DECIZIE Nr. 297 din 8 iulie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 575 din 11 august 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, exceptie ridicata de Silvia Nicoleta Klein in Dosarul nr.
4.288/2001 al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal se prezinta autoarea exceptiei, reprezentata prin avocat
Betinio Diamant, cu delegatie la dosar, lipsa fiind celelalte parti, fata de
care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autoarei exceptiei solicita
admiterea exceptiei asa cum a fost formulata in fata instantei de judecata,
sustinand ca posibilitatea administratorului sau lichidatorului de a cere
anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori
deschiderii procedurii falimentului contravine prevederilor art. 15 alin. (2)
si ale art. 41 alin. (2) din Constitutie, intrucat prevad posibilitatea
anularii unui act juridic incheiat anterior dispozitiei legale criticate. In
subsidiar, solicita Curtii Constitutionale emiterea unei decizii
interpretative, prin care sa se constate ca dispozitiile criticate sunt
neconstitutionale in masura in care se aplica tuturor creditorilor, indiferent
de data dobandirii creantei.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca
neintemeiata, avand in vedere ca dispozitiile legale criticate nu contravin
principiului neretroactivitatii legii si nici dreptului de proprietate,
invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, si
anume Decizia nr. 106/2002.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 4.288/2001,
Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile
si completarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Silvia Nicoleta Klein
intr-o cauza comerciala avand ca obiect solutionarea unei cereri de deschidere
a procedurii falimentului debitoarei Societatea Comerciala "Prince" -
S.R.L. din Medias.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
criticate contravin principiului neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15
alin. (2) din Constitutie, precum si prevederilor constitutionale ale art. 41
alin. (2) teza intai, intrucat prin aceste dispozitii s-a creat "o
varianta sui generis de actiune pauliana", in cadrul careia, conform art.
975 din Codul civil, creditorii pot sa atace actele viclene facute de debitor
in prejudiciul drepturilor lor. Dispozitiile criticate cauzeaza un grav
prejudiciu circuitului civil, prin posibilitatea desfiintarii dreptului
castigat, in speta a dreptului de proprietate (avand in vedere ca se cere
anularea unui contract de vanzare-cumparare), si, totodata, prin posibilitatea
de a cere anularea actelor respective de catre persoane care nu erau creditori
la momentul incheierii lor.
Autoarea exceptiei solicita, de asemenea, in ipoteza in care nu se constata
neconstitutionalitatea dispozitiilor criticate, emiterea unei decizii
interpretative, in sensul ca promovarea actiunii prevazute de art. 44 din Legea
nr. 64/1995, republicata, sa poata fi facuta numai in ipoteza in care exista
creante anterioare transferului de proprietate prin contractul atacat pe calea
actiunii pauliene.
Tribunalul Sibiu opineaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece
dispozitiile legale criticate cuprind masuri de drept procesual menite, pe de-o
parte, "sa ofere un temei legal pentru actiunea judecatorului-sindic,
aplicabile la cazurile de fraudare a drepturilor creditorilor care nu sunt
prevazute in mod expres de lege", iar pe de alta parte, sa permita
reintregirea averii debitorului cu bunurile instrainate in mod fraudulos.
Dreptul administratorului/lichidatorului judiciar de a introduce actiune in
anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in ultimii 3 ani dinaintea
deschiderii procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului a fost
instituit de legiuitor pentru a proteja interesele creditorilor, avand in
vedere ca, anterior deschiderii procedurii falimentului, debitorul, incercand
sa fraudeze creditorii, ar putea incheia acte juridice cu cauza ilicita, pentru
a sustrage anumite bunuri de la urmarirea creditorilor sai.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, asa cum a statuat Curtea
Constitutionala prin Decizia nr. 106/2002, dispozitiile criticate reprezinta
norme de drept procesual, care prevad posibilitatea exercitarii dreptului
material la actiune in nulitate, in temeiul unei cauze generale de nulitate, si
anume cea prevazuta de art. 948 si 966 din Codul civil, in conformitate cu care
"cauza, in intelesul de scop, constituie una din conditiile de validitate
a actului juridic, iar ilicitatea acestuia conduce la nulitatea sa".
Titularul unui drept fiind liber sa il exercite in limitele prevazute de lege,
astfel incat sa nu aduca atingere drepturilor celorlalti titulari, ocrotite in
mod egal de lege, se impune sanctionarea abuzului de drept care conduce la
incheierea actelor frauduloase, astfel incat dreptul de proprietate al
celorlalti titulari sa fie ocrotit potrivit art. 41 din Constitutie.
Avand in vedere ca este vorba numai de desfiintarea actelor frauduloase,
considera ca dispozitiile criticate nu contravin nici principiului
neretroactivitatii legii, prevazut de dispozitiile art. 15 alin. (2) din
Constitutie.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
intrucat, asa cum a constatat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 106/2002,
dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale.
In ceea ce priveste sustinerile autoarei exceptiei referitoare la presupusa
incalcare a dreptului de proprietate al dobanditorului unui bun in conditiile
prevazute de dispozitiile criticate, apreciaza ca acestea sunt neintemeiate,
intrucat art. 44 din lege se refera la actele juridice frauduloase. Or, o
actiune in anularea unor asemenea acte va putea fi introdusa si fara existenta
unor dispozitii speciale in acest sens, pe baza principiului general de drept
potrivit caruia frauda afecteaza iremediabil valabilitatea unui act juridic
(fraus omnia corumpit). Prin dispozitiile criticate "legiuitorul nu a
facut altceva decat sa circumscrie sfera conditiilor in care o asemenea actiune
poate fi formulata, inclusiv prin stabilirea unei limite temporale maxime
(asa-numita perioada suspecta) vizand acte juridice incheiate de debitor care
pot fi atacate. In acest fel, s-a adoptat o masura favorabila atat debitorului,
cat si tertilor cocontractanti, intrucat s-a eliminat pericolul incertitudinii
care ar fi planat in ipoteza in care perioada suspecta ar fi fost
indefinita".
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece dispozitiile criticate nu sunt norme de drept
substantial, ci norme de drept procesual, intrucat prevad conditiile de
exercitare a dreptului material la actiune in nulitate.
Cu privire la pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 41 din Constitutie,
apreciaza ca limitele si continutul dreptului de proprietate sunt stabilite de
lege si ca, in consecinta, sanctionarea actelor frauduloase incheiate de
debitor in dauna creditorilor sai se incadreaza in limitele dreptului
fundamental de proprietate. In situatia admiterii actiunii in nulitate, paratul
nu pierde dreptul de proprietate asupra unui bun pe care l-a dobandit in mod
legal, ci se considera ca nici macar nu dobandeste acest drept, avand in vedere
ca actul prin care l-a dobandit este nul.
In ceea ce priveste solicitarea autoarei exceptiei de a se emite o decizie
interpretativa, apreciaza ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, republicata, Curtea nu se poate pronunta asupra modului de
interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar
Constitutiei.
Presedintele Senatului nu a comunicat Curtii Constitutionale punctul sau de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
44 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608
din 13 decembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii
care au urmatorul continut: "Administratorul/lichidatorul poate introduce
la tribunal actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in
dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii
procedurii."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia
apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele
prevederi constitutionale:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale mai favorabile.";
- Art. 41 alin. (2) teza intai: "Proprietatea privata este ocrotita in
mod egal de lege, indiferent de titular."
De asemenea, autoarea exceptiei sustine ca si "Conventia Europeana a
Drepturilor Omului prevede principiul garantarii chiar a dreptului de
proprietate, conventie care constituie la noi drept intern, tot potrivit
Constitutiei".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile
art. 44 din Legea nr. 64/1995, republicata, prevad dreptul administratorului
sau lichidatorului judiciar de a promova actiuni in anulare a unor acte
frauduloase incheiate de debitor in paguba creditorilor sai, in cei trei ani
anteriori deschiderii procedurii falimentului.
Dispozitiile legale criticate constituie o aplicare - in cadrul procedurii
falimentului - a prevederilor art. 975 din Codul civil privind actiunea
pauliana, prin care se stabileste dreptul creditorului de a ataca actele
frauduloase incheiate de debitori in dauna lor. Spre deosebire de titularii
actiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), si anume creditorii, titularii
actiunii in anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna
creditorilor sai (prevazuta de art. 44 din Legea nr. 64/1995, republicata) pot
fi administratorul sau lichidatorul desemnat in cauza.
Ca si dispozitiile textului mentionat din Codul civil, dispozitiile art. 44
din Legea nr. 64/1995, republicata, nu contravin principiilor consacrate prin
Legea fundamentala, intrucat, potrivit art. 54 din Constitutie, cetatenii
trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu
buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti. Or, art.
44 din Legea nr. 64/1995, republicata, sanctioneaza tocmai reaua-credinta in
exercitarea de catre debitori a drepturilor lor, prin acte juridice incheiate
in dauna creditorilor.
Pe de alta parte, daca scopul partilor contractante sau cel putin al
debitorului la incheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea
creditorilor, atunci actul are o cauza ilicita, iar potrivit art. 966 din Codul
civil, acesta nu poate avea nici un efect.
Avand in vedere aceste considerente, Curtea constata ca dispozitiile legale
criticate nu contravin principiului neretroactivitatii legii si nici dreptului
de proprietate, consacrate de prevederile art. 15 alin. (2) si ale art. 41
alin. (2) din Legea fundamentala.
In ceea ce priveste solicitarea autoarei exceptiei privind interpretarea si
aplicarea textului criticat, aceasta nu poate fi primita, deoarece, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea nu se poate
pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra
intelesului sau contrar Constitutiei.
Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate, statuand, prin Decizia nr. 106
din 2 aprilie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
389 din 7 iunie 2002, ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale.
Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de
Silvia Nicoleta Klein in Dosarul nr. 4.288/2001 al Tribunalului Sibiu.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iulie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiva