ORDIN Nr. 123
din 25 mai 2010
privind stabilirea anumitor
derogari pentru acceptarea populatiilor locale si a soiurilor de legume care
sunt cultivate, în mod traditional, în localitati si regiuni specifice si care
sunt amenintate de eroziune genetica si a soiurilor de legume lipsite de
valoare intrinseca pentru productia agricola comerciala, dar create pentru a fi
cultivate în conditii speciale, precum si pentru comercializarea semintelor
acestor populatii locale si soiuri
ACT EMIS DE:
MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 380 din 8 iunie 2010
Văzând Referatul de aprobare nr. 80.098 din 19 mai
2010 al Direcţiei generale politici agricole,
în baza prevederilor art. 12 din Legea nr. 266/2002
privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea
calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului
săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante, ale Directivei
2009/145/CE a Comisiei din 26 noiembrie 2009 de stabilire a anumitor
derogări pentru acceptarea varietăţilor primitive şi a
soiurilor de legume care sunt cultivate, în mod tradiţional, în
localităţi şi regiuni speciale şi care sunt ameninţate
de erodare genetică şi a soiurilor de legume lipsite de valoare
intrinsecă pentru producţia vegetală comercială, dar create
pentru a fi cultivate în condiţii speciale, precum şi pentru
comercializarea seminţelor acestor varietăţi primitive şi
soiuri, precum şi ale Directivei Consiliului 2002/55/CE din 13 iunie 2002
privind comercializarea seminţelor de legume,
în temeiul prevederilor art. 7 alin. (5) din
Hotărârea Guvernului nr. 25/2010 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,
ministrul agriculturii şi dezvoltării
rurale emite următorul ordin:
CAPITOLUL I
Obiect şi definiţii
ARTICOLUL 1
Obiect
(1) Prezentul ordin stabileşte anumite
derogări privind conservarea in situ şi utilizarea
durabilă a resurselor genetice ale plantelor, prin intermediul
cultivării şi comercializării, cu privire la speciile de legume
care intră sub incidenţa Ordinului ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.366/2005 pentru aprobarea
Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea
comercializării, controlul şi certificarea calităţii
şi/sau comercializarea seminţelor de legume, cu modificările
şi completările ulterioare:
a) pentru a fi acceptate în vederea includerii în
Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, în
conformitate cu Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 1.349/2005 pentru aprobarea Regulilor privind
testarea şi înregistrarea soiurilor de legume, cu modificările
şi completările ulterioare, populaţiile locale şi soiurile
care sunt cultivate, în mod tradiţional, în localităţi şi
regiuni speciale şi care sunt ameninţate de eroziune genetică,
denumite în continuare soiuri în conservare; şi
b) pentru a fi acceptate în vederea includerii în
catalogul menţionat la lit. a), soiurile lipsite de valoare
intrinsecă pentru producţia agricolă comercială, dar create
pentru a fi cultivate în condiţii speciale, denumite în continuare soiuri
create pentru a fi cultivate în condiţii speciale; şi
c) pentru comercializarea seminţelor acestor
soiuri în conservare şi ale soiurilor create pentru a fi cultivate în
condiţii speciale.
(2) Speciilor de legume care nu sunt prevăzute în
prezentul ordin li se aplică prevederile Ordinului ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.366/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi ale
Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.349/2005, cu modificările şi completările
ulterioare.
ARTICOLUL 2
Definiţii
(1) In cuprinsul prezentului ordin termenii
folosiţi se definesc astfel:
a) conservarea in situ înseamnă conservarea
materialului genetic în mediul său natural şi, în cazul speciilor de
plante cultivate, în mediul agricol în care şi-au dezvoltat caracterele
lor distinctive;
b) eroziune genetică înseamnă
pierderea în timp a diversităţii genetice între şi în cadrul
populaţiilor sau soiurilor din aceeaşi specie sau reducerea bazei
genetice a unei specii datorită intervenţiei umane sau
schimbărilor de mediu;
c) populaţie locală înseamnă un
ansamblu de populaţii sau clone ale unei specii de plante care s-au
adaptat natural la condiţiile de mediu ale regiunii în care s-au dezvoltat.
(2) In contextul prezentului ordin, măsuri
oficiale înseamnă măsuri luate de Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, prin:
a) Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor, organ de specialitate în subordinea Ministerului Agriculturii
şi Dezvoltării Rurale, în conformitate cu Legea nr. 266/2002 privind
producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii,
comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum
şi înregistrarea soiurilor de plante;
b) autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor, stabilită prin Legea nr. 266/2002 - Inspecţia
Naţională pentru Calitatea Seminţelor (INCS);
c) autorităţile stabilite la nivel
teritorial, în subordinea autorităţii competente - inspectoratele
teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului
săditor (ITCSMS) şi Laboratorul Central pentru Calitatea
Seminţelor si a Materialului Săditor (LCCSMS);
d) autorităţile responsabile în domeniul
resurselor genetice ale plantelor.
CAPITOLUL II
Soiuri în conservare
SECŢIUNEA 1
Inregistrarea soiurilor în conservare
ARTICOLUL 3
Soiuri în conservare
(1) Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, prin Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor, poate înregistra în Catalogul oficial al soiurilor de
plante de cultură din România soiurile în conservare care îndeplinesc
cerinţele prevăzute la art. 4 şi 5.
(2) Soiurile în conservare trebuie să poarte
menţiunea „soiuri în conservare" în Catalogul oficial al soiurilor de
plante de cultură din România.
(3) Soiurile în conservare pot fi acceptate după
cum urmează:
a) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale, prin Inspecţia Naţională pentru Calitatea
Seminţelor şi Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor, poate accepta un soi a cărui
sămânţă poate fi fie certificată ca „sămânţă
certificată a unui soi în conservare", fie controlată ca
„sămânţă standard a unui soi în conservare". Un astfel de
soi este înregistrat în Catalogul comun al soiurilor de legume ca soi în
conservare a cărui sămânţă trebuie să fie
certificată în conformitate cu art. 10 sau să fie controlată în
conformitate cu art. 11;
b) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale, prin Inspecţia Naţională pentru Calitatea
Seminţelor şi Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea
Soiurilor, poate accepta un soi a cărui sămânţă poate fi
controlată doar ca „sămânţă standard a unui soi în
conservare". Un astfel de soi este înregistrat în Catalogul comun al
soiurilor de legume ca soi în conservare a cărui sămânţă
trebuie să fie controlată în conformitate cu art. 11.
ARTICOLUL 4
Cerinţe fundamentale
(1) Pentru a fi acceptată/acceptat ca soi în
conservare, o populaţie locală sau un soi dintre cele la care se
referă art. 1 alin. (1) lit. a) trebuie să prezinte un interes pentru
conservarea resurselor genetice ale plantelor.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (2)
din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.349/2005, cu modificările şi completările
ulterioare, Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor
adoptă pentru unele specii propriile prevederi privind distinctivitatea,
stabilitatea şi uniformitatea soiurilor în conservare.
(3) In situaţia prevăzută la alin. (2)
Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor se
asigură că pentru distinctivitate şi stabilitate se aplică
cel puţin caracteristicile menţionate în:
a) chestionarele tehnice asociate protocoalelor de
testare ale Oficiului Comunitar al Soiurilor de Plante (CPVO), enumerate în
anexa nr. 4 la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 1.349/2005, cu modificările şi
completările ulterioare, corespunzătoare speciilor respective; sau
b) chestionarele tehnice prevăzute în ghidurile
Uniunii Internaţionale pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante
(UPOV), enumerate în anexa nr. 5 la Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.349/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, corespunzătoare
speciilor respective.
(4) Pentru evaluarea uniformităţii se
aplică prevederile Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor
şi dezvoltării rurale nr. 1.349/2005, cu modificările şi
completările ulterioare.
(5) In cazul în care nivelul uniformităţii
este stabilit pe baza plantelor atipice, se aplică o populaţie
standard de 10% şi o probabilitate de acceptare de cel puţin 90%.
ARTICOLUL 5
Cerinţe procedurale
Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.349/2005, cu modificările şi completările
ulterioare, nu este cerută nicio examinare oficială dacă
următoarele informaţii sunt suficiente pentru luarea unei decizii de
către Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor
referitoare la admiterea soiurilor în conservare:
a) descrierea soiului în conservare şi denumirea
acestuia;
b) rezultatele testelor neoficiale;
c) cunoştinţe dobândite din experienţa
practică în timpul cultivării, multiplicării şi
utilizării, aşa cum au fost notificate de către solicitant;
d) alte informaţii din partea
autorităţilor responsabile în domeniul resurselor genetice ale
plantelor sau din partea organizaţiilor recunoscute în acest sens de
către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
ARTICOLUL 6
Excludere de la admitere
Un soi în conservare nu poate fi acceptat pentru
înregistrare în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din
România, în cazul în care:
a) acest soi este deja înscris în Catalogul comun al
soiurilor de legume ca soi, altul decât soi în conservare, sau a fost radiat
din Catalogul comun al soiurilor de legume în ultimii 2 ani ori dacă
perioada acordată sub incidenţa art. 15 alin. (2) din Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.349/2005, cu modificările şi completările ulterioare, a
expirat cu cel puţin 2 ani înainte; sau
b) are acordată protecţie juridică
comunitară în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.
2.100/1994 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de
protecţie comunitară a soiurilor de plante sau are acordată
protecţie juridică naţională ori se află în curs de
aprobare o cerere pentru obţinerea acestui drept.
ARTICOLUL 7
Denumiri
(1) In ceea ce priveşte denumirile soiurilor în
conservare cunoscute înainte de 25 mai 2000, la iniţiativa Ministerului
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Institutul de Stat pentru
Testarea si Inregistrarea Soiurilor, pot fi permise derogări de la
Regulamentul (CE) nr. 637/2009 al Comisiei din 22 iulie 2009 privind stabilirea
regulilor de aplicare legate de eligibilitatea denumirilor soiurilor de plante
agricole şi specii de legume, cu excepţia cazului în care asemenea
derogări ar încălca drepturile anterioare ale unei terţe
părţi care este protejată în conformitate cu art. 2 din
acelaşi regulament.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 9 alin. (2)
din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.349/2005, cu modificările şi completările
ulterioare, Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor
poate accepta mai mult de o denumire pentru un soi, în cazul în care este vorba
despre denumiri tradiţionale cunoscute.
ARTICOLUL 8
Regiunea de origine
(1) In cazul în care Institutul de Stat pentru Testarea
şi Inregistrarea Soiurilor acceptă un soi în conservare, trebuie
să identifice localitatea sau localităţile, regiunea sau
regiunile în care se cultivă soiul în mod tradiţional şi în care
acesta s-a adaptat în mod natural, denumită în continuare regiune de
origine. La stabilirea regiunii de origine pentru un anumit soi se va
ţine cont de informaţiile furnizate de către
autorităţile responsabile în domeniul resurselor genetice ale
plantelor sau de către organizaţiile recunoscute în acest sens de Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
(2) In cazul în care regiunea de origine se
situează atât pe teritoriul României, cât şi pe cel al altor state
membre, aceasta trebuie identificată de catre Institutul de Stat pentru
Testarea şi Inregistrarea Soiurilor de comun acord cu toate statele membre
în cauză.
(3) Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor sau autorităţile din statele membre care
procedează la identificarea regiunii de origine trebuie să notifice
Comisiei Europene regiunea identificată.
ARTICOLUL 9
Menţinerea
Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor şi Inspecţia Naţională pentru
Calitatea Seminţelor se asigură că menţinerea unui soi în
conservare este efectuată în regiunea de origine.
SECŢIUNEA a 2-a
Producerea de seminţe şi comercializarea
soiurilor în conservare
ARTICOLUL 10
Certificarea
Prin derogare de la cerinţele de certificare
stabilite la art. 20 din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor
şi dezvoltării rurale nr. 1.366/2005, cu modificările şi
completările ulterioare, sămânţa unui soi în conservare poate fi
certificată ca sămânţă certificată a unui soi în
conservare în cazul în care aceasta respectă următoarele
cerinţe:
a) sămânţa provine din sămânţă
produsă în conformitate cu practici bine definite pentru menţinerea soiului;
b) sămânţa trebuie să îndeplinească
cerinţele de certificare ca sămânţă certificată
prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. D din Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.366/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, cu excepţia
cerinţelor referitoare la puritatea varietală minimă şi a
cerinţelor privind examinarea oficială sau examinarea sub
supraveghere oficială. Seminţele trebuie să aibă o puritate
varietală suficientă.
ARTICOLUL 11
Verificarea
Prin derogare de la prevederile art. 20 din Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.349/2005, cu modificările şi completările ulterioare,
Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor şi
Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor pot stabili
că sămânţa soiurilor în conservare poate fi controlată ca
„sămânţă standard a unui soi în conservare", dacă
respectă următoarele:
a) îndeplineşte cerinţele privind
comercializarea ca sămânţă standard prevăzute în Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.366/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi
în Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale 1.349/2005, cu modificările şi completările ulterioare,
cu excepţia cerinţelor privind puritatea varietală minimă a
soiului;
b) are puritate varietală suficientă.
ARTICOLUL 12
Testarea seminţelor
(1) Autoritatea competentă privind
calitatea seminţelor din România se asigură că sunt efectuate
testele pentru a verifica faptul că sămânţa soiurilor în
conservare îndeplineşte cerinţele de certificare prevăzute la
art. 10 şi 11.
(2) Testele menţionate la alin. (1) trebuie
să se efectueze în conformitate cu metodele internaţionale actuale
sau, în cazul în care nu există astfel de metode, în conformitate cu orice
metodă corespunzătoare.
(3) In ceea ce priveşte testele menţionate la
alin. (1), autoritatea competentă privind calitatea seminţelor din
România ia măsuri pentru a se asigura că probele sunt prelevate din
loturi omogene şi că se aplică normele privind greutatea lotului
şi greutatea probei prevăzute la art. 25 alin. (2) din Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.366/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
ARTICOLUL 13
Regiunea de multiplicare a seminţelor
(1) Autoritatea competentă privind
calitatea seminţelor din România se asigură că sămânţa
unui soi în conservare poate fi produsă numai în regiunea de origine.
(2) In cazul în care sămânţa unui soi în
conservare nu poate fi produsă în regiunea de origine, din cauza unei
probleme de mediu specifice, autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor din România şi Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor pot aproba regiuni suplimentare pentru producerea
seminţelor, ţinând seama de informaţiile furnizate de către
autorităţile responsabile în domeniul resurselor genetice ale
plantelor sau de către organizaţiile recunoscute în acest sens de
către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
(3) Seminţele unui soi în conservare produse în
regiunile suplimentare sunt utilizate exclusiv în regiunea de origine.
(4) Autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor din România şi Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor trebuie să notifice Comisiei şi celorlalte
state membre regiunile suplimentare pe care intenţionează să le
aprobe în vederea producerii de seminţe, în conformitate cu alin. (1).
(5) Comisia Europeană şi celelalte state
membre pot, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii acestor
notificări, să solicite aprobarea Comitetului permanent pentru
seminţe şi material de înmulţire agricol, horticol şi
forestier. In conformitate cu art. 48 alin. (1) lit. (b) din Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.366/2005, cu modificările şi completările ulterioare,
autoritatea competentă privind calitatea seminţelor din România
adoptă o decizie care să stabilească, după caz,
restricţii sau condiţii privind desemnarea acestor regiuni.
(6) In cazul în care nici Comisia, nici alte state
membre nu efectuează o solicitare în temeiul alin. (5), autoritatea
competentă privind calitatea seminţelor din România şi
Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor pot aproba
regiunile suplimentare în vederea producerii seminţelor conform
notificării.
ARTICOLUL 14
Condiţii pentru comercializare
(1) Autoritatea competentă privind
calitatea seminţelor din România se asigură că seminţele
unui soi în conservare pot fi comercializate numai în următoarele
condiţii:
a) au fost produse în regiunea de origine a acestuia
sau într-o regiune menţionată la art. 13;
b) comercializarea are loc în regiunea sa de origine.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b),
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Inspecţia
Naţională pentru Calitatea Seminţelor şi Institutul de Stat
pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor, poate să aprobe regiuni
suplimentare pe teritoriul României pentru comercializarea seminţelor
dintr-un soi în conservare, cu condiţia ca regiunile respective să
fie comparabile cu regiunea de origine în ceea ce priveşte habitatele
naturale şi seminaturale ale soiului în cauză.
(3) In cazul în care autoritatea competentă
privind calitatea seminţelor din România şi Institutul de Stat pentru
Testarea şi Inregistrarea Soiurilor aprobă astfel de regiuni
suplimentare, trebuie să se asigure că volumul de seminţe
necesar pentru producerea cel puţin a cantităţii de seminţe
menţionate la art. 15 este rezervat în scopul conservării soiului în
regiunea sa de origine.
(4) Inspecţia Naţională pentru Calitatea
Seminţelor şi Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor informează Comisia Europeană şi
celelalte state membre cu privire la aprobarea regiunilor suplimentare respective.
(5) In cazul în care autoritatea competentă
privind calitatea seminţelor din România şi Institutul de Stat pentru
Testarea şi Inregistrarea Soiurilor aprobă regiuni suplimentare
pentru producerea de seminţe, în conformitate cu art. 13, nu se va folosi derogarea
prevăzută la alin. (2).
ARTICOLUL 15
Restricţii cantitative
Autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor din România se asigură că, pentru fiecare soi în
conservare, cantitatea de seminţe comercializate pe an nu
depăşeşte cantitatea necesară pentru producţia de
legume pe numărul de hectare stabilit în anexa nr. 1 pentru speciile
respective.
ARTICOLUL 16
Aplicarea restricţiilor cantitative
(1) Autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor din România trebuie să se asigure că producătorii
îi notifică, înainte de începutul fiecărui sezon de producţie,
datele privind suprafaţa şi locaţia zonei destinate
producţiei de seminţe.
(2) In cazul în care, pe baza notificărilor
menţionate la alin. (1), cantităţile stabilite de autoritatea
competentă în conformitate cu prevederile art. 15 sunt susceptibile de a
fi depăşite, autoritatea competentă alocă fiecărui
producător în cauză cantitatea pe care poate să o comercializeze
în respectivul sezon de producţie.
ARTICOLUL 17
Inchiderea ambalajelor
(1) Autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor din România se asigură că seminţele din soiurile
în conservare pot fi comercializate numai în ambalaje închise prevăzute cu
un sistem de închidere.
(2) Furnizorul trebuie să închidă ambalajele
seminţelor în asemenea mod încât să nu poată fi deschise
fără ca sistemul de închidere să se deterioreze sau
fără să lase urme de manipulare pe eticheta furnizorului ori pe
ambalaj.
(3) In vederea asigurării închiderii în
conformitate cu alin. (2), sistemul de închidere cuprinde cel puţin
eticheta sau un sigiliu.
ARTICOLUL 18
Etichetarea
Autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor din România se asigură că ambalajele sau recipientele
cu seminţe din soiuri în conservare poartă o etichetă a
furnizorului sau o menţiune tipărită care cuprinde
următoarele informaţii:
a) menţiunea „reguli şi norme CE";
b) numele şi adresa persoanei însărcinate cu
aplicarea etichetelor sau marca de identificare a acesteia;
c) anul sigilării, exprimat după cum urmează:
„sigilat..." (anul), sau anul ultimei eşantionări în vederea
efectuării ultimei analize de germinaţie, exprimat după cum
urmează: „eşantionat ..." (anul);
d) specia;
e) denumirea soiului în conservare;
f) menţiunea „sămânţă
certificată a unui soi în conservare" sau „sămânţă
standard a unui soi în conservare";
g) regiunea de origine;
h) în cazul în care regiunea de producere a
seminţei este diferită de regiunea de origine, se indică
regiunea de producere a seminţei;
i) numărul de referinţă al lotului, dat
de persoana responsabilă cu aplicarea etichetelor;
j) greutatea netă sau brută declarată
ori numărul declarat de seminţe;
k) în cazul în care se indică greutatea şi
faptul că au fost utilizate pesticide granulate, substanţe de drajare
sau alţi aditivi solizi, se indică şi tipul tratamentului chimic
ori al aditivului, precum şi raportul aproximativ dintre greutatea
glomerulelor pentru seminţele pure şi greutatea totală.
ARTICOLUL 19
Postcontrolul oficial
(1) Autoritatea competentă privind
calitatea seminţelor din România şi Institutul de Stat pentru
Testarea şi Inregistrarea Soiurilor se asigură că
sămânţa unui soi în conservare comercializată în temeiul
prezentului ordin face obiectul unui postcontrol oficial, aleatoriu, menit
să verifice identitatea şi puritatea soiurilor de seminţe.
(2) Postcontrolul oficial menţionat la alin. (1)
trebuie să se efectueze în conformitate cu metodele internaţionale
actuale sau, în cazul în care nu există astfel de metode, în conformitate
cu orice metodă corespunzătoare.
ARTICOLUL 20
Monitorizarea
Autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor din România se asigură, prin intermediul
monitorizării oficiale în timpul producerii şi comercializării,
că seminţele sunt conforme cu prevederile prezentului ordin, acordând
o atenţie deosebită soiului, locaţiilor producţiei de
seminţe şi cantităţilor.
CAPITOLUL III
Soiuri create pentru a fi cultivate în condiţii
speciale
SECŢIUNEA 1
Acceptarea soiurilor create pentru a fi cultivate
în condiţii speciale
ARTICOLUL 21
Soiuri create pentru a fi cultivate în condiţii
speciale
(1) Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, prin Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor, poate înregistra în Catalogul oficial al soiurilor de
plante de cultură din România soiurile create pentru a fi cultivate în
condiţii speciale care fac obiectul cerinţelor menţionate la
art. 22 şi 23.
(2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale, prin Inspecţia Naţională pentru Calitatea
Seminţelor şi Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor, poate accepta un soi creat pentru a fi cultivat în
condiţii speciale ca soi a cărui sămânţă poate fi
controlată ca „sămânţă standard a unui soi creat pentru a
fi cultivat în condiţii speciale". Un astfel de soi este înregistrat
în Catalogul comun al soiurilor de legume ca soi creat pentru a fi cultivat în
condiţii speciale a cărui sămânţă trebuie să fie
controlată în conformitate cu prevederile art. 26.
ARTICOLUL 22
Cerinţe fundamentale
(1) Pentru a fi acceptat ca soi creat pentru a fi
cultivat în condiţii speciale, astfel cum se menţionează la
art.1 alin. (1) lit. b), un soi nu trebuie să aibă valoare
intrinsecă pentru producţia comercială, dar trebuie să fie
creat pentru a fi cultivat în condiţii speciale.
(2) Un soi este considerat a fi creat pentru a fi
cultivat în condiţii speciale dacă a fost destinat cultivării în
condiţii agrotehnice, climatice sau pedologice speciale.
(3) Prin derogare de la art. 7 alin. (2) din Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.349/2005, cu modificările şi completările ulterioare,
Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor poate adopta
propriile prevederi privind stabilirea distinctivităţii, stabilităţii
şi uniformităţii soiurilor create pentru a fi cultivate în
condiţii speciale.
(4) In situaţiile prevăzute la alin (3),
Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor trebuie
să se asigure că se aplică, în ceea ce priveşte
distinctivitatea şi stabilitatea, cel puţin caracteristicile care se
referă la:
a) chestionarele tehnice asociate protocoalelor de
testare ale Oficiului Comunitar al Soiurilor de Plante (CPVO), în cazul
speciilor enumerate în anexa nr. 4 la Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.349/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, corespunzătoare
speciilor respective; sau
b) chestionarele tehnice anexate ghidurilor Uniunii
Internaţionale pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante (UPOV), în
cazul speciilor enumerate în anexa nr. 5 la Ordinul ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.349/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, corespunzătoare
speciilor respective.
(5) In ceea ce priveşte evaluarea
uniformităţii se aplică prevederile Ordinului ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.349/2005, cu
modificările şi completările ulterioare.
(6) In cazul în care nivelul uniformităţii
este stabilit pe baza plantelor atipice, se aplică o populaţie
standard de 10 % şi o probabilitate de acceptare de cel puţin 90%.
ARTICOLUL 23
Cerinţe procedurale
Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.349/2005, cu modificările şi completările
ulterioare, nu este necesară nicio examinare oficială în cazul în
care următoarele informaţii sunt suficiente pentru luarea unei
decizii de către Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea
Soiurilor referitoare la înregistrarea soiurilor create pentru a fi cultivate
în condiţii speciale:
a) descrierea soiului destinat cultivării în
condiţii speciale şi denumirea acestuia;
b) rezultatele testelor neoficiale;
c) cunoştinţe dobândite din experienţa
practică în timpul cultivării, multiplicării şi utilizării,
astfel cum au fost notificate de către aplicantul din România;
d) alte informaţii, îndeosebi din partea
autorităţilor responsabile în domeniul resurselor genetice ale
plantelor sau din partea organizaţiilor recunoscute în acest sens de
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
ARTICOLUL 24
Excluderea de la înregistrare
Un soi creat pentru a fi cultivat în condiţii
speciale nu este acceptat pentru înregistrare în Catalogul oficial al soiurilor
de plante de cultură din România, în cazul în care:
a) este deja înregistrat în Catalogul comun al
soiurilor de legume ca soi, altul decât un soi creat pentru a fi cultivat în
condiţii speciale, sau a fost radiat din Catalogul comun al soiurilor de
legume în ultimii 2 ani ori dacă perioada acordată în conformitate cu
art. 15 alin. (2) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 1.349/2005, cu modificările şi
completările ulterioare, a expirat cu mai puţin de 2 ani înainte; sau
b) are acordată protecţie juridică
comunitară în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.
2.100/1994 al Consiliului sau are acordată protecţie juridică
naţională ori se află în curs de aprobare o cerere pentru
obţinerea acestui drept.
ARTICOLUL 25
Denumirea
(1) In ceea ce priveşte denumirile soiurilor
create pentru a fi cultivate în condiţii speciale cunoscute înainte de 25
mai 2000, la iniţiativa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale, prin Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea
Soiurilor, pot fi permise derogări de la Regulamentul (CE) nr. 637/2009,
cu excepţia cazului în care asemenea derogări ar încălca
drepturile anterioare ale unei terţe părţi care sunt protejate
în conformitate cu art. 2 din acelaşi regulament.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 9 alin. (2)
din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.349/2005, cu modificările şi completările
ulterioare, Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor
poate accepta mai mult de o denumire pentru un soi, în cazul în care este vorba
despre denumiri tradiţionale.
SECŢIUNEA a 2-a
Comercializarea seminţelor soiurilor create
pentru a fi cultivate în condiţii speciale
ARTICOLUL 26
Verificarea
Prin derogare de la prevederile art. 20 din Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale
1.349/2005, cu modificările şi completările ulterioare,
Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor şi
Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor pot stabili
că sămânţa soiurilor create pentru a fi cultivate în
condiţii speciale poate fi controlată ca sămânţă
standard a unui soi destinat cultivării în condiţii speciale,
dacă respectă următoarele:
a) îndeplineşte cerinţele pentru
comercializare ca sămânţă standard prevăzute în Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.349/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi
în Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale nr. 1.366/2005, cu modificările şi completările
ulterioare, cu excepţia cerinţelor privind puritatea varietală
minimă a soiului;
b) are puritate varietală suficientă.
ARTICOLUL 27
Testarea seminţelor
(1) Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, prin Inspecţia Naţională pentru
Calitatea Seminţelor şi Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor, se asigură că sunt efectuate testele pentru
a verifica faptul că sămânţa soiurilor create pentru a fi
cultivate în Conditii speciale îndeplineşte cerinţele prevăzute
la art. 26.
(2) Testele menţionate la alin. (1) se
efectuează în conformitate cu metodele internaţionale actuale sau, în
cazul în care nu există astfel de metode, în conformitate cu orice
metodă corespunzătoare.
ARTICOLUL 28
Restricţii cantitative
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,
prin Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor, se
asigură că sămânţa soiurilor create pentru a fi cultivate
în condiţii speciale este comercializată în ambalaje mici, care nu
depăşesc greutatea netă maximă stabilită în anexa nr.
2, pentru diferitele specii.
ARTICOLUL 29
Inchiderea ambalajelor
(1) Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, prin Inspecţia Naţională pentru
Calitatea Seminţelor, se asigură că sămânţa din soiuri
create pentru a fi cultivate în condiţii speciale este comercializată
numai în ambalaje închise prevăzute cu un sistem de sigilare.
(2) Furnizorul închide ambalajele seminţelor în
asemenea mod încât să nu poată fi deschise fără ca sistemul
de sigilare să se deterioreze sau fără să lase urme de
manipulare pe eticheta furnizorului ori pe ambalaj.
(3) In vederea asigurării închiderii în
conformitate cu alin. (2), sistemul de sigilare cuprinde cel puţin
eticheta sau un sigiliu.
ARTICOLUL 30
Etichetarea
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale, prin Inspecţia Naţională pentru Calitatea
Seminţelor, se asigură că ambalajele cu seminţe din soiuri
create pentru a fi cultivate în condiţii speciale poartă eticheta
furnizorului sau o menţiune tipărită sau ştampilată,
cuprinzând următoarele informaţii:
a) menţiunea „reguli şi norme CE";
b) numele şi adresa persoanei responsabile cu
aplicarea etichetelor sau marca de identificare a acesteia;
c) anul sigilării, exprimat după cum
urmează: „sigilat..." (anul) sau anul ultimei eşantionări
în vederea efectuării ultimei analize de germinaţie, exprimat
după cum urmează: „eşantionat..." (anul);
d) specia;
e) denumirea soiului;
f) menţiunea „soi creat pentru a fi cultivat în
condiţii speciale";
g) numărul de referinţă al lotului, dat
de către persoana responsabilă cu aplicarea etichetelor;
h) greutatea netă sau brută declarată
ori numărul declarat de seminţe;
i) în cazul în care se indică greutatea şi
faptul că au fost utilizate pesticide granulate, substanţe de drajare
sau alţi aditivi solizi, se indică şi tipul tratamentului chimic
ori al aditivului, precum şi raportul aproximativ dintre greutatea
glomerulelor pentru seminţele pure şi greutatea totală.
ARTICOLUL 31
Postcontrolul oficial
(1) Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, prin Inspecţia Naţională pentru
Calitatea Seminţelor şi Institutul de Stat pentru Testarea şi
Inregistrarea Soiurilor, se asigură că sămânţa unui soi
creat pentru a fi cultivat în condiţii speciale face obiectul unui
postcontrol oficial, aleatoriu, menit să verifice identitatea şi
puritatea soiurilor.
(2) Postcontrolul oficial menţionat la alin. (1)
se efectuează în conformitate cu metodele internaţionale actuale sau,
în cazul în care nu există astfel de metode, în conformitate cu orice
metodă corespunzătoare.
ARTICOLUL 32
Monitorizarea
Autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor din România se asigură, prin intermediul
monitorizării oficiale în timpul producerii şi comercializării,
că seminţele sunt conforme cu prevederile prezentului ordin, acordând
o atenţie deosebită soiului şi cantităţilor.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii generale şi finale
ARTICOLUL 33
Raportarea
Autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor din România trebuie să se asigure că furnizorii care
acţionează pe teritoriul României raportează pentru fiecare
sezon de producţie cantitatea de sămânţă din fiecare soi în
conservare şi din fiecare soi creat pentru a fi cultivat în condiţii
speciale introdusă pe piaţă. Autoritatea competentă privind
calitatea seminţelor din România raportează, la cerere, Comisiei
Europene şi celorlalte state membre cantitatea de sămânţă
din fiecare soi în conservare şi din fiecare soi creat pentru a fi
cultivat în condiţii speciale introdusă pe piaţă pe
teritoriul României.
ARTICOLUL 34
Notificarea organizaţiilor recunoscute în
domeniul resurselor genetice ale plantelor
Autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor din România notifică Comisiei Europene numele
organizaţiilor recunoscute, menţionate la art. 5 lit. d), art. 8
alin. (1), art. 13 alin. (1) şi art. 23 alin. (1)lit. d).
ARTICOLUL 35
Transpunere
Autoritatea competentă privind calitatea
seminţelor din România comunică de îndată Comisiei Europene
textul prezentului ordin, precum şi un tabel de corespondenţă
între prevederile acestuia şi Directiva 2009/145/CE a Comisiei din 26
noiembrie 2009 de stabilire a anumitor derogări pentru acceptarea
varietăţilor primitive şi a soiurilor de legume care sunt
cultivate, în mod tradiţional, în localităţi şi regiuni
speciale şi care sunt ameninţate de eroziune genetică şi a
soiurilor de legume lipsite de valoare intrinsecă pentru producţia
vegetală comercială, dar create pentru a fi cultivate în
condiţii speciale, precum şi pentru comercializarea seminţelor
acestor varietăţi primitive şi soiuri.
ARTICOLUL 36
Destinatari
Prezentul ordin se adresează Institutului de Stat
pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor, Inspecţiei Naţionale
pentru Calitatea Seminţelor din cadrul Ministerului Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, Laboratorului Central pentru Calitatea Seminţelor
şi a Materialului Săditor, inspectoratelor teritoriale pentru
calitatea seminţelor şi a materialului săditor,
autorităţilor responsabile în domeniul resurselor genetice ale
plantelor sau organizaţiilor recunoscute în acest sens de către
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi
persoanelor fizice şi juridice autorizate pentru producerea, prelucrarea
şi comercializarea seminţelor şi a materialului săditor,
care îl vor duce la îndeplinire.
ARTICOLUL 37
Anexe
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din
prezentul ordin.
ARTICOLUL 38
Intrarea în vigoare
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,
Mihail Dumitru
ANEXA Nr. 1
Restricţii cantitative privind comercializarea
seminţelor soiurilor în conservare, astfel cum sunt menţionate la
art. 15 din ordin
|
Denumirea botanică
|
Numărul maxim de hectare pe
stat membru pentru producţia de legume, pe soiuri de legume
|
|
Allium cepa L. - grupul
Cepa Brassica oleracea L.
Brassica rapa L.
Capsicum annuum L.
Cichorium intybus L.
Cucumis melo L.
Cucurbita maxima Duchesne
Cynara cardunculus L.
Daucus carota L.
Lactuca sativa L.
Lycopersicon esculentum Mill.
Phaseolus vulgaris L.
Pisum sativum L. (partim)
Vicia faba L. (partim)
|
40
|
|
Denumirea botanică
|
Numărul maxim de hectare pe
stat membru pentru producţia de legume, pe soiuri de legume
|
|
Allium cepa L. - grupul Aggregatum
Allium porrum L.
Allium sativum L.
Beta vulgaris L.
Citrullus lanatus (Thunb.)
Matsum.et Nakai
Cucumis sativus L.
Cucurbita pepo L.
Foeniculum vulgare Mill.
Solanum melongena L.
Spinacia oleracea L.
|
20
|
|
Allium fistulosum L.
Allium schoenoprasum L.
Anthriscus cerefolium (L.) Hoffm.
Apium graveolens L.
Asparagus officinalis L.
Cichorium endivia L.
Petroselinum crispum (Mill.)
Nyman ex A. W. Hill
Phaseolus coccineus L.
Raphanus sativus L.
Rheum rhabarbarum L.
Scorzonera hispanica L.
Valerianella locusta (L.)
Laterr. Zea mays L. (partim)
|
10
|
ANEXA Nr. 2
Greutatea netă maximă pe ambalaj, astfel
cum se menţionează la art. 28 din ordin
|
Denumirea botanică
|
Greutatea netă maximă pe
ambalaj, exprimată în grame
|
|
Phaseolus coccineus L.
Phaseolus vulgaris L.
Pisum sativum L. (partim)
Vicia faba L. (partim)
Spinacia oleracea L.
Zea mays L. (partim)
|
250
|
|
Allium cepa L. - grupul Cepa, grupul
Aggregatum
Allium fistulosum L.
Allium porrum L.
Allium sativum L.
Anthriscus cerefolium (L.) Hoffm.
Befa vulgaris L.
Brassica rapa L.
Cucumis sativus L.
Cucurbita maxima Duchesne
Cucurbita pepo L.
Daucus carota L.
Lactuca sativa L.
Petroselinum crispum (Mill.)
Nyman ex A. W. Hill
Raphanus sativus L.
Scorzonera hispanica L.
Valerianella locusta (L.) Laterr.
|
25
|
|
Denumirea botanică
|
Greutatea netă maximă pe
ambalaj, exprimată în grame
|
|
Allium schoenoprasum L.
Apium graveolens L.
Asparagus officinalis L.
Brassica oleracea L. [toate]
Capsicum annuum L.
Cichorium endivia L.
Cichorium intybus L.
Citrullus lanatus (Thunb.)
Matsum. et Nakai
Cucumis melo L.
Cynara cardunculus L.
Lycopersicon esculentum Mill.
Foeniculum vulgare Mill.
Rheum rhabarbarum L.
Solanum melongena L.
|
5
|