DECIZIE Nr.
658 din 11 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 1 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 405 din 17 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Marina Salzmann în Dosarul
nr. 3.235/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în temeiul
jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.235/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Marina Salzmann.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că dispoziţia legală criticată „încalcă
principiul egalităţii în drepturi, întrucât, pentru fapta nerespectării Legii
nr. 112/1995 cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, sancţionează
numai cumpărătorul, deşi acelaşi tratament juridic ar trebui să suporte şi
vânzătorul - statul român, din moment ce a fost, de asemenea, în culpă în ceea
ce priveşte nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, deci suportarea de
către cocontractanţi a sancţiunii ar trebui să fie solidară şi proporţională cu
culpa comisă de fiecare, potrivit regulilor culpei comune".
Pe de altă parte, prin efectul aplicării art. 501
din Legea nr. 10/2001, sancţiunea constând în lipsirea unei categorii de
persoane de beneficiul restituirii valorii de piaţă a imobilelor cumpărate în
temeiul Legii nr. 112/1995 se aplică retroactiv, întrucât nu era prevăzută la
momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare. Noua sancţiune se aplică
unor relaţii civile născute şi stinse înainte de intrarea în vigoare a Legii
nr. 1/2009 prin care a fost introdus art. 501 în Legea nr. 10/2001,
ceea ce contravine dispoziţiilor art. 15 din Constituţie.
Mai mult, persoanele care au încheiat contractele de
vânzare-cumpărare cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 sunt private de
dreptul la restituirea valorii de piaţă a imobilelor, drept care reprezintă o
creanţă asupra statului. Această măsură constituie o sancţiune prea oneroasă,
echivalând cu confiscarea deghizată a bunului, fără o justificare obiectivă şi
raţională, fapt ce contravine prevederilor art. 44 din Constituţie.
Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autor,
respectiv nu au caracter retroactiv, nu stabilesc condiţii discriminatorii
pentru persoanele aflate în aceleaşi situaţii juridice şi nu încalcă dreptul de
proprietate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul oficial al României, Partea I,
nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, text
de lege care are următorul conţinut: „(1) Proprietarii ale căror contracte
de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995,
cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti
definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor,
stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1)
se stabileşte prin expertiză."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 15, art. 16, art. 44 alin. (1) şi (3) şi art. 46.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului instanţei de
contencios constituţional. In acest sens sunt deciziile nr. 1.351 din 10
decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881
din 24 decembrie 2008, şi nr. 1.183 din 17 septembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 27 octombrie 2009, prin
care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 501 din Legea nr.
10/2001.
In plus faţă de raţiunile pe care s-a întemeiat soluţia
pronunţată, Curtea reţine şi netemeinicia criticilor raportate la dispoziţiile
art. 15 din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii
civile. Cu privire la aplicarea acestui principiu, Curtea apreciază că situaţia
juridică generată de actul lovit de nulitate trebuie caracterizată ca facta pendentia,
iar nu facta praeterita sau causae finite. Astfel, în
situaţia succesiunii în timp a mai multor acte normative, momentul anulării
actului, adică al producerii efectelor nulităţii trebuie distins de momentul în
raport cu care se apreciază existenţa cauzei de nulitate. Ambele cazuri trebuie
rezolvate potrivit regulii tempus regit actum: cauza de nulitate este
reglementată de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic civil,
în vreme ce efectele nulităţii sunt determinate de legea în vigoare în momentul
anulării efective, care, în ipoteza pe care o avem în vedere, este legea nouă.
Numai în cazul în care un act s-a încheiat şi a fost anulat efectiv sub aceeaşi
lege, suntem în prezenţa unei causae finite, care nu mai poate fi
afectată de legea nouă.
Prin urmare, este posibil ca o lege să cârmuiască
cauzele de nulitate şi altă lege să se aplice efectelor acestei sancţiuni
civile. O soluţie contrară ar echivala cu înlăturarea principiului aplicării
imediate a legii civile noi, şi, deci, ultraactivitatea legii vechi, care nu
poate fi admisă decât dacă este expres prevăzută de legea nouă.
Aplicând aceste consideraţii cu valoare de principiu
obiectului dedus controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că
restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte
de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii
nr. 112/1995, iar nu a preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform
standardelor internaţionale de evaluare, ca în cazul contractelor de vânzare-cumpărare,
încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, nu constituie
o nouă sancţiune civilă, aşa cum pretinde autorul criticii de
neconstituţionalitate, ci reprezintă exclusiv un efect al constatării nulităţii
actelor civile, stipulat de legea nouă. Curtea constată că aceasta îşi
limitează incidenţa exclusiv la situaţii juridice cu persistenţă în timp,
aşadar integrate domeniului său temporal legitim de aplicare, ceea ce impune
concluzia că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Distincţia operată de textul de lege criticat sub
aspectul valorii preţului restituit către cumpărător reprezintă o consecinţă a
regimului juridic diferit aplicabil contractelor de vânzare- cumpărare
încheiate cu fraudarea legii. Chiar făcând abstracţie de posibila sa conotatie
penală, o asemenea manoperă constituie un delict civil, ceea ce, evident,
înlătură orice posibilă legitimare a sa în considerarea unui drept sau a unei
libertăţi şi, totodată, impune instituirea, în ceea ce o priveşte, a unui regim
juridic sancţionator.
Astfel, pretinsa contrarietate faţă de dispoziţiile
art. 16 din Constituţie, deoarece textul legal criticat nu ocroteşte în mod
egal dreptul de proprietate dobândit de foştii chiriaşi în temeiul Legii nr.
112/1995 şi dreptul de proprietate dobândit prin fraudarea legii, Curtea reţine
că aceasta este nefondată, deoarece principiul egalităţii impune aplicarea
aceluiaşi tratament juridic unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.
Or, este evident că persoanele menţionate se află în situaţii juridice
diferite. Astfel, apare ca fiind echitabilă soluţia ca prima categorie să
beneficieze de plata unor despăgubiri ca urmare a desfiinţării pe cale
judecătorească a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în mod valabil,
la preţul de piaţă al imobilelor, care să permită cumpărarea unei noi
locuinţe, având în vedere că, la data dobândirii acelui imobil de la stat,
cumpărătorul a plătit preţul real al imobilului, stabilit în conformitate cu
actele normative în vigoare la acel moment. In ceea ce priveşte a doua
categorie de persoane, este de principiu că, ori de câte ori prin intermediul
unui act juridic se urmăreşte un scop ilicit, cum ar fi fraudarea legii, potrivit
principiului „fraus omnia corrumpit", operaţia devine ilicită în
întregime, astfel încât actul juridic care îi dă expresie este lipsit de
eficienţă juridică, fiind lovit de nulitate absolută. Imprejurarea că persoana
interesată, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască prevederile Legii nr.
112/1995 cu privire la condiţiile de înstrăinare a imobilelor cu destinaţia de
locuinţă, precum şi consecinţele juridice ale nerespectării acestora, nu s-a
conformat exigenţelor legale, dă expresie propriei sale culpe, iar, potrivit
principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans", lipseşte
de îndreptăţire critica reglementării în cauză.
Mai mult, în argumentarea criticii sale, autorul
excepţiei pleacă de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului
prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracţie de prevederile
art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, ca şi de acelea ale
art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private,
„în condiţiile legii".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Marina Salzmann în Dosarul nr. 3.235/211/2009 al
Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu