Decizia Nr.651 din 19.06.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, coroborate cu cele ale anexei nr. 4 la aceeaşi ordonanţă, excepţie ridicată de S.C.A. Hasotti şi Asociaţii din Bucureşti în Dosarul nr. 3.175/1.748/2011 al Judecătoriei Cornetu şi care constituie obiectul Dosarului nr. 206D/2012 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, precizând că îşi menţine valabilitatea, mutatis mutandis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 57 din 26 ianuarie 2012. Menţionează, de asemenea, faptul că valoarea prejudiciului prezumat absolut ca fiind suferit de autoritatea rutieră e determinat în mod obiectiv în funcţie de masa autovehiculului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.175/1748/2011, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, coroborate cu cele ale anexei nr. 4 la aceeaşi ordonanţă, excepţie ridicată de S.C.A. Hasotti şi Asociaţii din Bucureşti, într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute prin art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că nu este explicată raţiunea instituirii unui tarif de despăgubire, ca sancţiune complementară pe lângă amendă şi reţinerea certificatului de înmatriculare. Arată că nu au fost explicate nici criteriile în funcţie de care s-au stabilit valorile nominale diferenţiate pe categorii de autovehicule. Obligarea la plata tarifului de despăgubire, care nu reprezintă altceva decât contravaloarea rovinietei pe o perioadă de 1 an, aduce atingere dreptului de proprietate privată protejat prin Constituţie şi tratatele europene la care România este parte şi care se aplică în mod prioritar faţă de dreptul intern. Precizează că noţiunea de despăgubire implică logic existenţa unui prejudiciu, despre care susţine că nu există în realitate.Judecătoria Cornetu apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că pentru o contravenţie se poate aplica numai o sancţiune principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare. Or, în situaţia de faţă, prin stricta aplicare a dispoziţiilor legale s-ar ajunge la aplicarea unor sancţiuni disproporţionat de mari faţă de gradul de pericol social al faptelor săvârşite. Consideră că textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 25 alin. (1) care instituie dreptul la libera circulaţie, art. 45 care prevede accesul liber al persoanei la o activitate economică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În opinia sa, aplicarea şi executarea unei sancţiuni pecuniare, deşi determină direct o diminuare a patrimoniului celui sancţionat, nu atrag automat o încălcare a dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private. Totodată, apreciază că textul de lege criticat nu este de natură a influenţa în vreun fel piaţa şi libertatea economică. În plus, arată că sancţiunea amenzii contravenţionale şi obligativitatea achitării unui tarif de despăgubire, instituite de legiuitor pentru nerespectarea dispoziţiilor legale, nu încalcă dreptul la liberă circulaţie, ci au ca scop repararea unei fapte ilicite, aceea de a utiliza o infrastructură rutieră fără achitarea obligaţiilor legale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, coroborate cu cele ale anexei nr. 4 la aceeaşi ordonanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:

– Art. 8 alin. (3): „(3) Contravenientul are obligaţia de a achita, pe lângă amenda contravenţională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcţie de tipul vehiculului folosit fără a deţine rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.“;

– Anexa nr. 4: „CUANTUMUL tarifului de despăgubire aplicabil în cazul lipsei rovinietei valabile

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 11 Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 Dreptul de proprietate privată, art. 136 Proprietatea şi art. 148 Integrarea în Uniunea Europeană. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Cu acel prilej, Curtea a observat că, distinct de sancţiunea amenzii, textul de lege criticat prevede că în sarcina contravenientului se reţine şi obligaţia de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanţă, în funcţie de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deţine rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România. Curtea a constatat că obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecinţă a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea reţelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Curtea a reţinut că, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravenţională ca sancţiune de drept administrativ, şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârşirea contravenţiei. Ţinând cont de acest cadru general, reprezentat de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, legiuitorul a prevăzut, prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, obligaţia plăţii unui tarif de despăgubire fix, pe categorii de autovehicule, în sarcina utilizatorilor români şi străini ai reţelei de drumuri naţionale din România ce se află în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Curtea reţine că, în concepţia actului normativ criticat, utilizatorul a săvârşit o faptă ilicită (folosirea drumului naţional fără rovinietă), prin care a cauzat un prejudiciu reţelei de drumuri naţionale prin uzarea şi degradarea acestora şi, totodată, există un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, acesta fiind rezultatul direct al acţiunii de folosire a drumurilor naţionale fără plata rovinietei. Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârşită de utilizator. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia este interzisă aplicarea a două sancţiuni principale pentru aceeaşi faptă, că tariful de despăgubire nu are natura unei sancţiuni contravenţionale, ci a unei modalităţi de acoperire a unui prejudiciu material. De aceea, posibilitatea cumulării răspunderii contravenţionale cu răspunderea civilă delictuală şi, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenţionale şi a unui tarif de despăgubire se justifică prin diferenţa esenţială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenţionale se urmăreşte sancţionarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speţă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. Totodată, Curtea a observat că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003, aceasta este persoană juridică română de interes strategic naţional, care desfăşoară, în principal, activităţi de interes public naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale şi autostrăzilor. De aceea, stabilirea pe cale legală a tarifului de despăgubire se impune în vederea asigurării unei modalităţi eficiente de recuperare a prejudiciului suferit, în considerarea importanţei protejării reţelei de drumuri naţionale din România şi a necesităţii menţinerii acesteia într-o stare care să ofere deopotrivă siguranţă circulaţiei şi condiţii optime pentru desfăşurarea traficului rutier. Întrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele mai sus menţionate constituie argumente în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate în cauza de faţă, având în vedere că diminuarea patrimoniului contravenientului ca urmare a aplicării textelor de lege criticate nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate privată, ci reprezintă consecinţa nesocotirii unor norme legale pe care acesta avea obligaţia să le respecte, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţie. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, coroborate cu cele ale anexei nr. 4 la aceeaşi ordonanţă, excepţie ridicată de S.C.A. Hasotti şi Asociaţii din Bucureşti în Dosarul nr. 3.175/1.748/2011 al Judecătoriei Cornetu. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu