Decizia Nr.622 din 04.11.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. 2 şi ale art. 302¹ alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Tudor Andrei Raneti în Dosarul nr. 44.139/3/2012 (5.090/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 447D/2014.2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea România Hypermarché - S.A. din Bucureşti, domnul avocat Remus Codreanu din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care reiterează într-o formă sintetică excepţia de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că liberul acces la justiţie nu este un drept absolut, el fiind supus anumitor condiţii stabilite de legiuitor.5. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor omului invocată de autorul excepţiei nu are relevanţă în cauza de faţă, semnătura reprezentând expresia dorinţei petentului de a se judeca.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Încheierea din 17 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 44.139/3/2012 (5.090/2013), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. 2 şi ale art. 302¹ alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie invocată de Tudor Andrei Raneti într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind o decizie de concediere.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate îl împiedică să se adreseze justiţiei, fapt care este contrar dispoziţiilor constituţionale şi legale în vigoare.8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că semnarea cererii de recurs este o condiţie de formă esenţială pentru buna administrare a justiţiei în calea de atac a recursului, cu atât mai mult partea are şi posibilitatea să complinească omisiunea sa până la prima zi de înfăţişare, în cererea de recurs. Lipsa semnăturii nu este de natură a afecta efectivitatea exercitării căii de atac şi implicit să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că menţiunile sancţionate cu nulitate au un caracter esenţial pentru buna administrare a justiţiei, numele părţilor, obiectul cauzei şi semnătura reclamantului fiind destinate să individualizeze acţiunea civilă, să ateste manifestarea de voinţă necesară declanşării procesului civil şi conţinutul concret al pretenţiilor reclamantului, lipsa acestor elemente făcând imposibilă continuarea activităţii judiciare. Din economia textului procedural rezultă că sancţiunea operează doar în cazul lipsei totale a menţiunilor privitoare la unul dintre elementele esenţiale ale cererii de chemare în judecată.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 133 alin. 2 şi ale art. 302¹ alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă din 1865, prevederi care au următorul conţinut:

– Art. 133 alin. 2: „Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecăţii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea.“;

– Art. 302¹ alin. 1 lit. d): „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni: [...] d) semnătura.“14. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865. 15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste texte de lege aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale. 17. Astfel, prin Decizia nr. 551 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 9 august 2007, şi Decizia nr. 1.034 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 16 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că prevederile art. 133 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementează nulitatea, ca sancţiune incidentă în cazul lipsei menţiunilor esenţiale ale cererii de chemare în judecată. Sunt considerate elemente esenţiale ale cererii introductive de instanţă numele părţilor, obiectul cererii şi semnătura reclamantului. Regimul juridic al nulităţii este însă diferit. Astfel, absenţa numelor părţilor sau a obiectului cererii este sancţionată cu nulitatea, fără ca legea să acorde posibilitatea împlinirii acestor lipsuri, în vreme ce, pentru lipsa semnăturii, art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 permite remedierea în tot cursul judecăţii, dar nu mai târziu de prima zi de înfăţişare ce urmează după invocarea neregularităţii procedurale. 18. Curtea a constatat că menţiunile sancţionate cu nulitatea au un caracter esenţial pentru buna administrare a justiţiei, numele părţilor, obiectul cauzei şi semnătura reclamantului fiind destinate să individualizeze acţiunea civilă, să ateste manifestarea de voinţă necesară declanşării procesului civil şi conţinutul concret al pretenţiilor reclamantului, lipsa acestor elemente făcând imposibilă continuarea activităţii judiciare. Din economia textului procedural rezultă că sancţiunea operează doar în cazul lipsei totale a menţiunilor privitoare la unul dintre elementele esenţiale ale cererii de chemare în judecată. 19. Aşa fiind, Curtea a constatat că reglementarea criticată nu contravine normelor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, dă expresie acestor principii, constituind o garanţie a respectării drepturilor procesuale ale părţilor. 20. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 302¹ lit. d) din Codul de procedură civilă din 1865, prin Decizia nr. 332 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005, Curtea a constatat că dincolo de semnificaţia esenţială a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispoziţiile art. 287 şi art. 316 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfăţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, impune concluzia că dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin art. 21 din Constituţie. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tudor Andrei Raneti, în Dosarul nr. 44.139/3/2012 (5.090/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 133 alin. 2 şi ale art. 302¹ alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae