DECIZIE Nr.
694 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilorart. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea
nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si
sanctiuni
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 668 din 1 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea
nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi
sancţiuni, excepţie ridicată de Grigore Palade în Dosarul nr. 358/121/2006 al
Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa autorului
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 358/121/2006, Tribunalul Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct.
12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor
măsuri şi sancţiuni, excepţie invocată de Grigore
Palade în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate instituie o
discriminare atunci când exceptează infractorii de la beneficiul graţierii în
mod diferenţiat, în raport cu data săvârşirii infracţiunii, deşi fiecare a
săvârşit infracţiuni de aceeaşi natură şi la date anterioare intrării în
vigoare a actului de clemenţă. Autorul excepţiei mai susţine că discriminarea
creată prin textul de lege criticat i-a cauzat traume psihice, a determinat
încălcarea celor mai elementare drepturi fundamentale şi supunerea sa la
tortură.
Tribunalul Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată
întrucât textul de lege criticat nu conţine nicio dispoziţie de excludere a
aplicării legii penale mai favorabile şi nici nu creează privilegii sau
discriminări pentru anumiţi cetăţeni aflaţi în situaţii identice.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât prevederile
criticate nu sunt de natură să vină în contradicţie cu niciunul dintre textele
din Legea fundamentală la care autorul excepţiei şi-a raportat critica de neconstituţionalitate. Invocă şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002
privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 726 din 4 octombrie 2002.
Textul de lege ce face obiectul excepţiei are următorul
cuprins:
„(2) Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse
sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni:
A. Infracţiuni reglementate de Codul penal: [... ]
12. furtul de autovehicule, precum şi furtul
calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3 în
redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr.
456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000
privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură
penală, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001,
şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în
vigoare."
Prevederile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai
pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile,
ale art. 16 alin. (1), care consacră principiul egalităţii în drepturi, şi ale
art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Se
invocă, totodată, prevederile art. 1 şi 3 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră obligaţia de a
respecta drepturile omului, respectiv interzicerea torturii, precum şi cele ale
art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, privind interzicerea generală a
discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea constată că jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie este
constantă, în sensul considerării dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12
din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor
măsuri şi sancţiuni ca fiind constituţionale (Decizia nr. 88 din 27 februarie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, Decizia nr. 341 din 16 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 17 octombrie 2003, şi
Decizia nr. 364 din 30 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 829 din 22 noiembrie 2003).
In ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a textelor
de lege criticate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, în
considerentele deciziilor menţionate, Curtea a reţinut că Legea nr. 543/2002
reprezintă un act de clemenţă, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor
sale constituţionale şi conform politicii penale a statului, aşa încât
stabilirea prin acest act normativ a criteriilor de determinare a pedepselor
care se graţiază, precum şi a infracţiunilor pentru săvârşirea cărora nu se
aplică iertarea de pedeapsă intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.
Curtea a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, toţi
infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiază ori sunt exceptaţi de la
beneficiul graţierii, deopotrivă, în raport cu natura infracţiunii şi a
conţinutului acesteia în formularea legală în vigoare la data săvârşirii
infracţiunii. De asemenea, în ceea ce priveşte condamnaţii care au săvârşit
infracţiuni diferite sau chiar de aceeaşi natură, dar în perioade diferite,
când legea penală a reglementat în redactări diferite conţinutul infracţiunilor
respective, aceştia se află, evident, în situaţii diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament
juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului. Aşa fiind,
susţinerea potrivit căreia normele criticate ar încălca dispoziţiile art. 16
alin. (1) din Constituţie nu poate fi primită.
Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 15
alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că normele criticate nu
conţin nicio dispoziţie de excludere a aplicării de către instanţa de judecată
a legii penale mai favorabile şi, prin urmare, nu contravin textului
constituţional invocat.
Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor citate
sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de
natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor
art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la interzicerea torturii, Curtea constată că nu au
incidenţă în cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind
graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie
ridicată de Grigore Palade în Dosarul nr. 358/121/2006 al Tribunalului Galaţi -
Secţia penală
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta