Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 768 alin. (9) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Transflor - S.R.L. din comuna Suhaia, judeţul Teleorman, în Dosarul nr. 18.700/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.585D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care arată că textul legal criticat nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât situaţia juridică a creditorilor diferă de cea a debitorilor, situaţie în care şi tratamentul juridic aplicabil acestora nu poate fi decât diferit. Întrucât normele legale criticate instituie reguli vizând executarea silită a unei creanţe certe, lichide şi exigibile neexecutate de bunăvoie de către debitor, nu se poate susţine că dreptul de proprietate al debitorului care nu-şi execută de bunăvoie obligaţia este afectat prin vânzarea la licitaţie a unor bunuri mobile pentru acoperirea creanţei şi, pe cale de consecinţă, că normele constituţionale invocate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ar fi încălcate. Faţă de aceste considerente, formulează concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 8 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 18.700/300/2014, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 768 alin. (9) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Transflor - S.R.L. din comuna Suhaia, judeţul Teleorman, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sintagma „Dacă nu se va obţine nici acest preţ, bunurile vor fi vândute, la acelaşi termen, la cel mai mare preţ oferit, chiar şi atunci când la licitaţie s-a prezentat un singur ofertant" cuprinsă în dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă este neconstituţională prin oferirea posibilităţii unui singur ofertant de a putea adjudeca bunul la preţul cel mai mare oferit, chiar şi sub preţul de pornire a licitaţiei. Astfel se încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât debitorul proprietar al bunurilor vândute la licitaţie este discriminat faţă de creditorul care beneficiază de o poziţie privilegiată.6. Se mai susţine că spre deosebire de dispoziţiile art. 845 alin. (9) din Codul de procedură civilă care limitează posibilitatea singurului participant la o licitaţie de a coborî sub preţul de pornire pentru vânzarea unor bunuri imobile, în cazul bunurilor mobile, dispoziţiile art. 768 alin. (9) din Codul de procedură civilă nu prevăd o astfel de limitare, încălcând prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie potrivit cărora proprietatea privată trebuie apărată indiferent de titular, nefiind justificată existenţa unor diferenţe între proprietarii de bunuri imobile şi cei de bunuri mobile. În acest sens invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 207 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 16 iunie 2003.7. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi nu se poate aprecia că acestea afectează egalitatea cetăţenilor în faţa legii sau dreptul de proprietate al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 768 alin. (9) din Codul de procedură civilă, care, după republicarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, a devenit art. 769 alin. (9). Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 769 alin. (9) ultima teză din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă nu se oferă nici preţul minim prevăzut la alin. (8), licitaţia se va amâna la un alt termen, pentru care se vor îndeplini din nou formalităţile de publicitate prevăzute de art. 762. La acest termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data primei licitaţii, licitaţia va începe de la 50% din preţul iniţial prevăzut în publicaţii sau anunţuri. Dacă nu se va obţine nici acest preţ, bunurile vor fi vândute, la acelaşi termen, la cel mai mare preţ oferit, chiar şi atunci când la licitaţie s-a prezentat un singur ofertant."13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că legiuitorul a reglementat în Codul de procedură civilă în mod detaliat şi gradual procedura urmăririi mobiliare, ca formă a executării silite, având drept scop realizarea creanţei creditorului prin vânzarea bunurilor mobile ale debitorului. În cazul în care valorificarea bunurilor mobile nu se poate realiza prin intermediul vânzării amiabile sau directe, Codul de procedură civilă prevede că executorul judecătoresc va proceda la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor sechestrate.15. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată. Potrivit art. 767 alin. (3) din Codul de procedură civilă, creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot, nici personal, nici prin persoane interpuse, să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din preţul înscris în publicaţii sau în anunţuri. Susţinerile autoarei excepţiei referitoare la posibilele înţelegeri dintre părţile participante la licitaţia publică nu sunt de natură să conducă la neconstituţionalitatea textului legal criticat, ci reprezintă aspecte ce pot fi controlate pe calea contestaţiei la executare. De altfel, Curtea observă că art. 777 din Codul de procedură civilă instituie o excepţie de la regula inadmisibilităţii desfiinţării vânzării împotriva terţului adjudecatar, respectiv o asemenea cerere poate fi făcută pe cale principală în cazul în care a existat fraudă din partea acestuia. Când adjudecatar a fost creditorul, vânzarea va putea fi desfiinţată dacă există temei de nulitate, potrivit dreptului comun.16. Referitor la susţinerea potrivit căreia se creează o inegalitate între proprietarii de bunuri mobile şi proprietarii de bunuri imobile, Curtea reţine că debitorii, proprietari ai bunurilor mobile, nu se află în aceeaşi situaţie cu debitorii, proprietari ai bunurilor imobile. Pentru aceştia din urmă legiuitorul, în virtutea mandatului său constituţional conferit de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, a reglementat distinct urmărirea imobiliară, având în vedere natura bunului supus procedurii de executare silită.17. În continuare, Curtea nu poate reţine nici încălcarea dreptului de proprietate privată garantat prin art. 44 din Constituţie. Prin executarea silită a unei obligaţii ce rezultă dintrun titlu executoriu se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului care este prejudiciat prin neplata creanţei. Stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate - cărora li se subsumează reglementările în cauză - implică, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului său în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării acestuia. 18. Prin urmare, Curtea reţine că interesul părţilor, al debitorului, dar şi, în special, al creditorului este obţinerea unui preţ de adjudecare suficient pentru acoperirea creanţei sau cel puţin a unei părţi cât mai mari din această creanţă. Scopul vânzării bunurilor prin licitaţie publică este obţinerea sumelor necesare plăţii creanţei creditorului, iar împotriva oricărui act de executare, precum şi împotriva executării înseşi se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, inclusiv de către debitor. Pentru acelaşi considerent nu poate fi primită nici critica referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, în dauna debitorului, a terţului care a participat singur la licitaţie şi datorită acestui motiv a impus preţul de vânzare.19. În ceea ce priveşte susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la faptul că de multe ori bunurile mobile vândute la licitaţie pot fi mai valoroase decât unele imobile, debitorul fiind prejudiciat prin posibilitatea ca un singur participant la licitaţie să ofere preţul pe care îl consideră de cuviinţă, chiar sub preţul de pornire a licitaţiei, Curtea observă că, în anumite situaţii, pentru anumite categorii de bunuri cu o valoare însemnată, cum ar fi titlurile de valoare sau obiecte din metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de artă, colecţii de valoare, obiecte de muzeu, care au un regim special de circulaţie, Codul de procedură civilă, prin art. 757, prevede că acestea se vor valorifica prin entităţi autorizate sau, după caz, prin organele şi în condiţiile prevăzute de lege. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Transflor - S.R.L. din comuna Suhaia, judeţul Teleorman, în Dosarul nr. 18.700/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 769 alin. (9) ultima teză din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Andreea Costin