DECIZIE   Nr. 627 din 26 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 582 din 24 august 2007

Ioan Vida                                        - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Kozsokar Gabor                              -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Ion Predescu                                    -judecător

Şerban Viorel Stănoiu                      -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Antonia Constantin                          - procuror

Patricia Marilena Ionea                    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de George Daniel Subţirelu în Dosarul nr. 32.155/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipseşte partea Societatea Comercială „Lucrin Holding" - S.R.L. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că art. 29 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă nu limitează, ci, din contră, asigură accesul liber la justiţie. In ceea ce priveşte art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în numeroase rânduri cu privire la constituţionalitatea acestui text de lege, respingând excepţiile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 5 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 32.155/299/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de George Daniel Subţirelu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Incheierii din 14 noiembrie 2006, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 32.155/299/2005 (nr. vechi 31.649/2005).

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 29 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât limitează posibilitatea părţilor din proces de a îndepărta de la judecarea cauzei un judecător presupus părtinitor. In acest sens, aduce mai multe argumente prin care doreşte să evidenţieze influenţa pe care o are decizia judecătorului părtinitor asupra actului de justiţie şi faptul că procesul nu poate fi echitabil atât timp cât instanţa nu este imparţială. De asemenea, făcând trimitere la împrejurări de fapt ce au avut loc în cursul desfăşurării procesului, susţine că înlăturarea posibilităţii de a respinge cererea de recuzare pentru tardivitate ar duce la „menţinerea prezumţiei unui proces echitabil". In ceea ce priveşte art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, autorul excepţiei susţine că acesta încalcă accesul liber la justiţie, întrucât nu permite cetăţenilor să se adreseze direct Curţii Constituţionale, ci doar prin intermediul instanţelor de judecată, care pot respinge excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, In opinia sa, această competenţă a instanţei de judecată este contrară rolului de unic garant al Constituţiei ce revine instanţei de contencios constituţional.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, textele de lege criticate nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că, prin reglementarea procedurii de soluţionare a cererii de recuzare, legiuitorul a urmărit să împiedice tergiversarea cauzelor civile, asigurând soluţionarea acestora într-un termen rezonabil, cu respectarea garanţiilor care condiţionează dreptul la apărare. De asemenea, arată că dispoziţiile art. 29 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură de competenţa exclusivă a legiuitorului. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arată că acestea nu fac posibilă admiterea ori respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ci doar pronunţarea asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au următoarea redactare: Art. 29 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă: „Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte şi înainte de începerea oricărei dezbateri.

Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.";

Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale: art. 1 alin. (1) şi (5) referitoare la statul român, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 146 lit. d) privind excepţia de neconstituţionalitate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 29 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă reglementează condiţiile de formă şi termenele în care se poate formula propunerea de recuzare a judecătorilor într-o cauză. In legătură cu afirmaţia autorului excepţiei potrivit căreia aceste texte de lege ar încălca liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa constantă şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiţionată prin lege de îndeplinirea unor cerinţe prealabile şi de respectarea unor termene de prescripţie sau de decădere. Important este ca persoana care se consideră lezată în drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime să aibă efectiv posibilitatea de a se adresa instanţei judecătoreşti competente, iar în cadrul judecării cauzei sale să beneficieze de toate garanţiile şi mijloacele procedurale prevăzute, care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil.

Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate nu limitează, ci, din contră, reglementează dreptul de a recuza judecătorii în vederea asigurării imparţialităţii justiţiei. Ca atare, acestea nu aduc nicio atingere drepturilor şi garanţiilor procesuale prin care se concretizează dreptul la apărare.

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că invocarea lor nu are relevanţă, textul menţionat nefiind incident. Cu referire la alin. (5) al aceluiaşi articol constituţional, reţine că încălcarea acestuia este subsecventă încălcării unei alte prevederi constituţionale, care, însă, nu a fost evidenţiată în cauză.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că acest text de lege nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, observă că autorul excepţiei invocă în susţinerea admisibilităţii acestei excepţii, sub aspectul existenţei legăturii cu cauza dedusă judecăţii, Incheierea din 14 noiembrie 2006, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 32.155/299/2005 (nr. vechi 31.649/2005). Prin această încheiere, instanţa de judecată a respins, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă în temeiul art. 98 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, iar nu în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora Curtea Constituţională nu poate decide decât asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea „unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei", urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de George Daniel Subţirelu în Dosarul nr. 32.155/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

2.  Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea