Decizia Nr.655 din 11.11.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Constantin Adrian Ursă şi Virginia Diana Ursă în Dosarul nr. 5.670/1/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 667D/2014.2. La apelul nominal se prezintă, pentru Agenţia Naţională pentru Locuinţe, domnul consilier juridic Cosmin Traşcă, cu delegaţie depusă la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei.5. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se mai menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 şi Decizia nr. 310 din 13 iunie 2013.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Încheierea din 24 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.670/1/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie invocată de Constantin Adrian Ursă şi Virginia Diana Ursă într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc exercitarea drepturilor constituţionale ale persoanei căreia i se interzice dreptul la un proces echitabil. În opinia lor, prevederea potrivit căreia termenul de revizuire al hotărârilor pronunţate de către instanţele de recurs după evocarea fondului curge de la data pronunţării, spre deosebire de celelalte situaţii în care termenul se socoteşte de la data comunicării/luării la cunoştinţă de motivele pronunţării sunt neconstituţionale.8. Dispoziţiile legale criticate aplicate în practică nu permit revizuirea unor hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care s-a evocat fondul, instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, însă despre care nu s-a putut lua la cunoştinţă decât după motivarea deciziei atacate. Stabilirea unui termen diferit de exercitare a dreptului de a formula o cerere de revizuire în funcţie de instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere este discriminatorie şi creează o situaţie vădit mai dificilă persoanelor ce doresc să exercite această cale extraordinară de atac cu privire la hotărâri pronunţate de către instanţele de recurs, acestea fiind nevoite se redacteze cererile de revizuire fără să ia cunoştinţă de motivele pronunţării deciziei atacate. Faptul că hotărârile instanţelor de recurs care se redactează după o perioadă lungă de timp nu se comunică părţilor nu poate justifica tratamentul discriminatoriu pentru fapte ce nu sunt imputabile justiţiabilului. Impunerea unui termen de formulare a cererii de revizuire mai scurt decât termenul de redactare obiectivă a hotărârii constituie o încălcare a drepturilor constituţionale.9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. De asemenea, se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv deciziile nr. 10 din 18 ianuarie 2011, nr. 470 din 8 mai 2012 şi nr. 310 din 13 iunie 2013.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că revizuirea este un mijloc procedural de acces la o instanţă superioară de control, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege şi exercitată în termenul impus de legiuitor. Aşa fiind, prin acest mijloc procedural instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege, neputând să examineze justeţea soluţiei adoptate.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziţii care au următorul cuprins: „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 al. 1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri.“15. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865.16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale.18. Astfel, prin Decizia nr. 470 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2012, Decizia nr. 1.663 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010, Decizia nr. 214 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 2 mai 2008, Decizia nr. 1.083 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, şi Decizia nr. 817 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, Curtea a reţinut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei, care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate.19. Totodată, Curtea a statuat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.20. De asemenea, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a statuat că prin art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, şi, în aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire.21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii sunt valabile şi în cauza de faţă.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Adrian Ursă şi Virginia Diana Ursă în Dosarul nr. 5.670/1/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae