Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, excepţie ridicată de Despina Stoenescu şi Artemis Georgeta Handris în Dosarul nr. 5.289/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.892D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că din economia susţinerilor autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că în opinia acestora dreptul de servitute legală pentru utilităţi, astfel cum este reglementat de dispoziţiile legale criticate, contravine art. 44 din Constituţie, ducând, practic, la anularea dreptului de proprietate privată. În continuare arată că în jurisprudenţa sa Curtea a statuat că pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinţa obiectului dreptului, fie în privinţa unor atribute ale acestuia pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Esenţial este ca prin aceste restricţii stabilite de lege să nu se aducă atingere substanţei acestui drept, să nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Or, chiar dacă prin instituirea unor drepturi şi limite legale, titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea dreptului său, textul legal criticat nu este în contradicţie cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.289/233/2014, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, excepţie ridicată de Despina Stoenescu şi Artemis Georgeta Handris într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea părţilor pârâte la încheierea unor contracte de închiriere a terenului pe care sunt amplasate reţele de utilităţi publice sau obligarea la eliberarea terenului de acestea.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate aduc atingere dreptului de proprietate privată. Prin instituirea unui drept de servitute legală se anulează dreptul de proprietate al autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate.6. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază, în primul rând, că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată, nefiind indicate susţineri cu privire la încălcarea normelor constituţionale invocate. În al doilea rând, instanţa reţine că autoarele excepţiei consideră neconstituţional însuşi dreptul de servitute legală, în abstract, apreciind că orice drept de servitute legală ar anula un drept de proprietate privată. În acest sens, instanţa opinează că dreptul de servitute legală este un drept stabilit atât de legislaţia civilă, cât şi de legislaţia aplicabilă în alte materii şi nu poate duce la anularea proprietăţii, indiferent de titular, reprezentând o limită a dreptului stabilită prin lege. Instanţa mai apreciază că dreptul de servitute stabilit de dispoziţiile legale criticate se încadrează în dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (7) şi nu constituie o anulare a regulii stabilite de alin. (1) al aceleiaşi dispoziţii din Legea fundamentală. Dreptul de proprietate privată nu trebuie considerat ca fiind absolut şi nelimitat în conţinutul sau în exercitarea lui, ci este limitat de dispoziţiile legale din diferite materii. Dreptul de servitute legală nu duce la anularea dreptului de proprietate privată, ci doar limitează acest drept.7. În concluzie, instanţa apreciază ca fiind oportună respingerea excepţiei de neconstituţionalitate fie prin lipsa motivării, fie prin constatarea caracterului constituţional al prevederii legale contestate.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Autoarele excepţiei pleacă de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate privată, făcându-se abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi de cele ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private în condiţiile legii organice.10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Prin textul legal criticat se instituie un drept de trecere asupra terenurilor afectate de sistemele de utilităţi publice în favoarea operatorilor furnizori/prestatori de servicii de utilităţi publice, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1), (5) şi (7) din Constituţie.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităţi publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, natura capitalului sau ţara de origine, au dreptul de servitute legală asupra sistemelor de utilităţi publice destinate realizării serviciilor." Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin pct. 1 al articolului unic al Legii nr. 313/2015 pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 9 decembrie 2015, având în prezent următoarea redactare: „Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităţi publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, de natura capitalului sau ţara de origine, au, pentru aceste servicii de utilităţi, drept de trecere asupra terenurilor afectate de sistemele de utilităţi publice. Dreptul de trecere se exercită cu titlu gratuit asupra terenurilor aparţinând statului sau unităţilor administrativ-teritoriale pe toată durata furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice."14. Curtea observă că prin modificarea operată prin Legea nr. 313/2015 a fost adoptată o soluţie legislativă similară celei supuse în cauza de faţă controlului de constituţionalitate, în sensul reglementării unor limite legale, dar şi gratuitatea dreptului de trecere doar asupra terenurilor aparţinând statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.15. Însă, având în vedere că textul de lege criticat în redactarea anterioară modificării prezentate a fost incident în litigiul în soluţionarea căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate şi ţinând seama de cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare" cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, urmează să fie reţinut ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 51/2006, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 313/2015 pentru modificarea Legii nr. 51/2006.16. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin textul legal criticat se instituie un drept de trecere asupra terenurilor afectate de sistemele de utilităţi publice în favoarea operatorilor furnizori/prestatori de servicii publice.18. Curtea reţine că în argumentarea criticii de neconstituţionalitate, autoarele excepţiei pleacă de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului lor de proprietate privată, făcându-se abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi de acelea ale art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private „în condiţiile legii organice". Potrivit acestor dispoziţii constituţionale, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.19. În continuare, Curtea constată că prin reglementarea criticată legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Chiar dacă prin instituirea dreptului de servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, reglementarea legală în sine nu relevă nicio contradicţie cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, el putând fi supus anumitor limitări, însă acestea, indiferent de natura lor, nu trebuie să se confunde cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinţa obiectului dreptului, fie în privinţa unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.435 din 25 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011).20. Totodată, Curtea a mai reţinut că dreptul de servitute instituit asupra proprietăţilor afectate de sistemele de utilităţi publice reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate, instituită de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al comunităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 419 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010).21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Despina Stoenescu şi Artemis Georgeta Handris în Dosarul nr. 5.289/233/2014 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 313/2015 pentru modificarea Legii nr. 51/2006, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Andreea Costin