Decizia Nr.643 din 17.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 şi 12 ale art. I din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, precum şi ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ma.De. Trust“ - S.R.L. în Dosarul nr. 18645.1/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 18645.1/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 şi 12 din art. I al Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, precum şi ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ma.De. Trust“ - S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 195/2004, textul art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 îndeplinea exigenţele constituţionale, întrucât justiţiabilul avea garantat dublul grad de jurisdicţie. Prin această modificare, fiind eliminată posibilitatea debitorului de a ataca cu recurs hotărârea prin care a fost respinsă acţiunea în anulare, textul criticat contravine flagrant principiului constituţional al garantării dreptului la apărare, principiului egalităţii cetăţeanului în faţa legii, precum şi principiului dublului grad de jurisdicţie. Astfel, justiţiabilul este lipsit de posibilitatea de a obţine examinarea hotărârii atacate de către o instanţă superioară în grad celei care a pronunţat-o, ceea ce încalcă dreptul acestuia la un proces echitabil. Aceasta întrucât activitatea judecătorului nu poate fi considerată infailibilă şi poate determina soluţii greşite, ca urmare a aprecierii eronate a faptelor, interpretării necorespunzătoare a legii, nesincerităţii martorilor sau altor împrejurări.Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins cererea formulată de autoarea excepţiei, prin Încheierea din 2 martie 2010, în considerarea faptului că asupra constituţionalităţii art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, reţinând în acest sens considerentele care au fundamentat jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Împotriva acestei încheieri autoarea excepţiei a formulat recurs, admis prin Decizia nr. 579/R/COM din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara. Ca urmare a acestei decizii, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că acesta îl constituie, în realitate, art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, dispoziţii referitoare la modificarea art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, precum şi ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.Dispoziţiile art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţii referitoare la modificarea art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, au următorul conţinut:– Art. I pct. 12: „Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: [... ]3. Alineatul (5) al articolului 8 va avea următorul cuprins:(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă. Prevederile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au redactarea dată ca urmare a modificării acestei ordonanţe a Guvernului prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004, neintervenind alte modificări legislative. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, coroborate cu art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, interzicerea generală a discriminării. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 505 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 13 ianuarie 2005, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, dispoziţii referitoare la modificarea art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata, Curtea a statuat că modul de reglementare a competenţei instanţelor în materia soluţionării cererilor de emitere a ordonanţelor care conţin somaţia de plată către creditor şi în materia soluţionării cererilor în anulare a unor asemenea ordonanţe face posibil ca aceeaşi instanţă, judecătoria, în materie civilă, sau tribunalul, în materie comercială, să fie competentă să judece atât cererea, cât şi calea de atac formulată împotriva acesteia. O asemenea împrejurare nu este însă de natură să confere caracter neconstituţional textului de lege dedus controlului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti. De altfel, textul de lege criticat instituie o soluţie legislativă simetrică cu cea prevăzută de art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, potrivit căreia ordonanţa de respingere a cererii creditorului este irevocabilă, creditorul putând introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. Astfel, în ceea ce îl priveşte pe debitor, potrivit celor prevăzute de art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, coroborate cu dispoziţiile art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, acestuia îi este asigurată posibilitatea de a formula contestaţie la executare, în cadrul căreia poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, în condiţiile legii. Aşa fiind, se poate conchide că reglementarea dedusă controlului nu afectează echilibrul procesual şi nici egalitatea de arme între părţi. Departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea legală dedusă controlului instanţei de contencios constituţional constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. Tot astfel, cu privire la dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, prilej cu care a constatat conformitatea textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă, dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cărora căile de atac se exercită „în condiţiile legii“. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, dispoziţii referitoare la modificarea art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, precum şi ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ma.De. Trust“ - S.R.L. în Dosarul nr. 18645.1/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta