DECIZIE   Nr. 62*) din 21 octombrie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 49 din 25 februarie 1994

    Ion Filipescu       - presedinte
    Miklos Fazakas      - judecator
    Victor Dan Zlatescu - judecator
    Raul Petrescu       - procuror
    Florentina Geangu   - magistrat - asistent.
    Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocata de Vacca Vicenzo s.a. in dosarul nr. 1/1993 al Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia contencios administrativ.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 14 octombrie 1993, concluziile reclamantilor, a Comitetului Roman pentru Adoptii si a procurorului fiind consemnate in incheierea din aceeasi data, pronuntarea fiind amanata pentru 21 octombrie 1993.
    Reclamantii au solicitat admiterea exceptiei sustinind, prin avocatul Octavian Radulescu, ca prevederile art. 3 si 4 din Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea adoptiei sunt neconstitutionale deoarece ele nu au in vedere interesele copilului, ci dau prioritate adoptiei nationale.
    Din partea Comitetului Roman pentru Adoptii, consilierul juridic Elena Constantinescu a solicitat respingerea exceptiei, dispozitiile legale contestate fiind in concordanta cu prevederile constitutionale.
    Procurorul Raul Petrescu a cerut, de asemenea, respingerea exceptiei, dispozitiilor art. 3 si 4 din Legea nr. 11/1990 fiind conforme prevederilor Constitutiei Romaniei, precum si pactelor si tratatelor internationale la care Romania este parte.

                  CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Reclamantii Vacca Vicenzo s.a. au chemat in judecata Comitetul Roman pentru Adoptii, solicitand ca prin hotarare judecatoreasca paratul sa fie obligat:
    sa ia in evidenta cererile de adoptie formulate, sa le propuna copii pentru adoptie potrivit ordinii de inregistrare a cererilor, sa li se permita accesul la evidenta centralizata a copiilor adoptabili pentru a putea verifica daca se respecta ordinea de inscriere. Totodata, au mai solicitat sa se constate ca refuzul paratului de a le inregistra cererile cu indrumarea de a se adresa anumitor societati particulare de adoptie, "agreate" de parat, este nelegal.
    Cererea a fost inregistrata de Tribunalul Municipiului Bucuresti, Sectia contencios administrativ, la data de 4 ianuarie 1993 si a format obiectul dosarului nr. 1/1993.
    La termenul din 3 februarie 1993, reclamantii, prin avocatul Radulescu Octavian, au invocat neconstitutionalitatea prevederilor art. 3 si 4 din Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea adoptiei, care vin in contradictie nu numai cu interesul copilului, dar si cu dispozitiile din Constitutia Romaniei, respectiv art. 16, 23, 25, 43, 45, 26 alin. (1) si (2), precum si cu prevederile tratatelor si pactelor internationale, respectiv art. 2 alin. (1), 13 alin. (2), 25 alin. (2) si art. 30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
    Reprezentanta Comitetului Roman pentru Adoptii a sustinut ca pe fond sustinerile nu sunt intemeiate si a solicitat sesizarea Curtii Constitutionale pentru solutionarea ei.
    Tribunalul a aminat pronuntarea la 15 februarie 1994 si, prin incheierea din aceeasi data, a sesizat Curtea Constitutionala exprimandu-si opinia in sensul ca ar fi neconstitutionala numai prevederea potrivit careia inregistrarea este conditionata de adresarea solicitantilor la anumite societati particulare de adoptie "agreate" de Comitetul Roman pentru Adoptii si a dispus suspendarea judecatii cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
    In vederea solutionarii exceptiei au fost solicitate, in baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Senatului, Camerei Deputatilor si Guvernului.
    Guvernul a opinat in avizul sau ca Legea nr. 11/1990, modificata prin Legea nr. 48/1991, respecta in intregul ei litera si spiritul prevederilor constitutionale. Celelalte organe solicitate nu si-au exprimat punctul de vedere.
    In raport cu sustinerile partilor, cu actele si lucrarile dosarului,

              CURTEA CONSTITUTIONALA
retine ca sesizarea este neintemeiata, urmand a fi respinsa.
    Constitutia Romaniei, reglementand ocrotirea ce trebuie acordata copiilor si tinerilor, prevede in art. 45 alin. (1) ca acestia se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.
    In alin. (3) al aceluiasi articol se proclama ca exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care ar dauna sanatatii, moralitatii sau care ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea morala sunt interzise.
    Principiul totalei egalitati in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari, proclamat de art. 16 alin. (1) al legii fundamentale, asigura egalitatea de tratament juridic atat pentru adoptatori, cat si pentru adoptati.
    Un document international care intereseaza direct in cauza este Conventia cu privire la drepturile copilului, ratificata de Romania prin Legea nr. 18 din 27 septembrie 1990, conventie care stipuleaza in art. 21 ca in materie de adoptie criteriul fundamental este interesul superior al copilului. De altfel, Codul familiei stabilea, inca din anul 1954, in art. 66 ca "Adoptia se face numai in interesul celui adoptat".
    La randul lor, prevederile Conventiei cu privire la drepturile copilului se gasesc integrate in dreptul intern, atat in temeiul prevederilor art. 11 alin. (2) din Constitutie care stabilesc ca "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", cat si ale art. 20 din legea fundamentala care dispune ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. In alineatul secund al aceluiasi text constitutional se prevede chiar ca, daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.
    Rezulta, asadar, fara echivoc, ca principiul cardinal in materie, caruia trebuie sa-i dea expresie atat legiuitorul, cat si judecatorul, este promovarea interesului superior al copilului. Acest criteriu trebuie sa fie decisiv pentru solutionarea cererilor de adoptie.
    Cu privire la asa-numita adoptie internationala, Conventia cu privire la drepturile copilului prevede in art. 21 lit. b), c) si d) ca o astfel de adoptie trebuie sa reprezinte o solutie subsidiara, adoptabila numai atunci cand copilul nu poate fi incredintat in tara sa unei familii de adoptie sau plasament sau daca nu poate fi ingrijit in mod corespunzator. O grija deosebita a conventiei este ca prin adoptie internationala sa nu se urmareasca realizarea unui profit material necuvenit de catre persoanele implicate in adoptie.
    Textul art. 21 lit. b) din conventie prevede: "... recunosc ca adoptia in strainatate poate fi conceputa ca un alt mijloc de a asigura ingrijire necesare copilului, daca acesta nu poate in tara sa de origine sa fie plasat intr-o familie care sa-l intretina sau sa-l adopte, unde sa poata fi crescut in mod convenabil".
    Trebuie notate si prevederile Rezolutiei Adunarii generale a Organizatiei Natiunilor Unite nr. 41/85 din 6 februarie 1987 cuprinzand " Declaratia asupra principiilor sociale si juridice, aplicabile la protectia si bunastarea copiilor, privita indeosebi sub aspectul practicii in materie de adoptiune si de plasament familial pe plan national si international ".
    In art. 17 din acest document se stipuleaza: " Daca copilul nu poate, in tara sa de origine, sa fie plasat intr-o familie care sa-i asigure intretinerea sau sa-l adopte, sau sa fie crescut in mod convenabil, adoptia in strainatate poate fi luata in consideratie ca un mijloc potrivit de a-i asigura o familie".
    Dand urmare acestor principii, art. 3 din Legea nr. 11/1990, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 48/1991, stabileste ca " strainii sau cetatenii romani cu domiciliul in strainatate pot adopta numai copii aflati in evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii si care nu au putut fi incredintati sau adoptati in tara in intervalul de cel putin 6 luni de la luarea in evidenta", fapt care se dovedeste cu confirmarea data de Comitetul Roman pentru Adoptii.
    Preluind aceasta reglementare, Legea nr. 11/1990, modificata prin Legea nr. 48/1991, stabileste aceleasi conditii. Se da astfel expresie unuia dintre principiile de baza ale Conventiei cu privire la drepturile copilului, aceea ca interesul acestuia dicteaza sa nu fie desprins din mediul sau national, lingvistic sau religios.
    Sub acest aspect, stabilirea subsidiaritatii adoptiei internationale fata de cea nationala, nu numai ca nu da expresie unei discriminari, ci reprezinta o puternica garantie a ocrotirii intereselor copilului.
    Faptul ca prin lege se stabileste o anumita ordine de preferinta nu reprezinta o discriminare. O atare discriminare ar presupune excluderea totala a unei anumite categorii de persoane de la dreptul de a adopta, pentru motivul ca ei sunt cetateni straini sau cetateni romani domiciliati in strainatate. Or, legea nu exclude dreptul acestor persoane de a adopta copii romani, ci, dimpotriva, il recunoaste, in conditiile aratate.
    Subsidiaritatea presupune aici o masura de politica familiala, care este perfect compatibila cu principiul interesului major al minorului care urmeaza a fi adoptat.
    Nici sub aspectul celorlalte texte invocate de reclamant legea nu apare contrara Constitutiei, astfel ca nu pune in discutie libertatea individuala, caci adoptia nationala nu aduce nici o atingere libertatii minorului, nu atinge nici dreptul de emigrare, pentru ca ratiunea adoptiei nu poate fi in nici un caz emigrarea (daca acesta ar fi scopul real al adoptiei ne-am gasi in fata unei fraude de lege), nu afecteaza nici principiul ca statul trebuie sa asigure un nivel de trai decent, deoarece acest principiu constitutional se realizeaza prin mijloace de protectie sociala in tara noastra, nicidecum prin exportarea copiilor in tari cu un nivel de trai superior.
    Desigur, aceste consideratiuni, care vizeaza aspectele de constitutionalitate invocate de reclamant, nu sunt de natura sa dispenseze instantele ordinare de solutionare a celorlalte capete de actiune formulate de reclamanti.
    Fata de aceste consideratiuni,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate privind art. 3 si 4 din Legea nr. 11/1990 invocata de Vacca Vincenzo, de Rosa Claudia, Salvi Varissa, Meddaloni Rachele, Mutto Ottaviano si Ana, Dr. Sarletti, Scotto Arturo, Brogi Marco, Lipari Guglielmo, Morelli Renzo si Loretta, Sestito Salvadore, Calogero Maria, Caccialupi Fausto, Datolo Giovanna, Bertolini Pier Paolo, Giananti Giovanna, Maninni Sandro, Maniconi Aura, Cecchi Celso, Ragazzini Vanda, Lauretti Viller, Pangrazi Daniela, Mendito Francesco, Riganello Maria, Gaetano Romeo, Foresta Carmela, Frederico Carlo, Foresta Anna Maria, Giuseppe Sestito, Castelli Patrizia, Petruci Riccardo, Paclini Maria Cristina, Melone Vincenzo, Fiano Carmen, Bizzari Gulielmo, Martino Rosana, Calbi Francesco si Disignano si Calbi Isabella in dosarul nr. 1/1993 al Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia contencios administrativ, cu care Curtea a fost sesizata prin Incheierea din 15 februarie 1993.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 21 octombrie 1993.

                      PRESEDINTE,
                     Ion Filipescu

                              Magistrat - asistent,
                              Florentina Geangu