DECIZIE Nr.
632 din 29 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (3) si art. 54 alin. (1)
din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, precum si ale
art. 176 si 497 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 555 din 23 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (3) şi art. 54
alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, precum
şi ale art. 176 şi 497 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Kocsis Sandor în Dosarul nr. 602/43/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia
civilă mixtă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 31 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 602/43/2007, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 41 alin. (3) şi art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a
cadastrului şi a publicităţii imobiliare, precum şi ale art. 176 şi 497 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Kocsis Sandor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că instituirea unor reguli de probaţiune speciale
în materia drepturilor reale imobiliare, pe de o parte, şi eliminarea exercitării efective a principiului
contradictorialităţii şi publicităţii, pe de altă parte, dăunează grav
finalităţii procesului civil, creând premisele discriminării uneia dintre
părţile aflate în proces, împrejurare ce contravine dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 16 şi 21.
Mai mult, în condiţiile în care pe perioada
valabilităţii extrasului de carte funciară necesar pentru autentificarea
actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un drept real
imobiliar, solicitat de notarul public, registratorul nu va putea efectua
niciun fel de înscriere în cartea funciară, cum ar fi actul executorului
judecătoresc de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi
irevocabile, autorul excepţiei apreciază că este încălcat dreptul la un proces
echitabil, precum şi prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la dreptul de proprietate.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă consideră dispoziţiile criticate ca fiind constituţionale, arătând
că evidenţele care alcătuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliară pot
fi cercetate de orice persoană, iar la cerere se eliberează extrase,
certificate sau copii, potrivit legii. Textele de lege criticate nu contravin
prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci constituie
expresia garantării dreptului de proprietate şi asigurării securităţii
circuitului civil.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină
concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 41 alin. (3) şi ale art. 54 alin. (1) din Legea
nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au următorul
conţinut:
- Art. 41 alin. (3): „Nicio
autoritate nu va putea cere trimiterea originalului cărţii funciare sau a
planurilor de identificare a imobilelor.";
- Art. 54 alin. (1): „Notarul
public care a întocmit actul privitor la un drept tabular este obligat să ceară
din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază
de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligaţii se va face
menţiune expresă în cuprinsul actului sau, după caz, al certificatului de
moştenitor. Menţiunea se va face în cazul în care pentru bunurile din masa
succesorală s-a deschis carte funciară sau există documentaţie cadastrală. La
autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un
drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară
pentru autentificare sau, după caz, certificat de sarcini. Pe perioada
valabilităţii extrasului de carte funciară pentru autentificare, registratorul
nu va efectua niciun fel de înscriere în cartea funciară, cu excepţia aceleia
pentru care a fost eliberat extrasul."
De asemenea, sunt criticate şi dispoziţiile art. 176 şi
497 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:
- Art. 176: „Instanţa nu va
putea cere trimiterea cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor
autorităţilor, precum şi a înscrisurilor originale depuse la instanţe sau
notari publici.
Cercetarea acestor înscrisuri se va face, cu citarea
părţilor, de un magistrat delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă
localitate, prin delegaţie de către instanţa respectivă.";
- Art. 497: „După întocmirea
procesului-verbal de situaţie executorul va soma pe debitor că, dacă nu va
plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal.
Somaţia de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde pe lângă cele
arătate de art. 387 şi datele de identificare a imobilului cuprinse în
procesul-verbal de situaţie, precum şi menţiunea că s-a luat măsura înscrierii
în cartea funciară.
Executorul va lua măsuri ca somaţia prevăzută la
alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciară.
Când se urmăresc mai multe imobile, înscrise la
acelaşi sau la birouri de carte funciară diferite, pentru o creanţă garantată
cu ipotecă colectivă, somaţia se va înainta biroului de carte funciară la care
este înscrisă ipoteca principală, care, după ce a săvârşit notările prevăzute
de lege, va trimite din oficiu o copie de pe încheierile sale biroului de carte
funciară secundară.
Drepturile reale înscrise după notarea somaţiei de
plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor şi adjudecatarului, în afară de
cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul în care creditorul sau
adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau terţul
dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanţelor ce se urmăresc,
inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 care consacră
principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, în temeiul art. 41 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, orice persoană
are dreptul de a solicita cercetarea cărţii funciare şi a celorlalte evidenţe
care alcătuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliară, cu excepţia
evidenţelor care privesc siguranţa naţională. Alineatul 2 al aceluiaşi articol
instituie obligaţia corelativă a deţinătorului cărţilor funciare de a elibera
extrase, certificate sau copii certificate conform cu originalul de pe cărţile
funciare, planuri sau înscrisuri. Aceste dispoziţii sunt menite să asigure
accesul oricărei persoane interesate la evidenţele înscrise în cartea funciară
cu privire la actele şi faptele juridice referitoare la imobilele dintr-un
anumit teritoriu administrativ, realizate de către oficiile teritoriale de
cadastru şi publicitate imobiliară.
In situaţia în care, în cadrul unui proces, este
necesară administrarea probei cu înscrisuri, iar instanţa încuviinţează
cercetarea cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor,
precum şi a înscrisurilor originale depuse la instanţe sau notari publici,
potrivit dispoziţiilor art. 176 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
cercetarea acestora se va face cu citarea părţilor de un magistrat delegat sau,
dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, conform
art. 169 din Codul de procedură civilă. Aşa fiind, textul de lege criticat
satisface exigenţele constituţionale privitoare la dreptul la un proces
echitabil, întrucât asigură cercetarea înscrisurilor originale în prezenţa
părţilor de către un magistrat al instanţei competente să soluţioneze cauza
dedusă judecăţii. Reglementarea potrivit căreia nicio autoritate nu poate cere
trimiterea originalului cărţilor funciare sau a planurilor de identificare a
imobilelor este justificată de regimul juridic special al acestor documente de
publicitate imobiliară. Câtă vreme cărţile funciare şi planurile de
identificare a imobilelor realizează publicitatea în materia actelor şi
faptelor referitoare la bunurile imobile, deci asigură opozabilitatea
obiectului raporturilor juridice civile născute cu privire la aceste bunuri,
este firesc ca acestea să se afle în permanenţă la depozitarul lor legal pentru
a putea fi accesate oricând de persoanele interesate.
In ceea ce priveşte critica referitoare la împrejurarea
că, pe perioada valabilităţii extrasului de carte funciară necesar pentru
autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un
drept real imobiliar, solicitat de notarul public, registratorul nu va putea
efectua niciun fel de înscriere în cartea funciară, Curtea reţine că menirea
extrasului de carte funciară este aceea de a atesta situaţia de drept a bunului
imobil şi de a garanta veridicitatea menţiunilor respective la data eliberării
acestuia. Astfel, apare pe deplin justificată opţiunea legiuitorului ca, pe
perioada valabilităţii extrasului, să opereze interdicţia efectuării vreunei
înscrieri în cartea funciară (cu excepţia aceleia pentru care a fost eliberat
extrasul), înscriere care ar modifica situaţia juridică a bunului şi ar anula
conţinutul extrasului emis în prealabil. Curtea constată că dispoziţiile art.
54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 coroborate cu cele ale art. 497 din Codul de
procedură civilă nu sunt de natură a crea niciun prejudiciu titularilor de
drepturi reale înscrise în cartea funciară, ci, dimpotrivă, interdicţia are rolul de a garanta protecţia acestora.
De altfel, dispoziţiile criticate sunt în acord cu prevederile art. 25 alin.
(1) din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora „Inscrierile în cartea funciară
îşi vor produce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării
cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul
înscrierilor". Prin urmare, stabilirea acestui criteriu obiectiv şi
rezonabil de ierarhizare a cererilor privind înscrierile în cartea funciară, şi
anume data înregistrării lor, nu este susceptibil de a genera discriminări
între titularii drepturilor reale asupra bunurilor imobile, astfel încât
critica referitoare la încălcarea
prevederilor constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu
poate fi primită.
Pe de altă parte, Curtea constată că nici critica
raportată la prevederile art. 21 din Constituţie, care consacră accesul liber
la justiţie, nu poate fi reţinută, întrucât, în temeiul dispoziţiilor art. 50
alin. (2) din Legea nr. 7/1996, persoana interesată poate ataca cu plângere
încheierea de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea
funciară, oficiul teritorial fiind obligat să înainteze plângerea judecătoriei
în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul
încheierii şi copia cărţii funciare.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 41 alin. (3) şi art. 54 alin. (1) din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, precum şi ale art. 176 şi 497 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Kocsis Sandorîn Dosarul nr. 602/43/2007
al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu