Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (6) şi art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Daniel Ioniţă în Dosarul nr. 42.224/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 278D/2016. 2. La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege criticate garantează şi consacră dreptul la căsătorie al persoanei condamnate. Consideră că dispoziţiile art. 75 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 trebuie examinate din perspectiva conformităţii sale cu prevederile art. 12 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât prevederile convenţionale precitate consacră dreptul la căsătorie, drept diferit de cel referitor la viaţa privată şi de familie. Precizează că instanţa de la Strasbourg analizează o astfel de vocaţie la căsătorie a persoanei condamnate din perspectiva conformităţii legii naţionale cu dispoziţiile art. 12 din Convenţie, în acest sens fiind Hotărârea din 5 ianuarie 2010, pronunţată în Cauza Frasik împotriva Poloniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând că şi persoanele încarcerate au dreptul la căsătorie, întrucât starea de detenţie nu constituie un obstacol juridic în privinţa acestui demers şi că sunt importante standardele impuse de legislaţia naţională. Or, legiuitorul român s-a conformat standardelor europene, întrucât nu numai că reglementează expres acest drept, dar prevede şi procedura de urmat într-o atare situaţie. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut anumite condiţii de fond sau de formă pentru încheierea căsătoriei nu atrage neconstituţionalitatea textelor de lege criticate. Apreciază că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că nu are posibilitatea de a-şi încheia căsătoria în afara mediului penitenciar. Or, legiuitorul când a reglementat o astfel de vocaţie, a stabilit şi o condiţie, anume aceea a obţinerii unei recompense de felul celor consacrate în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013. Consideră că instituirea acestei condiţii nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale ale art. 53, câtă vreme, în ipoteza în care nu întruneşte o astfel de condiţie, persoana condamnată are vocaţia de a încheia căsătoria în mediul penitenciar, în condiţiile în care legislaţia europeană nu instituie în sarcina autorităţilor naţionale obligaţia de a reglementa încheierea căsătoriei în afara mediului penitenciar. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa penală nr. 398 din 10 februarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 42.224/4/2015, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (6) şi art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Daniel Ioniţă cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva unei încheieri a judecătorului de supraveghere a privării de libertate prin care s-a respins plângerea autorului excepţiei cu privire la următoarele: încheierea căsătoriei în afara penitenciarului, iluminatul din camera de detenţie, condiţiile din camera de detenţie, calitatea apei, temperatura din camera de detenţie, dreptul la plimbare, dreptul la informaţie, condiţiile de transport, efectuarea percheziţiilor, diferenţa de tratament între deţinuţi, dreptul la convorbiri telefonice. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile criticate restrâng, în mod nejustificat şi disproporţionat, dreptul la viaţa intimă, familială şi privată. Face referire la hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Moiseyev împotriva Rusiei, Varnas împotriva Lituaniei şi Ignaccolo-Zenide împotriva României. 6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că art. 75 din Legea nr. 254/2013 permite încheierea de căsătorii de către persoanele private de libertate atât în cadrul locului de deţinere, cât şi în afara acestuia, însă, pentru această din urmă situaţie, numai după îndeplinirea unor condiţii printre care se numără şi acordarea unei recompense prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, respectiv aceea a permisiunii de a ieşi din penitenciar. Apreciază că art. 26 din Constituţie nu este încălcat, iar restrângerea prevăzută de lege este permisă de art. 53 din Legea fundamentală, neacordarea unei recompense în cazul autorului excepţiei având drept justificare aplicarea criteriilor prevăzute de Legea nr. 254/2013 la situaţia sa concretă. Consideră că, în cauză, nu este încălcat nici art. 8 din Convenţie, în condiţiile în care art. 75 din Legea nr. 254/2013 permite încheierea de căsătorii de către persoanele private de libertate în cadrul locului de deţinere. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile legale criticate reprezintă o aplicare a dispoziţiilor constituţionale invocate, în condiţiile în care reglementează posibilitatea persoanei condamnate de a încheia căsătoria. Faptul că legea prevede şi posibilitatea pentru persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim semideschis sau deschis de a încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul, nu trebuie privit ca un drept absolut şi de necenzurat al deţinutului. Este evident că persoana aflată în executarea unei pedepse privative de libertate este supusă în continuare regulilor şi constrângerilor inerente executării pedepsei. Pe cale de consecinţă, revine administraţiei penitenciare rolul de a decide cu privire la acordarea permisiunilor de ieşire din penitenciar, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, cadrul legal fiind atât accesibil, cât şi previzibil. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 75 alin. (6) şi art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 sunt constituţionale. Arată că prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, întrucât art. 26 din Legea fundamentală nu face parte din categoria drepturilor absolute, iar acordarea recompenselor este condiţionată de conduita persoanelor condamnate şi de stăruinţa în muncă a acestora, această condiţionare fiind justificată de necesitatea realizării scopului educativ al aplicării pedepselor penale, fiind în acelaşi timp o măsură adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între interesul individual şi cel colectiv. De asemenea, menţionează că prevederile criticate nu consacră un caz de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, în sensul art. 53 din Legea fundamentală, situaţie în care ar fi obligatorie respectarea principiului instituit la alin. (2) al aceluiaşi articol. Totodată, apreciază că, în prezenta speţă, se pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate, aplicarea şi interpretarea legii excedând competenţei Curţii Constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 75 alin. (6) şi art. 98 alin (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul conţinut: – Art. 75 alin. (6): „Persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim semideschis sau deschis pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul, cu acordul directorului penitenciarului, şi pot primi, în acest scop, o permisiune de ieşire din penitenciar de până la 5 zile. Consimţământul viitorilor soţi este luat de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, din cadrul primăriei localităţii în care se încheie căsătoria."; – Art.98 alin. (2): „Recompensele prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) pot fi acordate de o comisie formată din director, care este şi preşedintele comisiei, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială, la propunerea personalului care desfăşoară activităţi directe cu persoanele condamnate, cu avizul şefului secţiei unde sunt deţinute. Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numită în acest sens de directorul penitenciarului."13. Autorul excepţiei susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 26 - „Viaţa intimă, familială şi privată" şi art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", precum şi prevederilor art. 8 - „Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie", din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că motivarea excepţiei cuprinde afirmaţii generale referitoare la necesitatea respectării dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, fără a fi evidenţiate aspecte de natură să circumscrie în mod rezonabil critica de neconstituţionalitate şi fără să se contureze argumente care să facă posibilă compararea reală a textelor de lege criticate cu textele de referinţă invocate. 15. Or, Curtea, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»". În legătură cu acest aspect, instanţa de contencios constituţional a statuat şi prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, în care Curtea a teoretizat existenţa unei anumite structuri a excepţiei de neconstituţionalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente şi intrinseci oricărei excepţii de neconstituţionalitate, şi anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În decizia precitată, Curtea a observat că „dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, soluţia pronunţată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei cuprinse în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992." 16. Aşa încât având în vedere că, în prezenta cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a procedat la simpla enumerare a dispoziţiilor legale criticate şi la enumerarea normelor constituţionale şi convenţionale pretins încălcate, fără a prezenta motive sau argumente în susţinerea excepţiei, şi cum din această formulare a excepţiei nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate raportată la aceste prevederi constituţionale şi convenţionale nu poate fi reţinută. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (6) şi art. 98 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Daniel Ioniţă în Dosarul nr. 42.224/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 noiembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu