DECIZIE Nr.
695 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 668 din 1 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie invocată
de Mircea Pocşe în Dosarul nr. 3.038/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise
prin care solicită respingerea excepţiei de neconstitu ţionalitate ca
neîntemeiată.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 15 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
3.038/35/P/2006, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale, excepţie invocată de Mircea Pocşe în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că legea penală se exprimă printr-un tratament mai
blând, inclusiv în ceea ce priveşte beneficiul cauzelor de nepedepsire. Acest
beneficiu, fiind condiţionat de stadiul procesului penal în momentul publicării
legii, lipseşte de tratamentul juridic mai blând pe cei aflaţi deja în curs de
judecată. Ca urmare, limitarea impusă de prevederile de lege criticate,
referitoare la reducerea sau chiar înlocuirea pedepsei închisorii, numai pentru
inculpaţii care achită prejudiciul până la primul termen de judecată contravine
atât dispoziţiilor art. 15 alin. (2), cât şi celor ale art. 16 alin. (1) din
Constituţie. In opinia autorului excepţiei, principiul egalităţii în drepturi
este încălcat deoarece se creează o discriminare între inculpaţii faţă de care
procesul penal s-a desfăşurat cu celeritate şi care, depăşind primul termen de
judecată, nu mai pot beneficia de legea mai favorabilă, pe de o parte, şi
ceilalţi inculpaţi, care beneficiază de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 241/2005, pe de altă parte. Se arată că „se creează în acest mod o
disproporţie evidentă între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică,
care vor suporta însă consecinţe penale diferite".
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu
aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şijurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitu ţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu sunt de natură să vină în
contradicţie cu niciunul dintre textele din Legea fundamentală la care autorul
excepţiei şi-a raportat critica de neconstituţionalitate. Invocă şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, din examinarea concluziilor scrise formulate de autorul
acesteia, precum şi a considerentelor încheierii de sesizare, se constată că
sunt criticate numai prevederile alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 241/2005.
Aşa fiind, prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins: „In cazul
săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege,
dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de
judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele
pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă
prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000
euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la
50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune
administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 4 şi 16 privind egalitatea între cetăţeni,
respectiv egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 15 alin. (2), potrivit
cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată
Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au mai
format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi
prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi în prezenta cauză.
Prin mai multe decizii, dintre care menţionăm Decizia nr. 932 din 14 decembrie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007 şi Decizia
nr. 276 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea
Constituţională a statuat că textul de lege criticat nu nesocoteşte
dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Argumentele pe baza cărora Curtea Constituţională a
respins criticile de neconstituţionalitate îşi menţin valabilitatea şi în
soluţionarea excepţiei ce face obiectul cauzei de faţă, întrucât nu au fost
relevate elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei
Curţii Constituţionale.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, excepţie invocată de Mircea Pocşe în Dosarul nr.
3.038/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea- Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta