DECIZIE   Nr. 668 din 12 iunie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1364 din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 560 din 24 iulie 2008

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Ion Tiucă                                     - procuror

Mihaela Senia Costinescu          - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1364 din Codul civil, excepţie ridicată de Liviu Florin Mazilu în Dosarul nr. 25.611/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 14 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 25.611/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1364 din Codul civil, excepţie ridicată de Liviu Florin Mazilu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 1364 din Codul civil încalcă dreptul de proprietate, garantat şi ocrotit de Constituţie, întrucât permit îngrădirea prerogativei dispoziţiei pe baza unei simple temeri de tulburare, care nu are temei în realitate. Mai mult, în condiţiile în care, în faţa instanţei, vânzătorul trebuie să facă dovada calităţii de proprietar pentru a contracara simplele supoziţii ale cumpărătorului care nu îşi execută obligaţia izvorâtă din contract, textul de lege criticat contravine şi principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reglementează unul dintre mijloacele juridice pe care debitorul preţului din contract le are la dispoziţie în cazul în care există temerea că cealaltă parte nu şi-ar putea îndeplini obligaţiile asumate, situaţie care nu este lăsată la aprecierea exclusivă a debitorului, ci este supusă cenzurii instanţei de judecată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Condiţia invocării art. 1364 din Codul civil este iminenţa riscului celui care a cumpărat un bun de a-l pierde, în urma unei acţiuni ipotecare sau de revendicare a unui terţ. In cazul contractului de vânzare-cumpărare, una dintre obligaţiile care îi revin vânzătorului este tocmai aceea de garanţie a cumpărătorului împotriva evicţiunii, obligaţie care îşi află una dintre sancţiuni în art. 1364 din Codul civil.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, posibilitatea recunoscută cumpărătorului ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime constituie expresia valorificării dreptului de proprietate, garantat constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1364 din Codul civil, text de lege care are următorul conţinut: „Dacă cumpărătorul este tulburat, sau are cuvânt de a se teme că ar fi tulburat, prin vreo acţiune, sau ipotecară sau de revendicare, el poate suspenda plata preţului până ce vânzătorul va face să înceteze tulburarea sau va da cauţiune, afară numai dacă se va fi stipulat că plata să se facă chiar de ar urma tulburarea."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 44 privind garantarea proprietăţii private.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 1364 din Codul civil constituie o aplicare, în materia vânzării, a excepţiei de neexecutare a contractului - exceptio non adimpleti contractus. Aceasta reprezintă un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce îi incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să îşi execute propriile obligaţii. Temeiul juridic al invocării excepţiei îl constituie interdependenţa obligaţiilor reciproce ce izvorăsc din contractul sinalagmatic, respectiv împrejurarea că fiecare dintre aceste obligaţii reprezintă cauza juridică a obligaţiei corelative.

Prin invocarea excepţiei de neexecutare a contractului, partea obţine, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, suspendarea executării propriilor obligaţii, până în momentul în care cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţiile ce îi revin. Astfel, când cumpărătorul are motive de a se teme de vreo evicţiune, el are dreptul, conform art. 1364 din Codul civil, să suspende plata preţului până ce vânzătorul va face să înceteze tulburarea sau îi va da o cauţiune, cu excepţia cazului în care s-ar fi stipulat că preţul se va plăti şi în astfel de împrejurări. Deşi textul de lege criticat se referă numai la două cazuri de tulburare care ar veni din partea unui terţ - acţiunea ipotecară şi acţiunea în revendicare, această enumerare este doar exemplificativă. Tulburarea poate proveni şi din fapta proprie a vânzătorului şi poate fi o tulburare de fapt sau una de drept. In cazul evicţiunii venite din partea unui terţ, aceasta poate consta în invocarea unui drept real sau de creanţă, însă pentru a putea opera suspendarea plăţii preţului se cer a fi îndeplinite două condiţii, şi anume tulburarea să aibă o cauză anterioară vânzării, iar cumpărătorul să nu fi cunoscut cauza acestei tulburări. In toate cazurile, dacă tulburările survin după plata preţului de către cumpărător, acesta le poate opune persoanelor care produc evicţiunea excepţia de garanţie.

Dincolo de aceste consideraţii principiale, Curtea constată că argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute. Pentru a putea suspenda plata preţului, legea condiţionează invocarea excepţiei neexecutării contractului de existenţa unei tulburări sau de iminenţa producerii acesteia, împrejurare care induce în persoana cumpărătorului o temere serioasă. Altfel spus, simpla supoziţie privind o eventuală tulburare nu poate constitui temei pentru invocarea excepţiei de neexecutare, fiind necesar ca persoana care o invocă să aibă convingerea că urmează a fi evinsă printr-o faptă ulterioară, dar sigură. Prin urmare, Curtea constată că posibilitatea recunoscută cumpărătorului ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime, nu constituie o măsură discriminatorie pozitivă în favoarea lui şi nici o încălcare a dreptului de proprietate al vânzătorului, aşa cum consideră autorul excepţiei de neconstituţionalitate, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Pe de altă parte, Curtea observă că invocarea excepţiei de neexecutare are loc direct între părţi, fără a fi necesară intervenţia instanţei judecătoreşti. Nimic nu împiedică însă partea căreia i se opune această excepţie să sesizeze instanţa atunci când apreciază că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv. Cu acest prilej, vânzătorul are posibilitatea de a cere instanţei să constate că neexecutarea obligaţiei se datorează faptei însăşi a celui ce invocă excepţia sau că neexecutarea obligaţiei sale este numai parţială şi nesemnificativă, astfel încât refuzul cumpărătorului de a-şi executa obligaţia nu este justificat. Prin urmare, Curtea constată că, în faţa instanţei judecătoreşti, părţile beneficiază de suficiente garanţii procesuale care să le asigure dreptul la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1364 din Codul civil, excepţie ridicată de Liviu Florin Mazilu în Dosarul nr. 25.611/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu