DECIZIE Nr.
691 din 17 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 907 din 8 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.650/2005
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi în Dosarul nr. 1.131/2006
al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă, şi de Societatea Comercială
„Valdor" - S.R.L. din Slănic Prahova în Dosarul nr. 1.556/2006 al Curţii
de Apel Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere excepţiile de neconstitutionalitate
ridicate în dosarele nr. 1.002D/2006, nr. 1.226D/2006 şi nr. 1.230D/2006,
Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea cauzelor.
In temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea
dosarelor nr. 1.226D/2006 şi nr. 1.230D/2006 la Dosarul nr. 1.002D/2006, care
este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.650/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia
a fost ridicată de Emil Balaure cu ocazia soluţionării unei cereri de recuzare.
Prin Incheierea nr. 39 din 5 aprilie 2006, pronunţată
în Dosarul nr. 1.131/2006, Curtea de Apel laşi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost
ridicată de Emil Balaure cu ocazia soluţionării unei cereri de recuzare
formulate împotriva tuturor judecătorilor Tribunalului Iaşi.
Prin Incheierea din 11 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 1.556/2006, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură
civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Valdor" -
S.R.L. din Slănic Prahova cu ocazia soluţionării unei cereri de recuzare
formulate împotriva tuturor judecătorilor Tribunalului Neamţ.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin că dispoziţiile de lege criticate, care împiedică recuzarea tuturor
judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii, încalcă flagrant dreptul
constituţional la un proces echitabil, drept consacrat şi de art. 6 paragraful
1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. In acest sens, arată că „dreptul la recuzare este un drept al
justiţiabilului de care acesta trebuie să poată uza atunci când constată că se
urmăreşte, în mod vădit, să se pronunţe o hotărâre părtinitoare".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In susţinerea acestei opinii, instanţa invocă Decizia Curţii Constituţionale
nr. 97/2006.
Curtea de Apel laşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este
îndreptăţit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se asigura
desfăşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că dispoziţiile
de lege criticate sunt norme de procedură, prin care legiuitorul a înţeles să
asigure condiţiile exercitării de către părţi, cu bună-credinţă, a drepturilor
lor procesuale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, si anume deciziile nr.
97/2006, nr. 183/2006, nr. 280/2006 şi nr. 319/2006.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens,
invocă jurisprudenţa
instanţei de contencios constituţional,
şi anume deciziile nr. 97/2006, nr. 241/2006 şi nr. 183/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă,
potrivit cărora:
„Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau
ai unei secţii a acesteia. Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă
cerere împotriva aceluiaşi judecător."
Autorii excepţiei susţin că reglementările criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) care consacră
dreptul la un proces echitabil şi dispoziţiilor cuprinse în art. 6 alin. (1)
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din
Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea
fundamentală ca şi în prezenta cauză şi cu motivări asemănătoare.
Astfel, prin Decizia nr. 183 din 2 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea a reţinut că instituţia
recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei
judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a
judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre
părţi, interesul personal pe care îl are în soluţionarea cauzei deduse
judecăţii sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu
poate fi, în consecinţă, decât individuală, şi nu colectivă şi nici nu poate
conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei
instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.
De asemenea, prin Decizia nr. 319 din 18 aprilie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 16 mai 2006, Curtea a statuat că, prin reglementarea
criticată, legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau
dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil
exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate
avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu
respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi
tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru aceleaşi argumente Curtea constată că
dispoziţiile de lege criticate sunt în concordanţă şi cu prevederile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul persoanei de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale şi de a
beneficia de un proces echitabil.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.650/2005 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă şi în Dosarul nr. 1.131/2006 al Curţii de Apel Iaşi -
Secţia civilă şi de Societatea Comercială „Valdor" - S.R.L. din Slănic
Prahova în Dosarul nr. 1.556/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială
şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora