Decizia Nr.676 din 31.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală şi art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agricola FM Aluniş“ - S.R.L. în Dosarul nr. 4.984/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.148D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, concluziile reprezentantului Ministerului Public sunt de respingere ca inadmisibilă, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei din faţa instanţei de fond.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.984/55/2010, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală şi art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agricola FM Aluniş“ - S.R.L. într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare împotriva unui act administrativ fiscal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală condiţionează aplicarea acestora de inexistenţa unei alte căi de atac, împrejurare ce este de natură să restricţioneze nejustificat calea de atac a contestaţiei la executare în materie fiscală.Potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, contestaţia la executare apare ca fiind o veritabilă cale de atac împotriva titlurilor executorii care nu constau în hotărâri judecătoreşti, prin exercitarea căreia se poate obţine inclusiv anularea titlului executoriu în cauză.Astfel, în materia titlurilor executorii în materie fiscală, contestaţia la executare se va soluţiona după regulile instituite de dispoziţiile art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă, rezultând o întrepătrundere între dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale. Însă titlul executoriu în materie fiscală rămâne un act administrativ fiscal împotriva căruia se poate parcurge procedura reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, în măsura în care contestaţia la executare este privită ca inadmisibilă, exclusiv pentru motivul că împotriva actului administrativ fiscal a fost exercitată acţiunea în anulare, rezultă că titlul executoriu în materie fiscală devine un act a cărui legalitate nu mai poate fi supusă niciunei forme de control judiciar, administrativ sau de orice altă natură, ceea ce reprezintă cea mai evidentă încălcare a principiilor constituţionale.Judecătoria Arad - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Instanţa arată că dispoziţiile procedural-fiscale prevăd dreptul debitorului de a ataca titlul executoriu pe calea contestaţiei la executare, ocazie cu care acesta poate invoca şi apărări de fond cu privire la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei, însă posibilitatea introducerii contestaţiei este condiţionată de inexistenţa unor alte mijloace prin care debitorul poate ataca titlul executoriu, şi aceasta pentru a preveni invocarea aceloraşi apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor.Referitor la prevederile art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât în speţă este vorba despre o contestaţie la executare în materie fiscală, aplicabile în cauză fiind dispoziţiile art. 172 şi următoarele din Codul de procedură fiscală.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală: „Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.“; – Art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă: „Împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281¹, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege. [...]În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.“ În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (3) - Accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin formularea contestaţiei la executare se urmăreşte înlăturarea neregularităţilor comise cu prilejul urmăririi silite sau explicitarea titlului executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicţională, în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Pe de altă parte, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional, legea procesuală fiscală prevede că debitorul are dreptul să atace acest titlu pe calea contestaţiei, ocazie cu care poate invoca toate apărările de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuşi, posibilitatea formulării contestaţiei este condiţionată de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale prin care să se poată ataca titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea. Dacă însă legea pune la dispoziţia debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate formula contestaţie la executare în temeiul art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările de fond în calea de atac pe care o are la dispoziţie. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Întrucât accesul liber la justiţie, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept. În plus, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului satisface exigenţa impusă de norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 şi 53 din Legea fundamentală. De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 129 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 martie 2010, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază menţinându-şi valabilitatea şi în cauza de faţă. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate care are ca obiect prevederile art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii instanţei de fond, întrucât în speţă este vorba despre o contestaţie la executare în materie fiscală, aplicabile în cauză fiind dispoziţiile Codului de procedură fiscală. De altfel, această cauză de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a fost învederată de Judecătoria Arad - Secţia civilă, care avea obligaţia de a respinge ea însăşi excepţia cu un atare obiect, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agricola FM Aluniş“ - S.R.L. în Dosarul nr. 4.984/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu