DECIZIE Nr.
606 din 6 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. (1) si (2) din
Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002
privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotararea Guvernului nr.
1.391/2006, precum si a dispozitiilor art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 398 din 16 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
maqistrat-asistent-sef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (1) şi (2)
din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, precum şi a
dispoziţiilor art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, excepţie ridicată de Gheorghe Taga în Dosarul nr.
1.302/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă,
în ceea ce priveşte dispoziţiile Regulamentului de aplicare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, criticate, şi ca
neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 109 alin.
(1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 12 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.302/312/2009, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare
a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 1.391/2006, precum şi a dispoziţiilor art. 109 alin. (1) - (3)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de
Gheorghe Taga.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
se susţine, în esenţă, că se
încalcă principiul egalităţii în drepturi prin aceea că
„unii cetăţeni, care au beneficiat de oprirea imediată în trafic
şi aplicarea legii conform dispoziţiilor art. 109 alin. (1) şi
(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, sunt
favorizaţi în spiritul legii prin faptul că au fost
atenţionaţi asupra necesităţii respectării legii, în
timp ce alţi cetăţeni, nefiind opriţi şi sancţionaţi
cum că ar fi încălcat legea, au continuat să cumuleze efectul riscului
altor fapte contravenţionale pe intervalul de timp al prescrierii
stabilite de lege". Se mai susţine că actul constatator
încalcă prevederile art. 31 din Constituţie care consacră
dreptul la informaţie, precum şi dreptul la apărare, prin lipsa
accesului la probele acuzării. In sfârşit, se încalcă şi
dreptul la integritate psihică prin aceea că, „în situaţia unui
contravenient care a primit prin poştă înştiinţarea că
a săvârşit cu mult timp în urmă o serie de fapte
contravenţionale, acea persoană este supusă unei presiuni
psihice extrem de virulente".
Judecătoria Slobozia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în
ceea ce priveşte dispoziţiile Regulamentului de aplicare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, criticate, şi neîntemeiată
în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 109 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, care nu a fost indicat expres în dispozitivul
încheierii de sesizare a Curţii, acesta îl constituie, potrivit
concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei, în care sunt citate textele
legale criticate, precum şi considerentelor încheierii de sesizare, în
care sunt, de asemenea citate, la fila 1, aceste texte, dispoziţiile art.
121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26
octombrie 2006, precum şi dispoziţiile art. 109 alin. (1)-(3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi
completările ulterioare.
Dispoziţiile art. 121 alin. (1) şi (2) din
Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1.391/2006, au următorul cuprins:
„(1) Conducătorii de vehicule sunt
obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de
drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte
vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de
semnalizare.
(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit
conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu
mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic."
Dispoziţiile art. 109 alin. (1)-(3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au următorul
cuprins:
„(1) Constatarea contravenţiilor şi
aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier,
iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către
poliţiştii de frontieră.
(2) Constatarea contravenţiilor se poate face
şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice
omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în
procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
(3) In cazurile prevăzute la alin. (2),
procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după
stabilirea identităţii conducătorului de vehicul,
menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi
necesară confirmarea faptelor de către martori."
In susţinerea excepţiei se invocă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, ale art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate
fizică şi psihică, ale art. 24 privind dreptul la apărare
şi ale art. 31 privind dreptul la informaţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
1. Excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare
a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, este inadmisibilă. Aceasta
întrucât, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie,
instanţa de contencios constituţional „hotărăşte
asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi
ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial". De asemenea,
potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea „(...) decide
asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă [...]", excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor altor categorii de acte normative
decât cele prevăzute expres şi limitativ de norma
constituţională, reluată în legea organică a Curţii,
fiind prin urmare inadmisibilă.
2. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 109
alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, se constată că acestea nu încalcă prevederile
constituţionale invocate. Astfel, normele criticate se aplică tuturor
persoanelor prevăzute în ipoteza acestora, fără nicio
discriminare pe considerente arbitrare, şi nu încalcă dreptul la
apărare. Persoana contravenientă nemulţumită de
sancţiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenţie,
indiferent dacă procesul-verbal de contravenţie a fost încheiat în
prezenţa sau în lipsa acesteia, are deschisă calea plângerii la
instanţa de judecată, în conformitate cu prevederile art. 118 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit
căruia „împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la
comunicare, la judecătoria în a cărei rază de
competenţă a fost constatată fapta", cadru în care,
beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, poate
formula apărările pe care le consideră necesare. Curtea a
subliniat în acest sens în jurisprudenţa sa pronunţată cu
privire la dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001,
legea-cadru în materie contravenţională (de exemplu, Decizia nr. 96
din 4 februarie 2010 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15
martie 2010), că, chiar dacă procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de
legalitate, atunci când este formulată plângere împotriva acestuia, este
contestată chiar prezumţia de care se bucură. In acest caz,
instanţa de judecată competentă va administra probele
prevăzute de lege, necesare în vederea verificării
legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a
formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria
nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia
de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării
adevărului, aşadar şi de a examina probele care stau la baza
aplicării sancţiunii contravenţionale, obţinute cu ajutorul
unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi
verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepţii,
în motivarea acesteia. In acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 stabileşte că „instanţa competentă
să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă
aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a
făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au
prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare
în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii,
despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii
confiscării". Aşadar, instanţele trebuie să
manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce
contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca fiind inadmisibilă excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (1) şi
(2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, excepţie ridicată de
Gheorghe Taga în Dosarul nr. 1.302/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (1)-(3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta