Decizia Nr.693 din 27.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 65 din 26 ianuarie 2015

Petre Lăzăroiu	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Simina Popescu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepţie ridicată de Ioan Măriuţă în Dosarul nr. 2.525/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului nr. 420D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Mircea Diaconu, avocatul Angela Mare, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului părţii Mircea Diaconu, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece normele de procedură în materie electorală presupun stabilirea unor termene scurte, aşa cum este cel prevăzut de normele de lege criticate, astfel încât procedura electorală să se desfăşoare cu celeritate. În acest sens, depune note scrise.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că termenul stabilit prin prevederile de lege criticate pentru formularea căii de atac este instituit în considerarea caracterului urgent, specific procedurii în materie electorală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Decizia civilă nr. 140A din 12 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.525/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.6. Excepţia a fost ridicată de Ioan Măriuţă cu prilejul soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 33/AE din 10 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă într-o cauză privind înregistrarea unei candidaturi pentru Parlamentul European.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că termenul de 24 de ore stabilit pentru exercitarea apelului este un termen scurt, care nu permite cunoaşterea cuprinsului hotărârii şi formularea, în raport de aceasta, a motivelor de apel.8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că, potrivit intenţiei legiuitorului expres manifestate, prin instituirea unor termene scurte, întreaga procedură electorală este una supusă celerităţii, astfel încât, pentru încadrarea în calendarul alegerilor, inclusiv procedura contestaţiilor trebuie să se circumscrie principiului evocat. Instituirea unui termen de doar 24 ore este în măsură să asigure părţii apelante dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, de vreme ce aceasta poate să îşi completeze motivele de apel, ulterior primirii hotărârii contestate, singura cerinţă instituită de textul de lege criticat fiind aceea a declarării căii de atac în interiorul termenului solicitat, nu şi a motivării în acelaşi interval. Din această perspectivă şi având în vedere că şi partea adversă procesual trebuie să se supună aceloraşi exigenţe legale, instanţa judecătorească apreciază că dreptul fundamental la apărare, regăsit şi în cadrul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu este încălcat.9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 sunt constituţionale, sens în care arată că acestea sunt norme cu caracter special şi reglementează procedura de contestare în justiţie a hotărârilor privind admiterea sau respingerea candidaturilor pentru Parlamentul European. Întregul proces electoral este caracterizat prin celeritate şi tocmai aceasta este şi raţiunea pentru care dispoziţiile legale criticate stabilesc termene scurte, imperative, pentru depunerea la instanţă a apelului şi pentru soluţionarea acestuia, hotărârile judecătoreşti pronunţate de Curtea de apel (ca instanţă de apel) fiind definitive. Accesul liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea părţilor de a se adresa instanţei judecătoreşti şi de a declara apel împotriva hotărârii instanţei de fond. În ceea ce priveşte dreptul la apărare, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului la apărare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, nimic nu opreşte persoana interesată să îşi angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la admiterea sau respingerea candidaturii pentru Parlamentul European.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, note scrise depuse la dosar de partea Mircea Diaconu, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din data de 31 august 2012, având următorul cuprins: „Împotriva hotărârii se poate face apel, în termen de 24 de ore de la pronunţare, la Curtea de Apel Bucureşti. Apelul se soluţionează în termen de două zile de la înregistrare. Hotărârea este definitivă.“14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate instituie reguli procedurale privind exercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii prin care Tribunalul Bucureşti a soluţionat contestaţia privind admiterea sau respingerea candidaturilor la alegerile pentru Parlamentul European. Astfel, termenul de exercitare a apelului este de 24 de ore de la pronunţarea hotărârii Tribunalului Bucureşti, iar soluţionarea acestuia revine Curţii de Apel Bucureşti, în termen de două zile de la înregistrare, hotărârea fiind definitivă.16. Curtea Constituţională a statuat în mod constant, în jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 102 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 aprilie 2013) că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.17. Aşa fiind, Curtea constată că procedura instituită prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, întrucât, în absenţa acesteia, aplicarea regulilor de drept comun ar fi de natură să împiedice desfăşurarea procedurilor electorale aflate în curs şi ar genera o stare de incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice în materia alegerilor pentru Parlamentul European, afectând procesul electoral.18. Întregul proces de alegere a membrilor din România în Parlamentul European este caracterizat prin celeritate şi tocmai aceasta este şi raţiunea pentru care prevederile legale criticate stabilesc termenul scurt, imperativ, pentru depunerea la instanţă a apelului împotriva hotărârii prin care Tribunalul Bucureşti a soluţionat contestaţia privind admiterea sau respingerea candidaturilor la alegerile pentru Parlamentul European şi pentru soluţionarea acestuia, hotărârea judecătorească fiind definitivă. În acest sens, Curtea observă că, potrivit art. 69 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, „Judecarea de către instanţe a întâmpinărilor, a contestaţiilor sau a oricăror altor cereri privind procesul electoral se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului“.19. În acelaşi timp, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum şi art. 129 din Legea fundamentală, care prevede că, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.20. În aceste condiţii, de vreme ce instituirea termenului de 24 ore vizează declararea căii de atac în interiorul acestuia, nu şi motivarea în acelaşi interval, partea interesată având posibilitatea să îşi completeze motivele de apel ulterior primirii hotărârii contestate, Curtea constată că nu se încalcă dreptul la apărare şi nici dreptul la un proces echitabil.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Măriuţă în Dosarul nr. 2.525/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că prevederile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 27 noiembrie 2014.PREŞEDINTE,PETRE LĂZĂROIUMagistrat-asistent,Simina Popescu