Decizia Nr.653 din 13.10.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 873 din 23 noiembrie 2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Constantin Tătaru, Ioan Casandra şi Vasile Dospinescu în Dosarul nr. 6.638/86/2014 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.178D/2015.2. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei şi părţile Gheorghe Săndel Gabor, Ioan Lupu, Valuţă Bisca, Gheorghe Moraru, Mureş Afloarei, Dan Constantin Murişanu şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra înscrisurilor depuse la dosar de autorii excepţiei, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi a înscrisului depus la dosar de partea Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava, prin care solicită respingerea acestei excepţii.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 26 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.638/86/2014, Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Constantin Tătaru, Ioan Casandra şi Vasile Dospinescu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 7.369 din 18 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.638/86/2014, dosar în care au solicitat acordarea pe cale judiciară a ajutoarelor cuvenite la ieşirea la pensie în temeiul art. 20 din secţiunea 3, anexa VII la Legea nr. 283/2010 şi a căror plată a fost refuzată de angajator în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 44, coroborat cu art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie. În acest sens, arată că textul de lege criticat a creat un climat de instabilitate juridică şi o stare de incertitudine în privinţa subiectelor de drept vizate. Consideră că este fără precedent ca două reglementări consecutive, respectiv art. 20 din secţiunea 3, anexa VII la Legea nr. 284/2010 şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 să fie diametral opuse. Astfel, dispoziţiile Legii nr. 284/2010 prevăd că la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare beneficiază de ajutoare pecuniare în raport cu solda funcţiei de bază şi vechimea efectivă în muncă, precum şi de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază. Concomitent cu adoptarea Legii nr. 284/2010, a fost adoptată Legea nr. 285/2010, prin care, în art. 13 alin. (1), s-a prevăzut că în anul 2011 dispoziţiile Legii nr. 284/2010 nu se aplică. În acest mod, printr-o lege s-a acordat un drept patrimonial, iar prin alta, concomitentă, deşi nu este un act normativ de suspendare, nu s-a mai acordat acel drept. În acelaşi context, autorii amintesc că în dreptul european şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României) a fost consacrat şi dezvoltat principiul securităţii juridice.7. Totodată, susţin că dispoziţiile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate, întrucât ajutorul la trecerea în rezervă este un bun, iar dreptul asupra acestui bun s-a născut la data de 1 ianuarie 2011. Or, raporturile de muncă au încetat la data de 15 iulie 2011, cu prilejul pensionării. În plus, măsura suspendării nefiind limitată în timp, este de natură să aducă atingere înseşi substanţei dreptului. În acest sens, invocă şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23.8. Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât autorii excepţiei nu pot pretinde un drept care nu era prevăzut de legislaţia în vigoare la data ieşirii la pensie. Consideră însă că reglementarea criticată este de natură să creeze incertitudini în procesul de aplicare a legii. Astfel, în unele situaţii s-a interpretat că textul de lege determină doar o suspendare a exerciţiului dreptului, în timp ce, în alte situaţii, s-a considerat că dreptul lipseşte, fiind înlăturat. Mai mult, având în vedere evoluţia reglementării, este relevantă şi conduita ulterioară a legiuitorului care, deşi nu înţelege să abroge art. 20 din anexa VII la Legea nr. 284/2010, prin legi succesive similare celei criticate i-a înlăturat până acum efectele, ceea ce ridică şi problema previzibilităţii, ţinând cont de încrederea legitimă pe care trebuie să o inspire edictarea unei norme a cărei finalitate este tocmai aplicarea sa raporturilor juridice concrete.9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, înscrisurile depuse la dosar de părţi, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, punctul de vedere al Avocatului Poporului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora „(1) În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică“.14. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au avut o aplicare limitată în timp, care a încetat înainte de sesizarea Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile de lege ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată.15. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul român, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 136 alin. (1) şi (5) referitor la proprietate.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 atât pentru că ar genera instabilitate juridică, cât şi pentru că ar aduce atingere dreptului de proprietate pe care susţin că îl au asupra sumelor reprezentând ajutor la trecerea în rezervă, drept acordat prin art. 20 alin. (1) şi (2) din secţiunea 3, anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010.17. În jurisprudenţa sa, Curtea a mai răspuns unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, aflată în curs de publicare, paragrafele 15, 16 şi 17, Curtea, având în vedere critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, a făcut o analiză a evoluţiei legislative în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar şi a conchis că aceasta relevă într-adevăr o problemă de legiferare, care nu poate fi soluţionată însă decât de legiuitor, iar nu de Curtea Constituţională în cadrul competenţelor sale consacrate de Legea fundamentală. În plus, Curtea a apreciat că această problemă de legiferare nu face ca efectele textului de lege criticat să fie lipsite de previzibilitate, întrucât, aşa cum a reţinut prin Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013, persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum.18. Analizând criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea dreptului de proprietate, Curtea, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, paragrafele 18 şi 19, dar şi prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 27, a amintit că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, aşa cum este Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, s-a reţinut că statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În acelaşi sens a fost amintită şi Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragrafele 15 şi 19, prin care Curtea de la Strasbourg aminteşte că, datorită unei cunoaşteri directe a propriei societăţi şi a necesităţilor acesteia, autorităţile naţionale se află, în principiu, într-o poziţie mai adecvată decât instanţa internaţională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecinţă, în cadrul mecanismului de protecţie creat de Convenţie, este de competenţa acestora să se pronunţe primele cu privire la existenţa unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice şi sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilităţii publice“, cu excepţia cazului în care raţionamentul său se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (paragraful 19).19. În sfârşit, prin deciziile mai sus invocate, Curtea Constituţională a precizat că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Tătaru, Ioan Casandra şi Vasile Dospinescu în Dosarul nr. 6.638/86/2014 al Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,