Decizia Nr.618 din 12.06.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Comuna Tuşnad, prin primar, în Dosarul nr. 1.213/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 422D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.213/96/2010, Tribunalul Harghita - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Comuna Tuşnad, prin primar, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (1), precum şi celor ale art. 4 pct. 6 şi art. 9 pct. 1 şi 4 din Carta europeană a autonomiei locale, întrucât reprezintă o imixtiune a Guvernului în exercitarea atribuţiilor de administrare ale comunei. Este periclitată capacitatea administrativ-financiară a autorităţilor administraţiei publice locale de a satisface nevoile publice privind obiectivele de investiţii, ce nu se pot finaliza datorită regularizării sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi a bugetului de austeritate.De asemenea, consideră că dispoziţia legală criticată retroactivează, deoarece se aplică unor raporturi juridice consumate la momentul intrării în vigoare, întrucât, în opinia autorului, raportul juridic dedus judecăţii s-a consumat odată cu aprobarea includerii sumelor în bugetul local.Tribunalul Harghita - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 258/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 13 iulie 2009.Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008 prin hotărâri ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează până la data de 8 ianuarie 2009.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice locale şi ale art. 121 alin. (1) referitor la autorităţi comunale şi orăşeneşti. De asemenea, este menţionată Carta europeană a autonomiei locale, respectiv art. 4 pct. 6 şi art. 9 pct. 1 şi 4, precum şi art. 3 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: 1. Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.401 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 30 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.162 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Decizia nr. 573 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.225 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 18 noiembrie 2010, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate. 2. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor Cartei europene a autonomiei locale, Curtea reţine că autonomia publică locală, astfel cum este definită în cuprinsul art. 3 din legea specială, respectiv Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, constă în dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii. De asemenea, Curtea observă că principiul autonomiei locale nu presupune totală independenţă şi competenţă exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale, în acest sens fiind şi Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004. 3. Potrivit art. 137 alin. (1) din Constituţie, formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege. Sub acest aspect se poate observa că, prin legile de aprobare a bugetului de stat, se pot acorda bugetelor locale sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru cofinanţarea unor proiecte, alături de sursele de finanţare locale şi europene. Sursele de finanţare ale bugetelor locale sunt cele prevăzute, ca atare, de dispoziţiile titlului IX - Impozite şi taxe locale din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit art. 32 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, bugetele locale primesc cote defalcate din impozitul pe venit, cote care se constituie astfel în surse de finanţare la bugetul local al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, iar, potrivit art. 33 alin. (1), pentru finanţarea cheltuielilor publice prevăzute la art. 6, precum şi pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cu destinaţie specială şi, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale. Aceste venituri contribuie la finanţarea unor cheltuieli publice noi sau apărute ca urmare a descentralizării unor competenţe - de la Guvern către autorităţile publice locale, iar sumele defalcate din astfel de venituri se constituie în surse de finanţare ale bugetelor locale. Este evident însă că întrebuinţarea acestor resurse financiare se face cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, care stabilesc regimul juridic al cheltuielilor bugetare, precum şi cu respectarea principiilor prevăzute pentru execuţia bugetară. Astfel, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale art. 49 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar. Necheltuirea până la încheierea exerciţiului bugetar a creditelor aprobate conduce la anularea acestora şi înscrierea lor ca surse de finanţare ale bugetului de stat al anului următor. Curtea constată, de asemenea, că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată nu au fost acordate bugetelor locale prin Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, ci au fost acordate prin hotărâri ale Guvernului, care, de la caz la caz, a constatat necesitatea alocării unor fonduri suplimentare la dispoziţia bugetelor locale, iar necheltuirea acestor fonduri până la încheierea exerciţiului bugetar nu dă dreptul autorităţilor locale să le utilizeze şi în exerciţiul bugetar viitor. De altfel, nu există o obligaţie legală ca, la nivel local, finanţarea unor investiţii să fie asigurată din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat, cum ar fi şi sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, alocate de Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Guvernul poate aloca, în situaţii excepţionale, sume din Fondul de rezervă, pentru unităţile care nu dispun de resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiţii începute. 4. Referitor la critica raportată la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 se aplică începând de la data intrării în vigoare a actului normativ, prin intermediul acestora statul îndeplinindu-şi obligaţia de protejare a intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, astfel cum aceasta este prevăzută în cuprinsul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie. 5. În ceea ce priveşte menţionarea Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 7 iunie 2012, Curtea observă că aceasta nu îşi găseşte aplicabilitatea în prezenta cauză. Astfel cum s-a reţinut deja, în speţa de faţă dispoziţiile criticate au în vedere necheltuirea până la încheierea exerciţiului bugetar a creditelor aprobate, care conduce la anularea acestora şi înscrierea lor ca surse de finanţare ale bugetului de stat al anului următor, nu şi la sursele de finanţare excepţionale alocate bugetelor locale ale unor unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile ce urmează a fi cheltuite în cursul exerciţiului bugetar. Întrebuinţarea resurselor financiare se face cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, care stabilesc regimul juridic al cheltuielilor bugetare, precum şi cu respectarea principiilor prevăzute pentru execuţia bugetară. Potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale art. 49 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar. Or, în cauza în care s-a pronunţat Decizia nr. 558 din 24 mai 2012, Curtea a avut de analizat dacă dispoziţiile de lege criticate se referă strict la restituirea sumelor neutilizate de autorităţile administrativ-teritoriale care, la momentul alocării sumelor prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012, nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare, cum de altfel se precizează şi în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012. Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate se referă strict la sumele neutilizate, şi pentru alocarea cărora unităţile administrativ-teritoriale nu au făcut dovada înregistrării de arierate sau derulării de proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare. Astfel, Curtea a constatat că în măsura în care dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012, Guvernul este îndreptăţit să dispună restituirea acestora. Curtea a mai constatat că, dacă restituirea sumelor în cauză s-ar aplica inclusiv unităţilor administrativ-teritoriale care nu au utilizat sumele până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012, dar care la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi aveau în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament juridic diferit în situaţii similare, împrejurare ce ar genera o inegalitate între unităţile administrativ-teritoriale bazată pe un element aleatoriu, şi anume momentul concret al folosirii resurselor alocate. 6. Referitor la invocarea, prin notele scrise depuse la Curtea Constituţională în dosarul cauzei, a unor noi motive de neconstituţionalitate raportate la art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea observă că, astfel cum a statuat şi în jurisprudenţa sa, invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată, contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de Comuna Tuşnad, prin primar, în Dosarul nr. 1.213/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu