Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Nistor Isai Faur în Dosarul nr. 1.157/55/2015 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 129D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, întrucât motivele invocate de autor nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, iar, în subsidiar, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu aduce îngrădiri drepturilor persoanelor condamnate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 22 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.157/55/2015, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Nistor Isai Faur cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare privind reţinerea de către Penitenciarul Arad a sumei de 64 lei reprezentând contravaloarea materialelor necesare pentru corespondenţă.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 60 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 sunt contrare dispoziţiilor art. 1, art. 11, art. 16, art. 20, art. 24 şi art. 44 din Legea fundamentală, „în condiţiile în care i s-a suspendat pe o perioadă de 30 de zile dreptul de a primi materialele necesare petiţionării şi corespondenţei, accesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi la instanţe şi, implicit, dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv". Face referire la hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Iulian Popescu împotriva României, respectiv Weissman împotriva României.6. Judecătoria Arad - Secţia civilă opinează că prevederile art. 60 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1, art. 11, art. 16, art. 20, art. 24 şi art. 44.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 338 din 18 martie 2008 şi nr. 958 din 25 iunie 2009 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Curtea statuând, totodată, că „dreptul de a obţine fotocopierea unor documente care îl vizează pe petent nu este un drept constituţional, o astfel de cerere nefiind admisibilă în orice condiţii."9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 60 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 254/2013 sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi dreptul la apărare din Legea fundamentală, întrucât, pe de o parte, normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei penale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar, pe de altă parte, textul de lege criticat nu conţine norme care, prin natura lor, să îngrădească autorului excepţiei posibilitatea de a se apăra. Recuperarea de către administraţia penitenciarului a sumelor cheltuite de persoana condamnată are un scop legitim, fiind o măsură adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între interesul individual şi cel colectiv, întrucât statul nu are nicio obligaţie legală să suporte cheltuielile efectuate de persoana condamnată cu ocazia exercitării dreptului său de petiţionare sau de corespondenţă.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul conţinut: „Sunt considerate persoane fără mijloace băneşti persoanele condamnate care nu au sau nu au avut în ultimele 30 de zile sume de bani disponibile în fişa contabilă nominală sau în contul personal. Sumele cheltuite de administraţia penitenciarului pentru exercitarea dreptului la petiţionare sau corespondenţă se recuperează ulterior de la persoana condamnată din sumele ce le va deţine în fişa contabilă nominală sau în contul personal, în timpul executării pedepsei."13. Autorul excepţiei susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 - „Statul român", art. 11 - „Dreptul internaţional şi dreptul intern", art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 24 - „Dreptul la apărare" şi art. 44 - „Dreptul de proprietate privată".14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că din motivarea excepţiei nu se poate reţine, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituţionalitate care să facă posibilă compararea textelor de lege criticate cu textele de referinţă invocate. Aşa încât, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Nistor Isai Faur în Dosarul nr. 1.157/55/2015 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 1 noiembrie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu