DECIZIE Nr. 7
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 92 din 6 februarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Eugen David în Dosarul nr. 8.344/281/2005 al
Judecătoriei Ploieşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 8.344/281/2005, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. 6 din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Eugen David în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale,
întrucât nu permit instanţei să analizeze oportunitatea luării măsurilor
asigurătorii şi nici întinderea acestora. De exemplu, aceasta nu poate să
aprecieze, în cauză, „asupra consecinţelor nefaste pe care le-ar avea luarea
acestei măsuri" asupra autorului excepţiei, care arată că are în
întreţinere un copil minor. Se susţine că, în acest mod, se încalcă liberul
acces la justiţie, se goleşte de conţinut dreptul la apărare şi este restrâns
dreptul de proprietate.
Judecătoria Ploieşti opinează
că excepţia este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă
prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată că
dispoziţiile procedurale penale ce reglementează măsurile asigurătorii sunt
însoţite de garanţii procedurale de natură a proteja dreptul de proprietate, precum şi de garanţii ale
dreptului la apărare.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege
criticat nu încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, prezumţia de
nevinovăţie, dreptul de proprietate privată şi nici
dreptul la un proces echitabil.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală, având următorul
cuprins: „Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie:
a) Abrogat
b)In cazul în care cel
vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă."
Se susţine că acest text de lege încalcă prevederile
constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24
privind dreptul la apărare, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de
nevinovăţie şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi pe
cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece instituirea, prin
normele criticate, a obligativităţii luării măsurilor asigurătorii în cazul în
care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă este menită să protejeze aceste categorii de
persoane, în considerarea situaţiei speciale în care se află, şi nu contravine
drepturilor constituţionale invocate.
Astfel, nu se aduce atingere liberului acces la
justiţie, dreptului la un proces echitabil şi nici dreptului la apărare,
întrucât, pe parcursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul beneficiază
de toate garanţiile care caracterizează aceste drepturi. Nu se încalcă prezumţia
de nevinovăţie, deoarece instituirea acestor măsuri nu echivalează cu o
pronunţare asupra vinovăţiei învinuitului sau inculpatului. Măsurile
asigurătorii au caracter provizoriu, finalitatea lor constând în garantarea
executării obligaţiilor cu caracter patrimonial, în cazul condamnării
inculpatului printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată cu
respectarea garanţiilor reglementate de Codul de procedură penală pentru
desfăşurarea unui proces echitabil, aşadar numai dacă instanţa de judecată
constată vinovăţia inculpatului sau a părţii responsabile civilmente. Nu poate
fi primită nici susţinerea privind încălcarea dreptului de proprietate,
întrucât raţiunile măsurii reglementate prin textele de lege ce fac obiectul
excepţiei justifică restrângerea exerciţiului acestui drept, în deplină
concordanţă cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Pentru motivele mai sus arătate,
în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 163 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie invocată
de Eugen David în Dosarul nr. 8.344/281/2005 al Judecătoriei Ploieşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta