Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marinela Andrei în Dosarul nr. 12.635/212/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.652D/2015 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, întrucât Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că liberul acces la justiţie nu presupune gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti şi nicio prevedere constituţională nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 29 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 12.635/212/2014, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Marinela Andrei în calea de atac a recursului declarat într-o cauză având ca obiect contestaţia la executare formulată împotriva procesului-verbal de stabilire a preţului.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciază, în esenţă, că art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 împiedică accesul liber la justiţie prin stabilirea taxei judiciare de timbru datorate pentru fiecare act de executare contestat, la valoarea de 1.000 lei, ajungându-se la situaţii în care, deşi nu se contestă valoarea debitului urmărit sau valoarea bunurilor, ci doar actele de executare nelegal întocmite de către executorul judecătoresc, să fie percepută taxa de 1.000 lei. 7. În continuare, autoarea excepţiei consideră că neconcordanţa dintre nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, pe de o parte, şi contradicţia dintre aceleaşi dispoziţii legale şi art. 24-25 din Codul de procedură civilă, pe de altă parte, plasează art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în câmpul de aplicaţie a prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3). Astfel, susţine că art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât, în mod discriminatoriu, acest text legal abrogă Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, deşi în nota de fundamentare a ordonanţei este menţionat că scopul său este de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă. Ca atare, consideră autoarea excepţiei că aplicarea dispoziţiilor art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi în cazul executărilor silite începute sub guvernarea Legii nr. 146/1997, ieşită din vigoare la 29 iunie 2013, contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie.8. De asemenea, autoarea excepţiei afirmă că, prin interpretarea dată art. 24 şi 25 din Codul de procedură civilă şi art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 de către Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă, contrar soluţiilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în speţe cu obiect asemănător, în care aceasta a avut calitatea de petentă, se încalcă principiul securităţii raporturilor juridice. 9. În final, autoarea excepţiei susţine că art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece a fost pusă în situaţia de a achita o taxă judiciară de timbru de cinci ori mai mare, deşi, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 146/1997, taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de recurs este mai mică.10. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că instanţa de contencios constituţional a reţinut în jurisprudenţa sa că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Totodată, tribunalul a avut în vedere şi faptul că legiuitorul a acordat posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 16, instanţa apreciază că dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, anume tuturor celor care formulează contestaţii împotriva modului de distribuire a sumelor de bani obţinute în urma executării silite.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată. În acest sens apreciază că plata taxei judiciare de timbru nu reprezintă o ingerinţă în dreptul de acces la justiţie, întrucât aspectul fiscal al acestui drept fundamental a fost tratat în legislaţia noastră urmărindu-se menţinerea unui raport rezonabil de proporţionalitate, avându-se în vedere faptul că atât textele constituţionale, cât şi cele convenţionale lasă statelor o marjă de apreciere în ceea ce priveşte întinderea şi limitele acestor drepturi. Referitor la art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că aceste norme nu sunt de natură a afecta accesul liber la justiţie, deoarece prestaţiile judecătoreşti nu trebuie şi nu pot fi în toate cazurile gratuite. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, raportată la art. 16 din Constituţie, apreciază că normele legale criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În final consideră că aspectele ce ţin de modul de aplicare şi interpretare a normelor legale criticate nu pot fi convertite în vicii de neconstituţionalitate menite să justifice contrarietatea acestora cu prevederile Legii fundamentale invocate, jurisprudenţa Curţii Constituţionale fiind relevantă în acest sens.13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale. În acest sens arată că plata taxei judiciare de timbru nu este de natură a afecta principiul liberului acces la justiţie, întrucât acesta nu are semnificaţia de gratuitate, nicio prevedere constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, regula fiind cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 consideră că abrogarea vechii legi a taxelor judiciare de timbru se aplică în mod egal tuturor justiţiabililor, fără privilegii şi discriminări.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut:– Art. 10 alin. (2): „În cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei.";– Art. 58: „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă:a)Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;b)Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobată cu modificări prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare."17. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", şi art. 21 care consacră accesul liber la justiţie. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din data de 17 noiembrie 2014, şi Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, Curtea a reţinut, în esenţă, împrejurarea că, deşi prin dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se stabileşte cuantumul taxei judiciare de timbru, aceasta nu este de natură a afecta accesul liber la justiţie, deoarece, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a stabilit în nenumărate rânduri că prestaţiile judecătoreşti nu trebuie şi nu pot fi în toate cazurile gratuite. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. 19. Totodată, Curtea a observat că legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie (Decizia nr. 508 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014). 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile precitate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. Referitor la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin abrogarea Legii nr. 146/1997, contravine principiului egalităţii în drepturi, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. În jurisprudenţa sa, în mod constant, Curtea a statuat că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, şi Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Ca atare, dispoziţiile legale criticate nu fac decât să evite apariţia unui paralelism legislativ în momentul intrării în vigoare a noii reglementări în materia taxelor judiciare de timbru, aşa încât nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie. 22. Curtea reţine că aprecierea autoarei excepţiei, potrivit căreia ar exista neconcordanţă între nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi art. 58 din acelaşi act normativ nu se susţine, întrucât în preambulul ordonanţei sunt prezentate motivele care au determinat actualizarea şi modernizarea sistemului taxelor judiciare de timbru, unul din motive fiind chiar modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil, prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil. 23. De asemenea nu se susţine nici afirmaţia potrivit căreia „aplicarea dispoziţiilor art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi în cazul executărilor silite începute sub guvernarea Legii nr. 146/1997, ieşită din vigoare la 29 iunie 2013, contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie", întrucât norma tranzitorie cuprinsă în art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prevede că pentru cererile şi acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor. 24. Cu privire la critica referitoare la cuantumul taxei judiciare de timbru, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, precum şi a cuantumului lor reprezintă însă o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală (a se vedea Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, şi Decizia nr. 109 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014). 25. În final, Curtea observă că aspectele ce ţin de modul de interpretare şi de aplicare a normelor criticate nu pot fi convertite în vicii de neconstituţionalitate menite să justifice contrarietatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marinela Andrei, în Dosarul nr. 12.635/212/2014 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici