DECIZIE   Nr. 65 din  6 iunie 1994

privind constitutionalitatea art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 156 din 22 iunie 1994

    Presedintele Camerei Deputatilor prin adresa nr. 8 din 25 mai 1994 a solicitat Curtii Constitutionale ca in conformitate cu art. 144 lit. b) din Constitutia Romaniei si cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 sa se pronunte asupra constitutionalitatii art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin  Hotararea Camerei Deputatilor nr. 8/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994.
    Sesizarea fiind formulata de chiar presedintele Camerei Deputatilor, nu s-a mai cerut si un punct de vedere, deoarece art. 21 din Legea nr. 47/1992 nu prevede o asemenea obligatie.
    Avand in vedere dispozitiile art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si ale art. 2, art. 3, art. 12 si art. 21 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala constata ca este competenta sa verifice constitutionalitatea prevederilor Regulamentului Camerei Deputatilor.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992 si ale art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor, precum si raportul judecatorului-raportor, retine urmatoarele:
    Art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor are urmatorul continut: "In cazurile in care Constitutia sau regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel putin doua treimi si presedintele constata imposibilitatea intrunirii majoritatii prevazute, amana votul pana cand in sala de sedinte se afla majoritatea ceruta."
    Acest alineat, in contextul art. 113, da solutia procedurala care sa asigure activitatii parlamentare legislative eficienta in aducerea la indeplinire a unor norme constitutionale, si anume: a art. 145 alin. (1), care cere o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere pentru inlaturarea obiectiei de neconstitutionalitate; art. 147 alin. (1), care cere o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere pentru adoptarea proiectului sau propunerii de revizuire a Constitutiei; art. 147 alin. (2), care cere votul a cel putin trei patrimi din numarul deputatilor si senatorilor pentru mediere in cazul revizuirii Constitutiei.
    Constitutionalitatea art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor trebuie apreciata prin raportarea sa la mai multe norme constitutionale, si anume la cele care rezulta din: art. 64, potrivit caruia Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor; art. 72 alin. (1), potrivit caruia Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare; art. 74 alin. (1) si (2), potrivit carora legile organice si hotararile  privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere, iar legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera; art. 145 alin. (1) si art. 147 alin. (1) si (2), al caror continut s-a expus mai inainte.
    Prin interpretarea tuturor acestor norme constitutionale rezulta ca decisiva in stabilirea conformitatii art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor cu Constitutia este categoria majoritate si nu cea de cvorum legal. Cvorumul legal trebuie sa asigure conjunctura utila si reala pentru ca o Camera sa-si poata exercita practic atributiile sale. Ca atare, acest alineat din regulamentul parlamentar trebuie raportat nu numai la art. 64 din Constitutie, pentru ca o asemenea interpretare ar putea duce la consecinte juridice straine literei si spiritului Constitutiei. Este in afara oricarei indoieli ca normele constitutionale formeaza un sistem unitar care permite ordinii constitutionale sa se realizeze. In cazul supus examinarii Curtii este evident ca interpretarile trebuie sa fie in acest sens, adica in sensul ca normele regulamentare trebuie sa asigure procedural posibilitatea ca Parlamentul sa se poata pronunta asupra problemelor pentru finalizarea carora se cere vot. Totodata, si aceasta tine de rationalizarea si eficienta vietii parlamentare, normele regulamentare nu trebuie sa permita o tergiversare, o amanare sine die a deciziei parlamentare. Normele regulamentare sunt constitutionale daca asigura desfasurarea normala, responsabila si rezonabila a vietii parlamentare.
    Art. 64 din Constitutie trebuie interpretat in sensul ca se refera la actele juridice ale Parlamentului, cu exceptia legilor de modificare a Constitutiei. Aceste legi sunt consacrate distinct mai intai in art. 72 alin. (1), care le nominalizeaza, si in art. 72 alin. (2), care le defineste. Apoi urmeaza reglementarile din art. 145 alin. (1) si din art. 147 alin. (1), care stabilesc majoritatea calificata pentru vot, si din art. 147 alin. (2), care dau solutia pentru mediere in cazul legilor constitutionale.
    Art. 64 din Constitutie are in vedere actele Parlamentului pentru votarea carora se cer majoritatile stabilite prin art. 74.  Art. 64, cerind un cvorum egal cu majoritatea ceruta pentru votarea legilor organice (majoritatea membrilor), face posibila, teoretic cel putin, votarea unei legi organice in situatia in care este indeplinit cvorumul de lucru, iar toti cei prezenti voteaza pentru lege. In cazul in care cvorumul legal nu este intrunit, Camera nu poate proceda la votarea unei legi organice, un asemenea lucru fiind o imposibilitate certa. Ca atare, amanarea votului se impune, lucru stabilit prin art. 113 alineatul final din Regulamentul Camerei Deputatilor; art. 64 stabileste o limita minima, dar nimic nu impiedica o Camera ca prin regulamentul sau sa stabileasca reguli care sa faca  aplicabile si reale dispozitiile constitutionale care privesc legile de revizuire a Constitutiei sau adoptarea altor masuri pentru care se impune o majoritate calificata.
    Altfel ar insemna ca insasi Constitutia sa-si obstructioneze propria aplicare si eficacitate, ceea ce a fi evident contrar literei si spiritului ei, iar regulile stabilite prin Regulamentul Camerei Deputatilor sunt reguli procedurale, care privesc organizarea si functionarea Camerei. In legatura cu asemenea reguli, in Decizia Curtii Constitutionale nr. 45/1994 se arata ca "Regulamentul Camerei Deputatilor fiind un act juridic inferior Constitutiei si legilor nu poate cuprinde reguli de fond care sunt de domeniul acestora, dar poate cuprinde reguli de procedura pentru realizarea acestor reglementari. Aceste reguli trebuie sa permita doar valorificarea dispozitiilor constitutionale si legale, neputindu-le afecta cat priveste domeniul de reglementare si continutul".
    Problemele se pun similar si cat priveste art. 145 alin. (1) din Constitutie.
    Chiar daca s-ar interpreta ca art. 64 din Constitutie se refera si la legile constitutionale sau la situatiile prevazute de art. 145 alin. (1), o asemenea interpretare nu poate duce la concluzia ca art. 64 ar urmari sa impiedice Parlamentul (Camerele) sa-si exercite atributiile.
    Daca s-ar accepta ca se poate pune la vot o problema pentru care se cere o majoritate calificata (2/3; 3/4), in situatia in care in sala este prezenta doar majoritatea membrilor Camerei, ar insemna sa se accepte ca art. 64 stabileste o situatie imposibila, si anume o situatie in care varianta de vot ar fi una sigura: caderea legii. Astfel s-ar reduce rolul Camerei, in asemenea situatii, doar la un simulacru parlamentar, din moment ce deputatii isi dau seama ca si daca ar vota toti cei prezenti "pentru", votul lor este inutil, chiar daca ei ar dori adoptarea legii. O asemenea interpretare a literei si spiritului Constitutiei ar fi obstructionista si evident nu ar sprijini viata parlamentara.
    Ca atare, interpretarea corecta a dispozitiilor constitutionale si regulamentare implica luarea in considerare a tuturor normelor care trebuie sa asigure cadrul organizatoric si functional necesar pentru ca Parlamentul in intregul sau, precum si fiecare Camera sa-si poata exercita efectiv atributiile, iar normele constitutionale privind majoritatile cerute pentru vot nu pot fi ocolite.
    Art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor da o solutie practica si rationala: el permite amanarea votului, da posibilitatea  presedintelui Camerei sa explice motivul amanarii si sa ia masuri regulamentare pentru realizarea corecta a atributiilor Camerei, intr-o alta sedinta. Prin posibilitatea amanarii, textul salveaza o lege care altfel, intr-o alta interpretare, este de la inceput respinsa.
    Aceasta dispozitie regulamentara trebuie insa astfel construita incat sa nu permita amanarea la nesfirsit a votului, impiedicind Parlamentul sa ia o decizie, sa se pronunte prin vot. Ca atare, daca dreptul de a amana votul nu este delimitat si conditionat, printr-o procedura sau eventual un termen, exercitarea sa continua, in acelasi caz, poate duce pana la urma la caderea in desuetudine a problemei asupra careia trebuie sa se decida.
    Ar fi astfel o alta ipostaza in care atributiile Camerei nu s-ar putea exercita datorita unui abuz procedural, ipostaza care contravine literei si spiritului Constitutiei.
    De aceea, pentru ca prevederile art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor sa raspunda exigentelor constitutionale, el trebuie sa contina o delimitare in timp, rezonabila, care sa asigure exercitarea votului si, bineinteles, posibilitatea Camerei de a se pronunta, in cunostinta de cauza, asupra problemei ce s-ar incadra in ipotezele prevazute de acest articol.
    Numai la implinirea acestui termen Camera Deputatilor va putea proceda la vot si in conditiile art. 64 din Constitutie care instituie cvorumul minim legal de lucru al Parlamentului. Decizia va putea fi insa adoptata cu respectarea majoritatii cerute de Constitutie, potrivit naturii problemei supuse dezbaterii, lipsa in continuare a unor parlamentari neputand avea alta semnificatie decat aceea a refuzului de a participa la vot.
    Fata de cele aratate, avand in vedere prevederile art. 144 lit. b) din Constitutie, ale art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor si ale Legii nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    1. Textul art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor este constitutional numai in masura in care prin regulament s-ar stabili un termen rezonabil pentru supunerea la vot a problemei aflate in discutie, destinat sa asigure pastrarea actualitatii acestei probleme.
    2. Prezenta decizie se comunica Camerei Deputatilor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc la data de 6 iunie 1994 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

                PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                prof. dr. VASILE GIONEA

                                  Magistrat asistent,
                                  Gabriela Dragomirescu