Decizia Nr.66 din 31.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 6.274/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.554D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.555D - 1.565D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 3.637/40/2011 nr. 3.665/40/2011 nr. 3.664/40/2011 nr. 3.648/40/2011 nr. 3.651/40/2011 nr. 3.641/40/2011 nr. 3.643/40/2011 nr. 3.663/40/2011 nr. 3.509/40/2011 nr. 3.672/40/2011 şi nr. 3.752/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.555D - 1.565D/2011 la Dosarul nr. 1.554D/2011.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.555D - 1.565D/2011 la Dosarul nr. 1.554D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în sensul acesta deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010. În privinţa pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, se arată că, potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) şi (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot fi negociate sau modificate prin contracte colective de muncă, iar, în cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 118/2010, se arată că aceasta a făcut obiectul controlului de constituţionalitate a priori şi a fost declarată constituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 975 din 7 iulie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 24 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 6.274/40/2011, 3.637/40/2011, 3.665/40/2011, 3.664/40/2011, 3.648/40/2011, 3.651/40/2011, 3.641/40/2011, 3.643/40/2011, 3.663/40/2011, 3.509/40/2011, 3.672/40/2011 şi 3.752/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în cauze având ca obiect plata diferenţei dintre salariul cuvenit conform contractelor individuale de muncă şi salariul efectiv încasat în perioada iulie 2010 - decembrie 2010.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele criticate încalcă dreptul de proprietate asupra sumei, reprezentând diferenţa dintre salariul cuvenit şi salariul efectiv primit în perioada iulie - decembrie 2010, drept ce reprezintă un bun în sensul art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi al art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fapt ce contravine normelor europene anterior amintite şi, totodată, dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 şi art. 148 alin. (2), precum şi dispoziţiilor art. 44 alin. (1)-(3) şi art. 136 din Constituţie. De asemenea, autorul arată că, în schimbul diminuării drepturilor salariale potrivit dispoziţiilor legale criticate, nu se acordă despăgubiri proporţionale şi susţine încălcarea, prin prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (5) şi art. 53. Sunt invocate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 şi 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi Cazacu împotriva Republicii Moldova. Se afirmă că, deşi prevederile Legii nr. 118/2010 referitoare la diminuarea salariilor ar fi trebuit aplicate până la data de 31 decembrie 2010, legea criticată îşi produce efectele şi în prezent, întrucât calculul drepturilor salariale aferente anului 2011 are ca bază salariul brut din luna octombrie a anului 2010, care a fost diminuat conform acestor dispoziţii legale.În susţinerea neconstituţionalităţii Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, se afirmă că aceasta a fost adoptată cu încălcarea termenului de două zile prevăzut la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi, implicit, a prevederilor art. 147 alin. (2) din Constituţie.Tribunalul Botoşani - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în susţinerea opiniei exprimate deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010 şi nr. 975 din 7 iulie 2010.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile Legii nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv în perioada iulie-decembrie 2010.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său.Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 au următorul cuprins: „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.“.Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (5) privind garantarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă şi a caracterului obligatoriu al convenţiilor colective, art. 44 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 - Proprietatea, art. 147 alin. (2) cu privire la deciziile Curţii Constituţionale şi ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi prevederile art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul de proprietate şi art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Cu privire la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi textele criticate, referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar, au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010 continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, şi Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011), urmează a analiza constituţionalitatea acestora.II. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 118/2010, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, că natura juridică a termenului de două zile prevăzut la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea în acest fel a controlului de constituţionalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, prin aceeaşi decizie, Curtea a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi realizat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut la art. 146 lit. a) din Constituţie. Astfel, chiar dacă Preşedintele a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, aceştia aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării. Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional. Promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii. De altfel, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, anterior referită, Curtea a arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituţionalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992, republicată, precum şi a dispoziţiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autorităţile publice implicate, lipsirea de substanţă a uneia dintre cele două forme de control constituţional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligaţie a autorităţilor publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiţie exterioară legii. Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că obiectul controlului de constituţionalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituţie îl constituie legile şi ordonanţele Guvernului, şi nu decretul de promulgare sau modul în care instituţiile publice înţeleg să îşi exercite competenţele constituţionale sau legale.III. În privinţa constituţionalităţii intrinseci a textelor criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011. Cu aceste prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, reţinând că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă, ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie.Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale“, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că această măsura prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.Întrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Totodată, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare prin textele criticate a dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, întrucât drepturile salariale din sectorul bugetar stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime se determină concret prin negocieri colective, dar numai între limitele legale, conform prevederilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011. De altfel, prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, şi Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea Constituţională a statuat că încheierea contractelor colective de muncă nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste contracte sunt izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecinţă, contractele colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie; în caz contrar s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale.Curtea reţine că drepturile salariale neîncasate nu reprezintă creanţe certe, lichide şi exigibile şi, prin urmare, nu fac obiectul dreptului de proprietate, motiv pentru care nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 44 din Constituţie şi nici a dispoziţiilor art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. (A se vedea Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, şi Decizia nr. 1.465 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2012.) De altfel, în acest sens sunt şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2011, pronunţate în cauzele Aleksandr Ponomarev împotriva Rusiei şi Zahid Mammadov şi alţii împotriva Azerbaijanului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum şi ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 6.274/40/2011, 3.637/40/2011, 3.665/40/2011, 3.664/40/2011, 3.648/40/2011, 3.651/40/2011, 3.641/40/2011, 3.643/40/2011, 3.663/40/2011, 3.509/40/2011, 3.672/40/2011 şi 3.752/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din 31 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop