Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Duong Quy Nam în Dosarul nr. 8.554/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 89D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se constată prezenţa doamnei Ana-Maria Saon, traducător de limba engleză.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 162D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Societatea Comercială Farmacia Gospodarilor - S.R.L. din Budeşti în Dosarul nr. 11.800/288/2015 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 254D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 563/101/2016 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 254D/2016 şi nr. 162D/2016 la Dosarul nr. 89D/2016, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 6 coroborate cu cele ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Arată că instanţa europeană a statuat, începând cu Cauza Abramiuc împotriva României, că în dreptul românesc nu există un remediu pentru părţile al căror drept de a le fi soluţionate cauzele într-un termen rezonabil este încălcat. Prin dispoziţiile criticate, legiuitorul a încercat asigurarea unui remediu pentru astfel de situaţii, limitându-se însă la anumite procese, anume cele începute după intrarea în vigoare a noului Cod penal. O situaţie similară este cea reţinută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Vlad împotriva României. Astfel, apreciază că nu poate exista o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru care numai anumite părţi din anumite dosare să aibă acces la un drept reglementat de art. 6 din Convenţie. În concluzie, apreciază că se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi constatarea că dispoziţiile criticate contravin art. 6 coroborat cu art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:7. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.554/99/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Duong Quy Nam, cu ocazia soluţionării unei contestaţii privind durata urmăririi penale.8. Prin Încheierea din 5 februarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 11.800/288/2015, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de S.C. Farmacia Gospodarilor - S.R.L. din Budeşti, cu ocazia soluţionării unei contestaţii privind durata urmăririi penale.9. Prin Încheierea din 23 februarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 563/101/2016, Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării unei contestaţii privind durata procesului penal.10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală şi autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate creează o discriminare între persoanele implicate în cauze penale în funcţie de momentul înregistrării dosarului la organele judiciare. Se arată că în cazul normelor de procedură nu se poate pune problema unei retroactivităţi a acestora sau a aplicării legii penale mai favorabile. Astfel, tocmai pentru faptul că aceste norme sunt de imediată aplicare, nu s-ar putea concluziona că în cazul proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010 s-ar putea aplica, în continuare, dispoziţiile din vechiul Cod de procedură penală. Cu alte cuvinte, în procesele penale începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010, dar nefinalizate încă, toate actele procesuale şi procedurale se efectuează doar în condiţiile prevăzute de această lege, iar nu de cele prevăzute de legea în vigoare la momentul începerii respectivului proces penal.11. Se arată că dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 îngrădesc dreptul de acces liber la justiţie de care ar trebui să beneficieze şi persoanele supuse unor proceduri judiciare începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 135/2010 şi nefinalizate încă. Apreciază că, deşi îngrădirea exercitării acestui drept poate fi justificată doar prin raportare la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, în situaţia de faţă nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile expres menţionate de textul constituţional, pentru a se putea justifica restrângerea accesului liber la justiţie. Este adevărat că organele judiciare au obligaţia de a respecta un termen rezonabil de soluţionare a cauzelor penale, însă părţilor nu li se poate îngrădi posibilitatea de a se adresa justiţiei în cazul în care apreciază că procedura la care sunt supuse a depăşit o durată rezonabilă. O astfel de concluzie este cu atât mai evidentă cu cât şi în cazul proceselor penale începute sub imperiul vechiului Cod de procedură penală, dar finalizate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, soluţia dispusă de procuror este supusă controlului de legalitate astfel cum acesta este reglementat de noua legislaţie.12. De asemenea, se apreciază că termenul rezonabil al procesului penal este o componentă a dreptului la un proces echitabil, acesta din urmă neputând exista în lipsa unui remediu efectiv care să permită titularului dreptului să obţină respectarea acestuia. Anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală şi a instituţiei contestaţiei privind durata procesului, nu exista un remediu efectiv care să permită valorificarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul termenului rezonabil în materia proceselor penale. Astfel, înlăturarea acestui remediu efectiv în cazul proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010 echivalează cu atingerea existenţei dreptului constituţional la un proces echitabil. Având în vedere caracterul de excepţie al art. 105 din Legea nr. 255/2013, precum şi caracterul constituţional al dreptului afectat de această reglementare, apreciază că rezultă în mod evident că a avut loc o încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece un drept constituţional a fost lipsit de unicul remediu efectiv, ceea ce echivalează cu o atingere adusă chiar existenţei dreptului.13. Tribunalul Iaşi - Secţia penală apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16, art. 21 şi art. 41 din Constituţie.14. Judecătoria Râmnicu Vâlcea, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 423 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei invocate păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză.15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.16. Guvernul apreciază că normele de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, precum şi a căilor de atac, constituie reguli de procedură, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, se poate face numai prin lege. Sub imperiul vechii legi procesual-penale, nu exista o procedură prin care, dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, să se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii. Arată că legiuitorul infraconstituţional, în cadrul amplei reforme a sistemului de drept penal şi procesual-penal, a optat pentru a introduce o astfel de procedură, denumită „contestaţia privind durata procesului penal". Dând expresie principiului constituţional potrivit căruia, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", art. 105 din Legea nr. 255/2013 prevede că aceste dispoziţii referitoare la „contestaţia privind durata procesului penal" se aplică numai pentru procesele începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010. În continuare, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 612 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 30 iunie 2012, apreciindu-se că aceleaşi considerente sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul prezentei excepţii, legiuitorul optând pentru un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, dispoziţiile acestuia fiind operante pentru toţi inculpaţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică.17. În final, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt norme tranzitorii, menite tocmai să dea eficienţă aplicării în timp a noilor reglementări privind procedura penală, fără a îngrădi în niciun fel dreptul părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.18. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind introduse motivat de necesitatea existenţei unor remedii care să permită examinarea unei pretinse încălcări a dreptului la un proces echitabil, prin neîndeplinirea într-o durată rezonabilă a activităţii de urmărire penală sau de judecată. Arată că punctul de vedere al Avocatului Poporului a fost reţinut şi în deciziile nr. 589 din 21 octombrie 2014 şi nr. 154 din 17 martie 2015.19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu următorul conţinut: „Dispoziţiile art. 4881-4886 din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, referitoare la contestaţia privind durata rezonabilă a procesului penal, se aplică numai proceselor penale începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010".22. În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 din perspectiva unor critici similare, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 589 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie 2015, paragrafele 15-16, Curtea a statuat că, fiind vorba de norme penale ce aparţin domeniului procedural, acestea sunt guvernate de principiul activităţii, ceea ce înseamnă că legea se aplică din momentul intrării în vigoare şi până la momentul ieşirii sale din vigoare. Astfel, la aplicarea legii procesual penale nu se ia în considerare data săvârşirii infracţiunii, ci data la care se efectuează actul procesual sau procedural, chiar dacă procesul a fost început anterior intrării în vigoare a legii. Totodată, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de lege".24. Totodată, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 154 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, a statuat că, prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate, legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii diferite. De asemenea, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu stabileşte vreo distincţie sau discriminare, motiv pentru care nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie.25. Referitor la invocarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a constatat că principiul liberului acces la justiţie are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. Cu toate acestea, el poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege. Este îndeobşte admis că procesul penal se desfăşoară sub autoritatea ordinii normative de drept care capătă caracter efectiv prin constrângere şi conformare, sens în care, dimpotrivă, tocmai în realizarea dreptului la un proces echitabil, situaţia nou reglementată, dacă s-ar aplica retroactiv, adică proceselor începute sub imperiul legii vechi, ar duce la afectarea previzibilităţii legii ce guvernează procesul. Mai mult, împrejurarea că procesele începute sub imperiul legii vechi nu sunt susceptibile de cenzura ce poate fi exercitată pe calea contestaţiei privind durata rezonabilă a procesului nu echivalează cu afectarea principiului constituţional consacrat de art. 21, deoarece în acord cu art. 8 referitor la caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal din Codul de procedură penală „Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât [...] orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil". Prin urmare, indiferent de regimul juridic sub autoritatea căruia au fost începute procesele, organele judiciare, în deplin acord cu principiul legalităţii procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, sunt obligate să respecte un termen rezonabil de soluţionare a cauzelor.26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.27. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 44, Curtea observă că acestea se referă la dreptul de proprietate privată, fără a avea incidenţă în cauza dedusă controlului de constituţionalitate. Totodată, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea apreciază că nici acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Duong Quy Nam în Dosarul nr. 8.554/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală, de Societatea Comercială Farmacia Gospodarilor - S.R.L. din Budeşti în Dosarul nr. 11.800/288/2015 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi de Tribunalul Mehedinţi - Secţia penală, din oficiu, în Dosarul nr. 563/101/2016 şi constată că dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia penală, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi Tribunalului Mehedinţi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu