Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Daniel Piţurlea şi Violeta Piţurlea în Dosarul nr. 4.580/2/2015 (1.192/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.858D/2015 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile vizează conduita concretă a unui procuror într-un anumit proces, aspect ce nu poate fi cenzurat prin intermediul controlului de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.580/2/2015 (1.192/2015), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Daniel Piţurlea şi Violeta Piţurlea într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea apelului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei prin care Tribunalul Bucureşti a anulat în parte o hotărâre emisă de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. din Bucureşti, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanţilor pentru anumite terenuri expropriate şi a obligat pârâta să plătească reclamanţilor o despăgubire într-un alt cuantum, mai mare, pentru exproprierea acelor terenuri.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că sunt neconstituţionale prevederile art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865 în măsura în care permit procurorului un exerciţiu abuziv, o injustă abatere de la prevederile Constituţiei şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că, în cauză, reprezentatul Ministerului Public a introdus în mod discreţionar apel împotriva hotărârii primei instanţe, deşi la fond procurorul pusese concluzii în acord cu cele susţinute de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată. Autorii excepţiei precizează că, în opinia lor, această contradicţie dintre doi reprezentanţi aparţinând aceluiaşi parchet denotă o conduită oscilantă, culpabilă, abuzivă, incompatibilă cu rolul procurorului şi cu încrederea pe care statul şi cetăţenii i-au acordat-o. Mai arată că Ministerul Public este dator să asigure şi să apere justul echilibru între drepturile cetăţeanului şi interesele generale pe care statul se prezumă că le întruchipează. Or, în procesele de expropriere, rolul său nu este acela de a reprezenta interesele expropriatorului, ci de a veghea ca exproprierea să se facă în condiţiile limitative şi restrictive prevăzute de Constituţie şi lege. Arată că apelul Ministerului Public este inadmisibil, fiind făcut împotriva unei hotărâri judecătoreşti care a decis în sensul concluziilor puse de reprezentantul său. Precizează că, deşi Ministerul Public are o condiţie specială, calitatea sa procesuală fiindu-i conferită de legiuitor, trebuie totuşi să justifice un interes legal şi legitim, care, în acest caz, nu există.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu se analizează situaţiile particulare care vizează aplicarea şi respectarea legilor de către participanţii la procesul civil.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865, care instituie reglementări privind condiţiile şi formele participării Ministerului Public în procesul civil, nu sunt de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, arătând că raporturile juridice conflictuale ce fac obiectul procesului civil depăşesc, în unele cazuri, interesul părţilor şi intră în sfera interesului public. Ca şi în procesul penal, procurorul este un exponent al intereselor generale ale societăţii, consacrate prin Constituţie şi prin legi. Prin dispoziţiile art. 45 din Codul de procedură civilă s-a urmărit realizarea unui echilibru între formele de participare a procurorului în procesul civil, în acord cu principiile constituţionale, precum şi cu cele care guvernează desfăşurarea procesului civil. Invocă, în acest sens, cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următoarea redactare:(1) Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.(2) În cazul în care procurorul a pornit acţiunea, titularul dreptului la care se referă acţiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispoziţiile prevăzute în art. 246, 247 şi 271-273, iar în cazul în care procurorul şi-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecăţii.(3) Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.(4) În cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii.(5) Procurorul poate, în condiţiile legii, să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceară punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat 13. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 1 alin. (3) care enumeră caracteristicile statului român, art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 1 alin. (5) care instituie obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 132 alin. (1) care prevede că procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei prin care Tribunalul Bucureşti a obligat statul român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. din Bucureşti (C.N.A.D.N.R.) să plătească reclamanţilor, pentru anumite terenuri expropriate, o despăgubire într-un cuantum mai mare decât cel stabilit iniţial de compania menţionată. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică prevederile art. 45 din Codul de procedură civilă, care reglementează cu privire la activitatea procurorului în procesele civile, fiind nemulţumiţi de împrejurarea că, deşi în cursul judecării procesului în primă instanţă, procurorul care a participat la dezbateri a pus concluzii favorabile acestora, în calitate de reclamanţi, ulterior, după pronunţarea sentinţei prin care acţiunea acestora a fost admisă în parte, cuantumul despăgubirilor acordate fiind majorat faţă de cel oferit iniţial de statul român C.N.A.D.N.R., totuşi, reprezentantul Ministerului Public a declarat apel împotriva acestei hotărâri.15. Faţă de acest context, Curtea constată că argumentele expuse în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate de autorii acesteia nu vizează, în realitate, demonstrarea contrarietăţii dintre textul de lege criticat şi prevederi ori principii constituţionale, ci tind la evidenţierea modalităţii abuzive - conform opiniei autorilor excepţiei - în care procurorul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri pronunţate în urma soluţionării în fond a procesului în care reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii favorabile celor solicitate de autorii excepţiei prin cererea de chemare în judecată. Critica de neconstituţionalitate este axată, aşadar, pe expunerea modului contradictoriu în care procurorul a exercitat calea de atac, în discordanţă cu atitudinea din faţa primei instanţe.16. Ca atare, Curtea constată că susţinerile autorilor excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci au ca finalitate dovedirea caracterului inadmisibil al apelului procurorului, ca urmare a faptului că acesta nu avea niciun interes să promoveze o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care procesul a fost soluţionat în concordanţă cu opinia reprezentantului Ministerului Public care a participat la acesta şi care a agreat raportul de expertiză prin care s-au stabilit sumele pe care instanţa le-a acordat cu titlu de despăgubire pentru pierderea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor expropriate. Acestea sunt aspecte de fapt, care excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, în cadrul controlului a posteriori de constituţionalitate al legilor şi al ordonanţelor Guvernului examinează textele de lege criticate prin comparare cu dispoziţiile şi principiile cuprinse în Legea fundamentală, astfel cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Analizarea conduitei procesuale concrete a reprezentantului Ministerului Public, a modului în care acesta a înţeles să îşi exercite atribuţiile şi a raţiunilor care l-au determinat să declanşeze controlul jurisdicţional prin promovarea căii de atac a apelului nu pot fi realizate de instanţa de contencios constituţional pe calea controlului de constituţionalitate.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Daniel Piţurlea şi Violeta Piţurlea în Dosarul nr. 4.580/2/2015 (1.192/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 1 noiembrie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu