DECIZIE Nr.
668 din 12 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1364 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 560 din 24 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion
Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1364 din Codul civil, excepţie
ridicată de Liviu Florin Mazilu în Dosarul nr. 25.611/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 25.611/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1364 din Codul civil, excepţie ridicată de Liviu Florin
Mazilu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 1364 din Codul civil
încalcă dreptul de proprietate, garantat şi ocrotit de Constituţie, întrucât
permit îngrădirea prerogativei dispoziţiei pe baza unei simple temeri de
tulburare, care nu are temei în realitate. Mai mult, în condiţiile în care, în
faţa instanţei, vânzătorul trebuie să facă dovada calităţii de proprietar
pentru a contracara simplele supoziţii ale cumpărătorului care nu îşi execută
obligaţia izvorâtă din contract, textul de lege criticat contravine şi
principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
Tribunalul Bucureşti
- Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat
reglementează unul dintre mijloacele juridice pe care debitorul preţului din
contract le are la dispoziţie în cazul în care există temerea că cealaltă parte
nu şi-ar putea îndeplini obligaţiile asumate, situaţie care nu este lăsată la
aprecierea exclusivă a debitorului, ci este supusă cenzurii instanţei de
judecată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Condiţia invocării art.
1364 din Codul civil este iminenţa riscului celui care a cumpărat un bun de a-l
pierde, în urma unei acţiuni ipotecare sau de revendicare a unui terţ. In cazul
contractului de vânzare-cumpărare, una dintre obligaţiile care îi revin
vânzătorului este tocmai aceea de garanţie a cumpărătorului împotriva
evicţiunii, obligaţie care îşi află una dintre sancţiuni în art. 1364 din Codul
civil.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, posibilitatea
recunoscută cumpărătorului ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ
prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-şi apăra drepturile şi
interesele legitime constituie expresia valorificării dreptului de proprietate,
garantat constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 1364 din Codul civil, text de lege care are
următorul conţinut: „Dacă cumpărătorul este tulburat, sau are cuvânt de a se
teme că ar fi tulburat, prin vreo acţiune, sau ipotecară sau de revendicare, el
poate suspenda plata preţului până ce vânzătorul va face să înceteze tulburarea
sau va da cauţiune, afară numai dacă se va fi stipulat că plata să se facă
chiar de ar urma tulburarea."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor
şi art. 44 privind garantarea proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile art. 1364 din Codul civil constituie o aplicare, în
materia vânzării, a excepţiei de neexecutare a contractului - exceptio non adimpleti contractus. Aceasta
reprezintă un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile
contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei
ce îi incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să îşi execute
propriile obligaţii. Temeiul juridic al invocării excepţiei îl constituie
interdependenţa obligaţiilor reciproce ce izvorăsc din contractul sinalagmatic,
respectiv împrejurarea că fiecare dintre aceste obligaţii reprezintă cauza
juridică a obligaţiei corelative.
Prin invocarea excepţiei de neexecutare a contractului,
partea obţine, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, suspendarea executării
propriilor obligaţii, până în momentul în care cealaltă parte îşi va îndeplini
obligaţiile ce îi revin. Astfel, când cumpărătorul are motive de a se teme de
vreo evicţiune, el are dreptul, conform art. 1364 din Codul civil, să suspende
plata preţului până ce vânzătorul va face să înceteze tulburarea sau îi va da o
cauţiune, cu excepţia cazului în care s-ar fi stipulat că preţul se va plăti şi
în astfel de împrejurări. Deşi textul de lege criticat se referă numai la două
cazuri de tulburare care ar veni din partea unui terţ - acţiunea ipotecară şi
acţiunea în revendicare, această enumerare este doar exemplificativă. Tulburarea
poate proveni şi din fapta proprie a vânzătorului şi poate fi o tulburare de fapt sau una de drept. In cazul evicţiunii
venite din partea unui terţ, aceasta poate consta în invocarea unui drept real
sau de creanţă, însă pentru a putea opera suspendarea plăţii preţului se cer a
fi îndeplinite două condiţii, şi anume tulburarea să aibă o cauză anterioară
vânzării, iar cumpărătorul să nu fi cunoscut cauza acestei tulburări. In toate
cazurile, dacă tulburările survin după plata preţului de către cumpărător,
acesta le poate opune persoanelor care produc evicţiunea excepţia de garanţie.
Dincolo de aceste consideraţii principiale, Curtea
constată că argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu pot fi
reţinute. Pentru a putea suspenda plata preţului, legea condiţionează invocarea
excepţiei neexecutării contractului de existenţa unei tulburări sau de iminenţa
producerii acesteia, împrejurare care induce în persoana cumpărătorului o
temere serioasă. Altfel spus, simpla supoziţie privind o eventuală tulburare nu
poate constitui temei pentru invocarea excepţiei de neexecutare, fiind necesar
ca persoana care o invocă să aibă convingerea că urmează a fi evinsă printr-o
faptă ulterioară, dar sigură. Prin urmare, Curtea constată că posibilitatea
recunoscută cumpărătorului ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ
prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-şi apăra drepturile şi
interesele legitime, nu constituie o măsură discriminatorie pozitivă în
favoarea lui şi nici o încălcare a dreptului de proprietate al vânzătorului,
aşa cum consideră autorul excepţiei de neconstituţionalitate, ci reprezintă
exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între
persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a
drepturilor lor legitime.
Pe de altă parte, Curtea observă că invocarea excepţiei
de neexecutare are loc direct între părţi, fără a fi necesară intervenţia
instanţei judecătoreşti. Nimic nu împiedică însă partea căreia i se opune
această excepţie să sesizeze instanţa atunci când apreciază că invocarea ei s-a
făcut în mod abuziv. Cu acest prilej, vânzătorul are posibilitatea de a cere
instanţei să constate că neexecutarea obligaţiei se datorează faptei însăşi a
celui ce invocă excepţia sau că neexecutarea obligaţiei sale este numai
parţială şi nesemnificativă, astfel încât refuzul cumpărătorului de a-şi
executa obligaţia nu este justificat. Prin urmare, Curtea constată că, în faţa
instanţei judecătoreşti, părţile beneficiază de suficiente garanţii procesuale
care să le asigure dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1364 din Codul civil, excepţie ridicată de Liviu Florin
Mazilu în Dosarul nr. 25.611/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu