DECIZIE   Nr. 101 din 9 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 215 din 9 martie 2006

Ioan Vida                               - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Constantin Doldur                 - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Ingrid Alina Tudora               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din  Legea nr.  146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nica Leon în Dosarul nr. 10.192/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La apelul nominal răspunde partea Consiliul Local al Sectorului 2 Bucureşti - Direcţia Venituri Buget Local Sector 2, reprezentată prin consilier juridic, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 31 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 10.192/2005, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Nica Leon cu ocazia soluţionării unei cauze civile având ca obiect o contestaţie la executare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 20, 21, 56 şi ale art. 154 alin. (1). De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate nu sunt în concordanţă cu Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. In acest sens, arată că prin instituirea obligativităţii plăţii taxelor de timbru este afectat principiul statului de drept.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, care stabilesc obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în funcţie de anumite criterii valorice, nu încalcă principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Dimpotrivă, taxele judiciare de timbru sunt concepute de legiuitor ca o plată a serviciilor prestate de instanţele judecătoreşti, determinarea cuantumului taxei datorate constituind o sarcină administrativă a instanţei, în calitatea sa de prestator al serviciului taxabil, fără a reprezenta obiect al activităţii de judecată. Ca atare, prin instituirea obligaţiei legale de plată a taxei judiciare de timbru nu se aduce atingere valorilor primordiale ale statului de drept, egalităţii în faţa legii, dreptului la un proces echitabil sau imparţialităţii instanţei de judecată, întrucât sarcina acestei plăţi reprezintă o formă de descurajare a unor eventuale abuzuri procesuale, fără a constitui, prin ea însăşi, o obstrucţionare a accesului la justiţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 16 şi 21, fiind totodată în deplină conformitate şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. In ceea ce priveşte invocarea art. 20, 56 şi a art. 154 alin. (1) din Constituţie, Guvernul apreciază că aceste norme constituţionale nu au incidenţă în cauză. In final, apreciază că invocarea neconstitu-ţionalităţii art. 2 din Legea nr. 146/1997 prin raportare la dispoziţiile unor alte legi decât Constituţia este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 202/2004, arată că reglementarea criticată nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. In ceea ce priveşte înfrângerea art. 16 şi 56 din Constituţie, arată că dispoziţiile legale criticate nu fac nici un fel de diferenţiere între contribuabili, ci, dimpotrivă, reprezintă o concludentă aplicare a regulii constituţionale potrivit căreia „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice".

Referitor la celelalte texte constituţionale de referinţă invocate de autorul excepţiei, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Textul de lege criticat are următorul conţinut:

- Art. 2: „(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: [...]

(2)  In cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de 1.830.000 lei (194 lei - pentru anul 2006), indiferent de valoarea contestată.

(3)  Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acţiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanţă ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege."

Cuantumul taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 2 a fost actualizat prin pct. II din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflaţiei, aplicabile în anul fiscal 2006, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 10 august 2005, care a intrat în vigoare începând cu data de 1  ianuarie 2006.

Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), privind statul de drept, art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea în drepturi, art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21, privind accesul liber la justiţie, art. 56, referitoare la contribuţiile financiare, şi art. 154 alin. (1), privind conflictul temporal de legi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză şi cu motivări asemănătoare, soluţia adoptată fiind de fiecare dată aceeaşi, şi anume că aceste dispoziţii sunt constituţionale.

Astfel, prin Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. S-a reţinut, de asemenea, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a apreciat că textul de lege criticat nu aduce atingere nici principiului egalităţii în drepturi, deoarece nu instituie nici un fel de diferenţiere între contribuabili.

Totodată, prin Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor art.  1   alin.  (3) din

Constituţie, întrucât instituirea taxelor de timbru reprezintă o aplicare a principiului consacrat la art. 56 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice".

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

In legătură cu invocarea normelor constituţionale prevăzute la art. 20 şi art. 154 alin. (1), Curtea constată că aceste critici nu sunt relevante pentru soluţionarea cauzei de faţă.

In final, Curtea reţine că autorul excepţiei invocă şi o problemă de necorelare dintre dispoziţii legale cuprinse în acte normative diferite, respectiv între art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi unele dispoziţii cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, şi nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art.  147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nica Leon în Dosarul nr. 10.192/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora