Decizia Nr.658 din 17.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pro Roman“ - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 8.217/62/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru partea Asociaţia „Pro Braşov“, avocatul Costel Toroiman, membru al Baroului Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului părţii Asociaţia „Pro Braşov“. Acesta solicită respingerea excepţiei, precizând că textul de lege criticat nu contravine niciuneia dintre prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.217/62/2009, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pro Roman“ - S.A. din Braşov într-un litigiu având ca obiect acţiunea în anulare a unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât reglementarea posibilităţii terţilor de a iniţia demersuri judiciare pentru desfiinţarea unor hotărâri ale adunării generale a acţionarilor asupra problemelor importante privind conducerea şi finanţarea investiţiilor în scopul producţiei excedează noţiunii de cadru economic favorabil exercitării activităţilor comerciale de producţie şi poate perturba activitatea societăţii comerciale, limitându-i astfel exerciţiul unor drepturi sau libertăţi.Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului părţii Asociaţia „Pro Braşov“, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, potrivit cărora, „Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată“.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 135 alin. (2) lit. g) privind obligaţia statului de a asigura aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 au făcut în repetate rânduri obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate în prezenta cauză şi cu o motivare similară.Astfel, prin deciziile: nr. 1.245 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 5 noiembrie 2009, nr. 1.256 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, şi nr. 370 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 30 mai 2006, Curtea, respingând excepţiile, a statuat, în esenţă, că prevederile de lege criticate, consacrând legal regimul juridic al nulităţii absolute, prin legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate de a ataca hotărârea adunării generale a acţionarilor, atunci când prin aceasta se încalcă o normă legală imperativă de interes public, nu contravin sub niciun aspect dispoziţiilor constituţionale invocate.De asemenea, atât în Decizia nr. 129 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 6 martie 2008, cât şi în Decizia nr. 904 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, Curtea a reţinut că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate blochează activitatea societăţilor comerciale. În acest sens, Curtea a constatat că aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 45, deoarece Legea nr. 31/1990 instituie prin art. 133 garanţii procesuale de natură să evite introducerea şicanatorie a acţiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor generale ale societăţilor comerciale.În fine, Curtea nu a constatat nici încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, de vreme ce nu a reţinut restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei în această materie.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (2) lit. g) referitoare la obligaţia statului de a asigura aplicarea politicilor de dezvoltarea regională, în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pro Roman“ - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 8.217/62/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Gagu