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 27 noiembrie 1997. Prin aceasta decizie s-a admis in parte exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 si s-a constatat ca prevederile acestora sunt abrogate in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, in masura in care se refera la societatile comerciale constituite conform prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si la societatile comerciale cu capital majoritar de stat, privatizate in conditiile Legii nr. 58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale. Alin. 3 al art. 13, care a fost constatat de Curtea Constitutionala ca fiind abrogat in parte, are urmatorul cuprins: "Sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa cercetarea prealabila a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor facute de acesta in aparare". S-a pronuntat aceasta decizie considerandu-se ca, in ipoteza in care unor astfel de societati comerciale "li s-ar aplica prevederile acestui articol, ar insemna ca se extinde aplicarea legii dincolo de vointa legiuitorului care, asa cum s-a aratat, pentru alte unitati economice decat cele de stat, si anume cele cooperatiste si obstesti, a precizat ca legea are numai semnificatia unei recomandari. In reglementarea raporturilor de munca stabilite intre aceste societati comerciale si salariatii lor o importanta deosebita o are contractul colectiv de munca".
    Curtea Constitutionala constata ca Decizia nr. 82 din 29 aprilie 1997 are un caracter interpretativ, practica utilizata in unele decizii inainte de modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. O data cu modificarea sa, prin Legea nr. 138/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997, competenta Curtii Constitutionale a fost strict determinata, prevazandu-se expres, la art. 2 alin. (3), ca aceasta "nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei". Prin decizia mentionata, evocata ca precedent, s-a statuat, de altfel, ca "art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 nu contravine in general normelor constitutionale".
    b) In ceea ce priveste constitutionalitatea prevederilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970, Curtea observa, mai intai, caracterul procedural al acestei prevederi si faptul ca asemenea dispozitii dau expresie unor principii generale ale dreptului muncii, iar apoi, ca aceste termene sunt termene de prescriptie a raspunderii disciplinare. Data comunicarii sanctiunii marcheaza momentul aplicarii acesteia, moment de la care curge atat termenul de 30 de zile pentru introducerea contestatiei, cat si termenul de prescriptie.
    Instanta de judecata in fata careia s-a ridicat exceptia a retinut in mod exact ca "este necesar sa fie instituit un termen de aplicare a sanctiunii corelat cu data savarsirii abaterii, astfel de termene existand si pentru fapte care atrag raspunderi mult mai grave, cum sunt cea penala si cea contraventionala".
    Fata de cele de mai sus, se impune deci ca examinarea exceptiei de neconstitutionalitate ce vizeaza dispozitiile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 sa se realizeze din perspectiva scopului si finalitatii acestora, iar nu in raport cu solutia anterioara a Curtii.
    Curtea retine ca termenele prevazute in cuprinsul art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 nu pot fi, ca atare, neconstitutionale. Aceste termene constituie garantii indispensabile derularii contractului de munca atat pentru angajat, cat si pentru cel ce angajeaza. Asa cum se arata in punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, "in cauza esentiale sunt interesele autorului abaterii disciplinare, care trebuie sa stie, la implinirea unui termen determinat, ce drepturi si in ce masura acestea ii sunt afectate", pentru ca aceste drepturi sa nu fie marcate de incertitudine. Mai mult, chiar accesul liber la justitie ar putea fi pus sub semnul indoielii, in conditiile in care cel in drept sa adopte masura disciplinara ar putea-o amana, cu rea-credinta, la nesfarsit, impiedicandu-l pe salariat sa obtina in justitie clarificarea situatiei sale. In situatia in care nu ar exista un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii disciplinare, Curtea retine ca aplicarea sanctiunii, in cazul angajatului la o societate comerciala, ar echivala cu imprescriptibilitatea raspunderii, consecinta inacceptabila si absurda, din perspectiva principiilor generale ale raspunderii juridice.
    Solutia pronuntata prin Decizia nr. 82/1997 a Curtii Constitutionale nu poate fi evocata ca precedent nici pe considerentele referitoare la importanta dispozitiilor cuprinse in contractele colective de munca, singurele aplicabile in cazul raporturilor de munca din cadrul societatilor comerciale, atata timp cat in contractele colective nu pot fi incluse clauze ce privesc situatii de ordine publica, cum sunt si procedurile referitoare la raspunderea juridica a salariatilor si cele privind jurisdictia muncii. De altfel, prin contractul colectiv de munca incheiat in anul 1996, nu se stabileste un regim juridic derogatoriu pentru sanctiuni disciplinare, asa cum rezulta din prevederile art. 95, care au urmatorul cuprins: "Confederatiile sindicale semnatare recunosc dreptul patronilor de a stabili, in conditiile legii, raspunderea disciplinara sau patrimoniala a salariatilor care se fac vinovati de incalcarea normelor de disciplina a muncii sau aduc prejudicii unitatii".
    Pana la adoptarea unui viitor cod al muncii, in care sa se reglementeze regimul raporturilor de munca in cadrul diverselor tipuri de persoane juridice, Curtea considera ca este, in egala masura, in avantajul atat al celui care angajeaza, dar, in mod deosebit, al angajatului, sa existe termenele fixate prin dispozitiile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970. Aceste termene constituie, pe de o parte, o masura de protectie a angajatilor fata de aplicarea arbitrara a unui regim sanctionator, iar pe de alta parte, ele asigura stabilitatea raporturilor juridice de munca.
    Avand in vedere considerentele expuse, Curtea Constitutionala constata ca prevederile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 nu vin in contradictie cu principiile sau normele constitutionale si, pe cale de consecinta, nu pot fi considerate ca abrogate in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie. In acest fel, nu exista "identitate de ratiune" intre solutia Curtii Constitutionale, cuprinsa in Decizia nr. 82/1997 a completului de trei judecatori, si solutia actuala. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 urmeaza sa fie respinsa.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 2 alin. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970, exceptie ridicata de Banca Romana pentru Dezvoltare - S.A. in Dosarul nr. 11.284/1998 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 mai 1999.

            p. PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu