DECIZIE   Nr. 644 din 11 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 355 din 31 mai 2010

Tudorel Toader                       - preşedinte

Nicolae Cochinescu                -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Petre Lăzăroiu                        -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan           -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Simona Ricu                           - procuror

Doina Suliman                        - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dinu Vasile Buliga în Dosarul nr. 2.364/115/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 23 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.364/115/2008, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Excepţia a fost ridicată de Dinu Vasile Buliga cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 179 din 19 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria Reşiţa într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 25 alin. (1)şi art. 44 alin. (2) teza întâi, „în măsura în care circulaţia prin depăşirea liniei continue este determinată de aşa-zisele limitatoare de viteză," care sunt nişte „obiecte contondente, dispozitive agresive amplasate pe drumurile publice [...] care perturbă funcţionarea normală a autovehiculelor, distrug autovehiculele, aducând atingere proprietăţii şi distrag atenţia conducătorilor auto".

Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [...]

d) circulaţia pe sens opus, cu excepţia cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depăşire."

Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 25 alin. (1) privind dreptul la libera circulaţie şi art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 25 alin. (1) care consacră dreptul la liberă circulaţie, acestea din urmă nu au legătură cu dispoziţiile de lege contestate. Astfel, dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului pe teritoriul României şi în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. De altfel, „libera circulaţie", prevăzută de textul constituţional invocat în motivarea excepţiei, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a unei normale desfăşurări a relaţiilor interstatale.

Astfel a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, concretizată în decizii precum Decizia nr. 480 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 4 mai 2009.

In sfârşit, nu poate fi primită nici susţinerea privind încălcarea art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit căreia „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", deoarece nu se poate reţine vreo legătură semnificativă între această normă constituţională şi dispoziţiile de lege criticate. Limitatoarele de viteză nu produc defecţiuni vehiculului dacă sunt traversate cu viteză adecvată, scopul lor fiind acela de a reduce viteza în zonele unde circulaţia cu viteză ar periclita siguranţa participanţilor la trafic.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dinu Vasile Buliga în Dosarul nr. 2.364/115/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman