Decizia Nr.625 din 12.06.2012

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământ „Corneliu Gheorghe Caranica“ Brăila în Dosarul nr. 6.291/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 622D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 623D/2012 - nr. 641D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 6.297/113/2010, nr. 6.562/113/2010, nr. 6.574/113/2010, nr. 6.564/113/2010, nr. 6.294/113/2010, nr. 6.269/113/2010, nr. 6.671/113/2010, nr. 6.576/113/2010, nr. 6.667/113/2010, nr. 6.570/113/2010, nr. 6.670/113/2010, nr. 6.413/113/2010, nr. 6.419/113/2010, nr. 6.264/113/2010, nr. 6.296/113/2010, nr. 6.369/113/2010, nr. 6.300/113/2010, nr. 6.422/113/2010 şi nr. 6.572/113/2010 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 622D/2012 - nr. 641D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 623D/2012 - nr. 641D/2012 la Dosarul nr. 622D/2012, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 26 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 6.291/113/2010, nr. 6.297/113/2010, nr. 6.562/113/2010, nr. 6.574/113/2010, nr. 6.564/113/2010, nr. 6.294/113/2010, nr. 6.269/113/2010, nr. 6.671/113/2010, nr. 6.576/113/2010, nr. 6.667/113/2010, nr. 6.570/113/2010, nr. 6.670/113/2010, nr. 6.413/113/2010, nr. 6.419/113/2010, nr. 6.264/113/2010, nr. 6.296/113/2010, nr. 6.369/113/2010, nr. 6.300/113/2010 şi nr. 6.422/113/2010, şi prin Încheierea din 14 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.572/113/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământ „Corneliu Gheorghe Caranica“ Brăila, în numele recurenţilor-reclamanţi din dosarele mai sus menţionate, în cauze referitoare la litigii de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (5) potrivit căruia, „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, indemnizaţia de concediu de odihnă nu ar trebui să intre sub incidenţa prevederilor de lege criticate, deoarece acestea prevăd diminuarea cu 25% a cuantumului brut al drepturilor stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010. Or, în cuprinsul Legii nr. 118/2010 nu se face nicio referire la indemnizaţia de concediu de odihnă. Totodată, nici Legea-cadru nr. 330/2009 şi nici Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 nu fac referire la indemnizaţia de concediu de odihnă. Prin urmare, dispoziţiile Legii nr. 118/2010 nu vizează această indemnizaţie.Pe de altă parte, indemnizaţia de concediu de odihnă nu poate fi asimilată cazurilor enumerate de Legea nr. 118/2010, întrucât drepturile vizate de aceasta sunt acelea care contează ca remuneraţie pentru munca depusă, presupunând prestaţii cu executare succesivă. Or, obligaţia de plată a indemnizaţiei de concediu de odihnă nu este susceptibilă de executare succesivă, ci dintr-o dată, deosebindu-se în mod clar de obligaţiile de natură salarială.În concluzie, aşa cum au reţinut şi alte instanţe judecătoreşti (Tribunalul Timiş, Tribunalul Olt, Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Timişoara şi Curtea de Apel Craiova), indemnizaţia de concediu de odihnă, ca prestaţie unică, nu poate fi asimilată unor altor indemnizaţii pe care salariatul le primeşte succesiv, numai acestea putând fi, aşadar, drepturi salariale.Totuşi, unele instanţe de judecată şi toate conducerile unităţilor şi instituţiilor de învăţământ au apreciat că indemnizaţia de concediu de odihnă trebuie diminuată cu 25%.Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, susţine următoarele:1. Aceste dispoziţii contravin principiului neretroactivităţii legii, deoarece dreptul membrilor de sindicat s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, iar data la care trebuia plătită indemnizaţia de concediu nu intră sub incidenţa Legii nr. 118/2010. Or, a impune aplicarea Legii nr. 118/2010 unei situaţii juridice anterioare apariţiei sale echivalează cu o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile.Plata indemnizaţiei de concediu nu este o favoare pe care legiuitorul o face angajatului, ci este un drept legal prevăzut şi, în consecinţă, el trebuie respectat ca atare, stricto sensu.2. Totodată, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin şi principiului egalităţii în faţa legii. În acest sens, arată că, dacă din orice motive, un salariat care solicită şi a fost planificat să execute concediul în luna martie, beneficiază de indemnizaţia de concediu integrală prevăzută de lege, lipsirea celor care au fost planificaţi să efectueze concediul de odihnă după apariţia actului normativ care le restrânge drepturile creează, în defavoarea celor din urmă, o stare de discriminare, încălcând astfel art. 16 din Constituţie, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.3. Mai arată că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, face o paralelă cu un alt litigiu care s-a aflat pe rolul instanţelor de judecată, şi anume cel referitor la plata diferenţelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008. Instanţele judecătoreşti au reţinut faptul că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că noţiunea de „bunuri“, în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, cuprinde atât „bunuri actuale“, cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern şi în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puţin o „speranţă legitimă“ în exercitarea efectivă a dreptului său. În consecinţă, instanţele judecătoreşti au dat câştig de cauză membrilor de sindicat, obligând unităţile la plata diferenţelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, prin sentinţe definitive şi irevocabile. Mai mult, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, a admis recursul în interesul legii şi a decis că prevederile Legii nr. 221/2008 constituie temei legal pentru diferenţa drepturilor salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009.Or, situaţia neacordării integrale a indemnizaţiei de concediu de odihnă este identică şi, din moment ce salariul calculat potrivit Legii nr. 221/2008 a fost deja considerat de către instanţele de judecată un „bun“ în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, apreciază că şi indemnizaţia de concediu de odihnă are natura juridică a unui drept de creanţă, protejat de prevederile sus-menţionate din primul Protocol la Convenţie, fapt ce conduce la recunoaşterea calităţii de victimă pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte, de această indemnizaţie, care constituie o „speranţă legitimă“.4. Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 referitoare la diminuarea cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnă contravin principiului respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie.Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că autorul acesteia pune în discuţie câmpul de aplicare a unor norme dintr-o lege, aspecte ce constituie chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, care sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care sunt deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.155/2011. În plus, arată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează aspecte de aplicare a legii cu privire la o situaţie concretă de fapt, or, cu privire la asemenea susţineri, autoritatea competentă a se pronunţa este instanţa de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Prevederile de lege criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, care au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (1): „Cuantumul brut al salariilor/ soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legiicadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării supremaţiei Constituţiei şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii, statuând că acestea sunt constituţionale. Astfel, prin deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 157 din 23 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 20 aprilie 2012, şi Decizia nr. 91 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012. Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământ „Corneliu Gheorghe Caranica“ Brăila în dosarele nr. 6.291/113/2010, nr. 6.297/113/2010, nr. 6.562/113/2010, nr. 6.574/113/2010, nr. 6.564/113/2010, nr. 6.294/113/2010, nr. 6.269/113/2010, nr. 6.671/113/2010, nr. 6.576/113/2010, nr. 6.667/113/2010, nr. 6.570/113/2010, nr. 6.670/113/2010, nr. 6.413/113/2010, nr. 6.419/113/2010, nr. 6.264/113/2010, nr. 6.296/113/2010, nr. 6.369/113/2010, nr. 6.300/113/2010, nr. 6.422/113/2010 şi nr. 6.572/113/2010 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu