DECIZIE Nr.
648 din 11 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. 1 teza întai din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 368 din 4 iunie 2010
Tudorel Toader -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie
invocată de Iosif Jager în Dosarul nr. 432/302/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din data de 23 ianuarie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 432/302/2007, Tribunalul Bucureşti
- Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie
invocată de Iosif Jager într-o cauză având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că dispoziţiile criticate, prevăzând un termen
de prescripţie de 3 ani, nu reprezintă o îndeplinire întocmai şi
cu bună-credinţă a obligaţiei statului român de a ocroti
şi garanta proprietatea privată. Astfel, în mod arbitrar, o
persoană poate fi lipsită de proprietatea sa asupra unor titluri de
creanţă în cazul în care nu şi-a exercitat dreptul de
acţiune în termenul stabilit prin textul criticat.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă apreciază că normele
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate
şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată
şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
astfel cum a fost formulat, îl constituie întregul text al art. 3 din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. In realitate, din
analiza dosarului se constată că autorul excepţiei de
neconstituţionalitate critică numai prevederile art. 3 alin. 1 teza
întâi din Decretul nr. 167/1958, care au următorul cuprins: „Termenul
prescripţiei este de 3 ani [...]."
Textele constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 11 privind dreptul
internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 44 privind dreptul de
proprietate privată. Totodată, sunt invocate, în mod generic, şi
prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi a
Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile
constituţionale invocate, Curtea constată că, prin mai multe
decizii, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale
criticate în raport cu critici identice, formulate chiar de autorul prezentei
excepţii. Spre exemplu, prin Decizia nr. 251 din 6 martie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 303 din 17 aprilie 2008,
sau Decizia nr. 267 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, Curtea a statuat că
„instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu
care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură
să îngrădească accesul liber la justiţie". In acest
sens, Curtea a arătat că, în jurisprudenţa Curţii Europene
a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la justiţie, şi
anume Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001),
s-a statuat că art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale poate fi
invocat de orice persoană care consideră că a existat o
ingerinţă ilegală în privinţa exerciţiului unuia dintre
drepturile sale având caracter civil, însă „dreptul de acces la tribunale
nu este un drept absolut" şi „acesta poate fi supus unor
restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau
ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni". Aşa fiind,
Curtea a stabilit constituţionalitatea prevederilor art. 3 alin. 1 teza
întâi din Decretul nr. 167/1958 prin raportare la dispoziţiile art. 21
alin (3) din Constituţie.
Prin Decizia nr. 251 din 6 martie 2008, Curtea a
apreciat că nu sunt încălcate nici prevederile art. 44 din
Constituţie. De asemenea, în temeiul aceloraşi raţiuni, nu pot
fi reţinute nici criticile referitoare la pretinsa încălcare a
prevederilor documentelor internaţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. 1 teza întâi din
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă,
excepţie invocată de Iosif Jager în Dosarul nr. 432/302/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Benke Karoly