Decizia Nr.614 din 12.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 116 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 5 alin. (3) din titlul XIII intitulat „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, şi ale art. 580³ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ecaterina Gulacsi şi Ioan Torma în Dosarul nr. 15.452/325/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă.La apelul nominal răspunde avocatul Dan Ioan, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru partea Gerlinde Amschlinger, fiind lipsă celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că singurul scop al autorilor excepţiei, prin invocarea acesteia, este acela de a tergiversa soluţionarea cauzei, dat fiind că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care Curtea a statuat că acestea nu contravin Legii fundamentale. În acest sens, depune note scrise la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 15.452/325/2008, Tribunalul Bihor - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 116 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 5 alin. (3) din titlul XIII intitulat „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, şi a celor ale art. 580³ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ecaterina Gulacsi şi Ioan Torma într-o cauză având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale şi aduc atingere dreptului la un proces echitabil în măsura în care impun ca executarea silită a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia fondului funciar să fie făcută „exclusiv potrivit procedurii de executare a obligaţiilor «de a face» intuitu personae, fără a da dreptul creditorului de a se adresa unui executor judecătoresc în vederea îndeplinirii efective a obligaţiilor“.Lipsind creditorul de acest drept, înseamnă să îi fie interzis accesul la una dintre etapele procesului, aşa cum este consacrat în art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume faza executării silite, cu consecinţa încălcării accesului la justiţie.Tribunalul Bihor - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile art. 116 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 5 alin. (3) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 şi cele ale art. 580³ din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor constituţionale, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul la un proces echitabil. Creditorul are la dispoziţie mijloacele procedurale adecvate pentru a obţine determinarea debitorului pentru executarea obligaţiei stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu, unul dintre aceste mijloace fiind posibilitatea de a solicita aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere, în sarcina debitorului care refuză aducerea la îndeplinire a titlului executoriu.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 116 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 5 alin. (3) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 şi cele ale art. 580³ din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În acest sens, referitor la prevederile art. 116 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi art. 5 alin. (3) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, arată că textele de lege criticate nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale ce condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. Cu privire la art. 580³ din Codul de procedură civilă, Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat are drept scop determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere, până la data executării.Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor dolozive care tind la tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 116 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, art. 5 alin. (3) din titlul XIII intitulat „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum şi cele ale art. 580³ din Codul de procedură civilă.Art. 116 din Legea nr. 18/1991: „(1) Comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite potrivit prevederilor art. 12, vor efectua lucrările şi operaţiunile stabilite de lege, din competenţa lor, indiferent dacă se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, înaintând aceste lucrări, după caz, comisiilor judeţene sau prefectului, în vederea eliberării titlurilor de proprietate, respectiv emiterii ordinului prefectului.(2) Comisiile prevăzute la alin. (1) vor efectua operaţiunile de punere în posesie, întocmind în acest scop procese-verbale pe care le vor înainta comisiilor judeţene.“; Art. 5 alin. (3) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005: „Punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procesele funciare este scutită de la plata taxelor de timbru şi a timbrului judiciar. Creditorul va achita până la 20% din cheltuielile de executare silită, inclusiv onorariul executorului judecătoresc, urmând ca diferenţa să fie obţinută de executorul judecătoresc direct de la debitor, odată cu avansul achitat.“;Art. 580³ din Codul de procedură civilă: „Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispoziţiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător. Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie la executare. Încheierile date în condiţiile prezentului articol sunt executorii şi se comunică din oficiu, prin grija grefierului de şedinţă, organelor fiscale competente în vederea executării silite, potrivit Codului de procedură fiscală. Pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.“ Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia apreciază că textele legale criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil în măsura în care impun ca „executarea silită a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia fondului funciar să fie efectuată exclusiv potrivit procedurii de executare a obligaţiilor «de a face» intuitu personae, fără a da dreptul creditorului de a se adresa unui executor judecătoresc în vederea îndeplinirii efective a obligaţiilor“. În concret, din examinarea notelor scrise ale autorilor excepţiei şi din argumentele acestora, Curtea constată că nu se formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate ci, în realitate, aceştia sunt nemulţumiţi de soluţia pronunţată de instanţa de judecată. Astfel, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, aceasta vizează aspecte ce ţin de modul de aplicare şi interpretare a prevederilor de lege atacate, care nu pot constitui însă criterii de neconstituţionalitate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional. Întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se poate pronunţa numai asupra problemelor de drept, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, exercitarea controlului asupra activităţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 116 alin. (1) şi (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 5 alin. (3) din Titlul XIII intitulat „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, şi a celor ale art. 580³ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ecaterina Gulacsi şi Ioan Torma, în Dosarul nr. 15.452/325/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, Augustin Zegrean Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora