DECIZIE Nr. 62*) din 21 octombrie 1993
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 49 din 25 februarie 1994

Ion Filipescu - presedinte
Miklos Fazakas - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat - asistent.
Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocata de
Vacca Vicenzo s.a. in dosarul nr. 1/1993 al Tribunalului Municipiului
Bucuresti, Sectia contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 14 octombrie 1993,
concluziile reclamantilor, a Comitetului Roman pentru Adoptii si a procurorului
fiind consemnate in incheierea din aceeasi data, pronuntarea fiind amanata
pentru 21 octombrie 1993.
Reclamantii au solicitat admiterea exceptiei sustinind, prin avocatul
Octavian Radulescu, ca prevederile art. 3 si 4 din Legea nr. 11/1990 privind
incuviintarea adoptiei sunt neconstitutionale deoarece ele nu au in vedere
interesele copilului, ci dau prioritate adoptiei nationale.
Din partea Comitetului Roman pentru Adoptii, consilierul juridic Elena
Constantinescu a solicitat respingerea exceptiei, dispozitiile legale
contestate fiind in concordanta cu prevederile constitutionale.
Procurorul Raul Petrescu a cerut, de asemenea, respingerea exceptiei,
dispozitiilor art. 3 si 4 din Legea nr. 11/1990 fiind conforme prevederilor
Constitutiei Romaniei, precum si pactelor si tratatelor internationale la care
Romania este parte.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Reclamantii Vacca Vicenzo s.a. au chemat in judecata Comitetul Roman pentru
Adoptii, solicitand ca prin hotarare judecatoreasca paratul sa fie obligat:
sa ia in evidenta cererile de adoptie formulate, sa le propuna copii pentru
adoptie potrivit ordinii de inregistrare a cererilor, sa li se permita accesul
la evidenta centralizata a copiilor adoptabili pentru a putea verifica daca se
respecta ordinea de inscriere. Totodata, au mai solicitat sa se constate ca
refuzul paratului de a le inregistra cererile cu indrumarea de a se adresa
anumitor societati particulare de adoptie, "agreate" de parat, este
nelegal.
Cererea a fost inregistrata de Tribunalul Municipiului Bucuresti, Sectia
contencios administrativ, la data de 4 ianuarie 1993 si a format obiectul
dosarului nr. 1/1993.
La termenul din 3 februarie 1993, reclamantii, prin avocatul Radulescu
Octavian, au invocat neconstitutionalitatea prevederilor art. 3 si 4 din Legea
nr. 11/1990 privind incuviintarea adoptiei, care vin in contradictie nu numai
cu interesul copilului, dar si cu dispozitiile din Constitutia Romaniei,
respectiv art. 16, 23, 25, 43, 45, 26 alin. (1) si (2), precum si cu
prevederile tratatelor si pactelor internationale, respectiv art. 2 alin. (1),
13 alin. (2), 25 alin. (2) si art. 30 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului.
Reprezentanta Comitetului Roman pentru Adoptii a sustinut ca pe fond
sustinerile nu sunt intemeiate si a solicitat sesizarea Curtii Constitutionale
pentru solutionarea ei.
Tribunalul a aminat pronuntarea la 15 februarie 1994 si, prin incheierea
din aceeasi data, a sesizat Curtea Constitutionala exprimandu-si opinia in
sensul ca ar fi neconstitutionala numai prevederea potrivit careia
inregistrarea este conditionata de adresarea solicitantilor la anumite
societati particulare de adoptie "agreate" de Comitetul Roman pentru
Adoptii si a dispus suspendarea judecatii cauzei pana la solutionarea exceptiei
de neconstitutionalitate.
In vederea solutionarii exceptiei au fost solicitate, in baza art. 24 din
Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Senatului, Camerei Deputatilor si
Guvernului.
Guvernul a opinat in avizul sau ca Legea nr. 11/1990, modificata prin Legea
nr. 48/1991, respecta in intregul ei litera si spiritul prevederilor
constitutionale. Celelalte organe solicitate nu si-au exprimat punctul de
vedere.
In raport cu sustinerile partilor, cu actele si lucrarile dosarului,
CURTEA CONSTITUTIONALA
retine ca sesizarea este neintemeiata, urmand a fi respinsa.
Constitutia Romaniei, reglementand ocrotirea ce trebuie acordata copiilor
si tinerilor, prevede in art. 45 alin. (1) ca acestia se bucura de un regim
special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.
In alin. (3) al aceluiasi articol se proclama ca exploatarea minorilor,
folosirea lor in activitati care ar dauna sanatatii, moralitatii sau care ar
pune in primejdie viata ori dezvoltarea morala sunt interzise.
Principiul totalei egalitati in fata legii si a autoritatilor publice fara
privilegii si fara discriminari, proclamat de art. 16 alin. (1) al legii
fundamentale, asigura egalitatea de tratament juridic atat pentru adoptatori,
cat si pentru adoptati.
Un document international care intereseaza direct in cauza este Conventia
cu privire la drepturile copilului, ratificata de Romania prin Legea nr. 18 din
27 septembrie 1990, conventie care stipuleaza in art. 21 ca in materie de
adoptie criteriul fundamental este interesul superior al copilului. De altfel,
Codul familiei stabilea, inca din anul 1954, in art. 66 ca "Adoptia se
face numai in interesul celui adoptat".
La randul lor, prevederile Conventiei cu privire la drepturile copilului se
gasesc integrate in dreptul intern, atat in temeiul prevederilor art. 11 alin.
(2) din Constitutie care stabilesc ca "Tratatele ratificate de Parlament,
potrivit legii, fac parte din dreptul intern", cat si ale art. 20 din legea
fundamentala care dispune ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte. In alineatul secund al aceluiasi text
constitutional se prevede chiar ca, daca exista neconcordante intre pactele si
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania
este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.
Rezulta, asadar, fara echivoc, ca principiul cardinal in materie, caruia
trebuie sa-i dea expresie atat legiuitorul, cat si judecatorul, este promovarea
interesului superior al copilului. Acest criteriu trebuie sa fie decisiv pentru
solutionarea cererilor de adoptie.
Cu privire la asa-numita adoptie internationala, Conventia cu privire la
drepturile copilului prevede in art. 21 lit. b), c) si d) ca o astfel de
adoptie trebuie sa reprezinte o solutie subsidiara, adoptabila numai atunci
cand copilul nu poate fi incredintat in tara sa unei familii de adoptie sau
plasament sau daca nu poate fi ingrijit in mod corespunzator. O grija deosebita
a conventiei este ca prin adoptie internationala sa nu se urmareasca realizarea
unui profit material necuvenit de catre persoanele implicate in adoptie.
Textul art. 21 lit. b) din conventie prevede: "... recunosc ca adoptia
in strainatate poate fi conceputa ca un alt mijloc de a asigura ingrijire
necesare copilului, daca acesta nu poate in tara sa de origine sa fie plasat
intr-o familie care sa-l intretina sau sa-l adopte, unde sa poata fi crescut in
mod convenabil".
Trebuie notate si prevederile Rezolutiei Adunarii generale a Organizatiei
Natiunilor Unite nr. 41/85 din 6 februarie 1987 cuprinzand " Declaratia
asupra principiilor sociale si juridice, aplicabile la protectia si bunastarea
copiilor, privita indeosebi sub aspectul practicii in materie de adoptiune si
de plasament familial pe plan national si international ".
In art. 17 din acest document se stipuleaza: " Daca copilul nu poate,
in tara sa de origine, sa fie plasat intr-o familie care sa-i asigure
intretinerea sau sa-l adopte, sau sa fie crescut in mod convenabil, adoptia in
strainatate poate fi luata in consideratie ca un mijloc potrivit de a-i asigura
o familie".
Dand urmare acestor principii, art. 3 din Legea nr. 11/1990, astfel cum a
fost modificata prin Legea nr. 48/1991, stabileste ca " strainii sau
cetatenii romani cu domiciliul in strainatate pot adopta numai copii aflati in
evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii si care nu au putut fi incredintati
sau adoptati in tara in intervalul de cel putin 6 luni de la luarea in
evidenta", fapt care se dovedeste cu confirmarea data de Comitetul Roman
pentru Adoptii.
Preluind aceasta reglementare, Legea nr. 11/1990, modificata prin Legea nr.
48/1991, stabileste aceleasi conditii. Se da astfel expresie unuia dintre
principiile de baza ale Conventiei cu privire la drepturile copilului, aceea ca
interesul acestuia dicteaza sa nu fie desprins din mediul sau national,
lingvistic sau religios.
Sub acest aspect, stabilirea subsidiaritatii adoptiei internationale fata
de cea nationala, nu numai ca nu da expresie unei discriminari, ci reprezinta o
puternica garantie a ocrotirii intereselor copilului.
Faptul ca prin lege se stabileste o anumita ordine de preferinta nu
reprezinta o discriminare. O atare discriminare ar presupune excluderea totala
a unei anumite categorii de persoane de la dreptul de a adopta, pentru motivul ca
ei sunt cetateni straini sau cetateni romani domiciliati in strainatate. Or,
legea nu exclude dreptul acestor persoane de a adopta copii romani, ci,
dimpotriva, il recunoaste, in conditiile aratate.
Subsidiaritatea presupune aici o masura de politica familiala, care este
perfect compatibila cu principiul interesului major al minorului care urmeaza a
fi adoptat.
Nici sub aspectul celorlalte texte invocate de reclamant legea nu apare
contrara Constitutiei, astfel ca nu pune in discutie libertatea individuala,
caci adoptia nationala nu aduce nici o atingere libertatii minorului, nu atinge
nici dreptul de emigrare, pentru ca ratiunea adoptiei nu poate fi in nici un
caz emigrarea (daca acesta ar fi scopul real al adoptiei ne-am gasi in fata
unei fraude de lege), nu afecteaza nici principiul ca statul trebuie sa asigure
un nivel de trai decent, deoarece acest principiu constitutional se realizeaza
prin mijloace de protectie sociala in tara noastra, nicidecum prin exportarea
copiilor in tari cu un nivel de trai superior.
Desigur, aceste consideratiuni, care vizeaza aspectele de
constitutionalitate invocate de reclamant, nu sunt de natura sa dispenseze
instantele ordinare de solutionare a celorlalte capete de actiune formulate de
reclamanti.
Fata de aceste consideratiuni,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate privind art. 3 si 4 din Legea
nr. 11/1990 invocata de Vacca Vincenzo, de Rosa Claudia, Salvi Varissa,
Meddaloni Rachele, Mutto Ottaviano si Ana, Dr. Sarletti, Scotto Arturo, Brogi
Marco, Lipari Guglielmo, Morelli Renzo si Loretta, Sestito Salvadore, Calogero
Maria, Caccialupi Fausto, Datolo Giovanna, Bertolini Pier Paolo, Giananti
Giovanna, Maninni Sandro, Maniconi Aura, Cecchi Celso, Ragazzini Vanda,
Lauretti Viller, Pangrazi Daniela, Mendito Francesco, Riganello Maria, Gaetano
Romeo, Foresta Carmela, Frederico Carlo, Foresta Anna Maria, Giuseppe Sestito,
Castelli Patrizia, Petruci Riccardo, Paclini Maria Cristina, Melone Vincenzo,
Fiano Carmen, Bizzari Gulielmo, Martino Rosana, Calbi Francesco si Disignano si
Calbi Isabella in dosarul nr. 1/1993 al Tribunalului Municipiului Bucuresti,
Sectia contencios administrativ, cu care Curtea a fost sesizata prin Incheierea
din 15 februarie 1993.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 21 octombrie 1993.
PRESEDINTE,
Ion Filipescu
Magistrat - asistent,
Florentina Geangu