DECIZIE Nr.
653 din 28 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 21, 22, 28, 29, 30, 31 si 35
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi
de asigurari sociale si pentru abrogarea unor prevederi din Legea nr. 130/1999
privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 587 din 27 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pentru abrogarea unor
prevederi din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a
persoanelor încadrate în muncă, excepţie ridicată de Eniko Moldovan şi Robert
Moldovan în Dosarul nr. 46.401/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă consilierul juridic
Florentina Hagiolu pentru partea Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de
Şanse. Lipsesc autorii excepţiei şi partea Guvernul Romaniei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Avand cuvantul, reprezentantul
Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse solicită respingerea
excepţiei de neconstitutionalitate, sens în care arată că prevederile art. I pct. 29 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 9/2003, la care se referă în mod special critica de
neconstitutionalitate, nu sunt aplicabile autorilor excepţiei, întrucat Eniko Moldovan a intrat în concediu
pentru creşterea copilului pană
la 2 ani înainte de data de 31 decembrie 2003.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, sens în care arată că dispoziţiile de
lege criticate au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, care
reglementează în mod diferit acordarea concediului şi a indemnizaţiei pentru
creşterea copilului.
CURTEA,
avand în vedere actele
şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 24 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 46.401/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pentru abrogarea unor prevederi din Legea nr. 130/1999
privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă. Excepţia a fost ridicată de Eniko Moldovan şi Robert Moldovan
într-o cauză ce are ca obiect cererea de obligare a Guvernului Romaniei şi a Ministerului Muncii, Familiei şi
Egalităţii de Şanse la plata unor daune materiale şi morale pentru adoptarea
unor reglementări legale discriminatorii.
In motivarea excepţiei autorii
acesteia susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 şi toate
articolele de lege modificate prin această ordonanţă au produs o gravă
discriminare între părinţii care au început efectuarea concediului pentru
creşterea copilului pană la
doi ani înainte de data de 1 ianuarie 2004 şi cei care au început efectuarea
concediului după această dată.
Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată. In acest sens,
arată că prin noua reglementare a bazei de calcul a indemnizaţiei pentru
creşterea copilului legiuitorul a urmărit aplicarea cu prioritate a
principiului egalităţii de tratament a asiguraţilor în ceea ce priveşte dreptul
copilului la protecţie socială, precum şi a principiului solidarităţii sociale
conform căruia participanţii la sistemul public de pensii îşi asumă reciproc
obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau
înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. De asemenea, arată că
dispoziţiile de lege criticate nu sunt aplicabile autorilor excepţiei,
drepturile acestora la concediu şi indemnizaţia pentru creşterea copilului pană la 2 ani născandu-se
anterior datei de 31 decembrie 2003.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucat dispoziţiile de lege criticate nu mai
sunt în vigoare, fiind abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
148/2005.
Avocatul Poporului consideră
că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 nu contravine prevederilor art.
16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia
prevăzută în ipoteza normelor sale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecatorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pentru abrogarea unor
prevederi din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a
persoanelor încadrate în muncă, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 167 din 17 martie
2003, şi aprobată prin Legea nr. 577/2004, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004.
Curtea constată că autorii
excepţiei de neconstituţionalitate critică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 9/2003 pentru faptul că aceasta contravine dispoziţiilor constituţionale
ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 20
referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 49
privind protecţia copiilor şi a tinerilor.
In opinia autorilor excepţiei, actul normativ criticat
instituie un tratament juridic discriminatoriu în privinţa acordării
indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru mamele care au început
efectuarea concediului pentru creşterea copilului înainte de data de 1 ianuarie
2004, în comparaţie cu cele care au solicitat acordarea concediului după
această dată.
Faţă de acestea, Curtea reţine că obiectul de
reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 a fost
modificarea Legii nr. 19/2000, lege din care au fost modificate sau completate
numeroase articole prin cele 35 de puncte ale art. I. Dintre acestea, prin punctele 21, 22, 28, 29, 30, 31 şi 35, actul
normativ criticat a adus modificări dispoziţiilor referitoare la concediul şi
indemnizaţia pentru creşterea copilului pană la 2 ani, respectiv pană la 3 ani a copilului cu handicap,
cuprinse în art. 98, art. 99, art. 122, art. 125, art.
129, art. 133 şi art. 194 din Legea nr. 19/2000. Art. II,
III, IV şi V din ordonanţă conţin dispoziţii tranzitorii şi finale.
Prin urmare, Curtea constată că, în realitate, critica
de neconstituţionalitate priveşte numai aceste reglementări ale ordonanţei, restranse la tratamentul juridic diferenţiat în
privinţa indemnizaţiei acordate în raport cu data la care titularul a început
concediul pentru creşterea copilului, anterior ori după data de 1 ianuarie
2004.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate a acestor texte de lege, Curtea reţine că, anterior
sesizării sale, problemele legate de concediul şi indemnizaţia pentru creşterea
copilului au fost reglementate după o concepţie diferită prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea
creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie
2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 7/2007, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007. Potrivit art. 28 alin. (2) din această
ordonanţă, „Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se
abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea
copilului, cuprinse la art. 98, 99, 121, 122, 123, 125, 125\ 129 şi 138 din
Legea nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 1
aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 79
alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 826 din 13
septembrie 2005, precum şi orice alte dispoziţii contrare."
Rezultă că, începand cu data de
1 ianuarie 2006, niciuna dintre dispoziţiile legale
criticate nu mai este în vigoare, iar dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 nu pot avea nicio incidenţă în situaţiile în care
concediul pentru creşterea copilului s-a efectuat ori a început anterior datei
de 1 ianuarie 2004, aşa cum este cazul în speţă.
Aşadar, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art.
29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate
este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 21, 22, 28, 29, 30, 31 şi 35 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi
pentru abrogarea unor prevederi din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie
a persoanelor încadrate în muncă, excepţie ridicată de Eniko Moldovan şi Robert
Moldovan în Dosarul nr. 46.401/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea