DECIZIE Nr.
655 din 11 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si art. 14 alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 410 din 21 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Rom Sep" - S.R.L. în Dosarul nr. 12.404/299/2008
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal,
de Societatea Comercială „Nabila Com" - S.R.L. în Dosarul nr. 236/197/2008
al Judecătoriei Braşov şi de Societatea Comercială „Allita Com" - S.R.L.
în Dosarul nr. 13.294/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 8.232D/2009, nr. 8.235D/2009 şi
nr. 8.496D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.496D/2009 şi nr.
8.235D/2009 la Dosarul nr. 8.232D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens,
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 1 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr.
12.404/299/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Rom Sep" - S.R.L.
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 236/197/2008, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Nabila Com" - S.R.L.
Prin Incheierea din 4 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 13.294/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Allita Com" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că stabilirea de către
legiuitor, pe lângă sancţiunea principală a amenzii pentru neemiterea de bonuri
fiscale şi sancţiunea complementară a suspendării activităţii societăţii
comerciale pe o perioadă de 3 luni, încalcă prevederile art. 23, art. 44 alin.
(1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea fundamentală.
Suspendarea activităţii operatorului economic pe o perioadă de 3 luni
reprezintă o limitare inacceptabilă a dreptului persoanelor de acces liber la o
activitate economică, consacrat de art. 45 din Constituţie, cu atât mai mult cu
cât restrângerea nu este justificată de unul dintre cazurile prevăzute de art.
53 din Legea fundamentală.
De asemenea, arată că textele de lege criticate
sancţionează operatorul economic pentru o faptă imputabilă altei persoane,
respectiv operatorului casei de marcat electronice fiscale. Stabilirea prin
textele de lege criticate a unor sancţiuni pecuniare şi de suspendare a
activităţii comerciale a operatorului economic pentru fapte care nu pot fi
săvârşite direct de către acesta încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2),
art. 45, art. 53 şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Judecătoria Braşov arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Judecătoria Cluj-Napoca arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, făcând
referire la jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în materie,
arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 14 alin. (2) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de
a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 64/2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 97 din 4 februarie 2002.
Prin Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007 se
înlocuieşte în titlul şi în cuprinsul ordonanţei de urgenţă nr. 28/1999
sintagma „agenţi economici" cu sintagma „operatori
economici".
Textele criticate au următorul conţinut:
- Art. 10 lit. b): „Constituie contravenţii
următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:
[(...)]
b) neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici
de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate
conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia
prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile
livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară
celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind
tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul
ştergerii memoriei operative.";
- Art. 14 alin. (2): „Nerespectarea de către
operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la
neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor
fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de
bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise
pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică
până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea
activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 23 referitoare la libertatea individuală, art. 44 alin. (1) şi (2)
referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la
libertatea economică, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a)
referitoare la economia de piaţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 10 lit. b) şi ale
art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 s-a mai pronunţat
prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în
prezentele cauze. Astfel, prin Decizia nr. 83 din 5 februarie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, şi
Decizia nr. 471 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 438 din 11 iunie 2008, Curtea a reţinut că suspendarea
pe o perioadă de 3 luni a activităţii unităţii care nu a respectat obligaţiile
prevăzute de textul de lege criticat nu este o măsură de natură a restrânge
libertatea comerţului sau de a afecta obligaţiile statului de a asigura
protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în
activitatea economică, financiară şi valutară sau crearea condiţiilor necesare
pentru creşterea calităţii vieţii, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură
prin care statul dă expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale.
De asemenea, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie
2006, Curtea a statuat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate
privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie, potrivit cărora
accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi
exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Operatorul economic în
activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca
principiul libertăţii economice, în condiţiile în care acesta nu a respectat
prevederile legale.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
prin care sunt invocate prevederile art. 53 din Constituţie, Curtea a constatat
că nici aceasta nu poate fi reţinută. Măsura dispusă de textul de lege criticat
este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de
drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a
faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar
fi evaziunea fiscală.
In legătură cu invocarea încălcării prevederilor art.
135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr.
817 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.007 din 19 decembrie 2006, a constatat că, potrivit acestui text, statul
trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum
şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
producţie, dar cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Or, în acest domeniu,
cadrul legislativ îl constituie însăşi reglementarea criticată, astfel că şi
această susţinere urmează a fi înlăturată.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi
având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele
cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 lit. b) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rom Sep"
- S.R.L. în Dosarul nr. 12.404/299/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX
- a contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Comercială „Nabila
Com" - S.R.L. în Dosarul nr. 236/197/2008 al Judecătoriei Braşov şi de
Societatea Comercială „Allita Com" - S.R.L. în Dosarul nr. 13.294/211/2009
al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu