DECIZIE Nr.
644 din 5 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 281, 281 1, 281 2 si 281 3 din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 903 din 7 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 281, 2811, 2812 şi 2813 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Marin Văcăruş, Marian Văcăruş şi Gabriela Viorica Văcăruş
în Dosarul nr. 7.818/2005 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei, Marian
Văcăruş şi Gabriela Viorica Văcăruş, personal. Lipsesc celelalte părţi.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea
Mihaela Anca Vintilă a depus note scrise prin care solicită respingerea
excepţiei.
Având cuvântul, autorii excepţiei solicită admiterea
acesteia, arătând, în esenţă, că incorecta aplicare de către instanţele de
judecată a dispoziţiilor legale criticate conduce la încălcarea dispoziţiilor
constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
autorii excepţiei nu invocă motive de neconstituţionalitate, ci de aplicare a
legii de către instanţele de judecată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 februarie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.818/2005, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 281, 2811, 2812 şi 2813 din Codul de procedură
civilă. Excepţia a fost ridicată de Marin Văcăruş,
Marian Văcăruş şi Gabriela Viorica Văcăruş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că interpretarea textelor de lege criticate,
dată de instanţele de judecată, în aplicarea legii, este neconstituţională,
contravenind dispoziţiilor art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată
şi ale art. 46 privind dreptul la moştenire din Legea fundamentală. Pe de altă
parte, se consideră că dispoziţiile legale criticate au un conţinut
contradictoriu.
Tribunalul Dâmboviţa
- Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arătând că instituirea căilor de atac şi procedura
de judecată sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta putând stabili
reguli speciale de judecată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 281,
2811, 2812 şi 2813 din Codul de procedură civilă, texte de lege cu următorul
conţinut:
- Art. 281, modificat prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000:
„Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum
şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din
oficiu sau la cerere.
Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera
de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este
necesar să dea anumite lămuriri.
In cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în
ambele exemplare ale hotărârii.";
- Art. 2811, modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005: „In cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul,
întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde
dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să
înlăture dispoziţiile potrivnice.
Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin
încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.
Incheierea se va ataşa la hotărâre atât în dosarul
cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei.";
- Art. 2812, modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000:
„Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se
pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei
cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi
termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei
hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în
termen de 15 zile de la pronunţare.
Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea
părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplică în mod
corespunzător.
Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în
cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor,
experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la
drepturile lor.";
- Art. 2813, modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000:
„Incheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811, precum şi hotărârea
pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu
care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea
dispoziţiilor potrivnice ori completarea.
Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor
legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi în art. 46 - Dreptul la
moştenire, precum şi dispoziţiilor art. 1 - Protecţia proprietăţii - din Primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, ale art. 5 privind egalitatea dintre soţi, din
Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, precum şi ale art. 8 - Dreptul la
respectarea vieţii private şi
de familie, cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Dispoziţiile art. 281, 2811, 2812 şi 2813 din Codul de procedură civilă,
cuprinse în secţiunea a VI-a „Indreptarea, lămurirea şi completarea
hotărârii" a cap. IV din titlul III al cărţii a II-a, reprezintă norme de procedură referitoare la
îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul hotărârilor şi încheierilor
judecătoreşti, clarificarea înţelesului dispozitivului hotărârilor
judecătoreşti sau completarea acestora.
Prin instituţia îndreptării,
lămuririi şi completării unei hotărâri judecătoreşti, legiuitorul a urmărit să
asigure celeritatea în soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor de
judecată, evitând exercitarea unei căi de atac pentru repararea omisiunii
instanţei, atunci când aceasta priveşte erori materiale şi nu are incidenţă
asupra fondului dreptului substanţial dedus judecăţii.
Curtea constată astfel că textele de lege criticate
reprezintă norme de procedură, edictate de legiuitor în temeiul competenţei
sale constituţionale, atribuită potrivit art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală, şi nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 44 - Dreptul de proprietate privată, în art. 46 - Dreptul la moştenire şi
nici prevederilor art. 1 - Protecţia proprietăţii, din Primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 5
privind egalitatea dintre soţi, din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie,
precum şi ale art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, din
aceeaşi reglementare internaţională, Curtea constată că acestea nu au incidenţă
în cauză.
De altfel, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
priveşte aspecte de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele de
judecată, aspecte ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, care,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „(...) se pronunţă numai
asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a
putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 281, 2811, 2812 şi 2813 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Văcăruş,
Marian Văcăruş şi Gabriela Viorica Văcăruş în Dosarul nr. 7.818/2005 al
Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie