DECIZIE   Nr. 60 din 31 martie 1998

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 183 din 18 mai 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, invocata de Societatea Comerciala "KAYAVONI EXIM" - S.R.L. in Dosarul nr. 6.675/1996 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 24 martie 1998, in prezenta uneia dintre parti si in lipsa celorlalte, si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 31 martie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 mai 1997, pronuntata in Dosarul nr. 6.675/1996, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, invocata de Societatea Comerciala "KAYAVONI EXIM" - S.R.L.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 din Constitutie, deoarece:
    - fixeaza in sarcina exportatorului, persoana juridica romana, obligatia repatrierii valutei in maximum 5 zile de la data incasarii, dar nu mai tarziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii marfii prin frontiera romana, ceea ce constituie, in opinia autoarei exceptiei, si o "imixtiune a legiuitorului roman in activitatea contractuala";
    - in cazul neplatii de catre partenerul extern a contravalorii marfii, este sanctionat exportatorul roman, intrucat nu a repatriat la termen valuta, desi de esenta raspunderii contraventionale este existenta culpei dovedite. Astfel se ajunge la situatia in care, daca nu se incaseaza valuta (fapta lipsita de culpabilitate in opinia autoarei exceptiei), patrimoniul persoanei juridice este diminuat prin aplicarea de amenzi.
    Din cuprinsul incheierii de sesizare a rezultat ca instanta de judecata nu si-a exprimat opinia in legatura cu exceptia invocata. De aceea, avand in vedere prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, completand incheierea de sesizare, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a opinat ca exceptia este neintemeiata.
    In scopul solutionarii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia invocata nu este intemeiata, avand in vedere faptul ca activitatea de comert exterior a agentilor economici se desfasoara pe baza autonomiei lor juridice, iar art. 41 alin. (1) din Constitutie garanteaza dreptul de proprietate, continutul si limitele acestui drept fiind stabilite prin lege.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, sustinerile partii prezente si dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia, fiind legal sesizata.
    Litigiul in cadrul caruia s-a invocat exceptia priveste contestarea unei amenzi aplicate potrivit dispozitiilor pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, pentru nerepatrierea valutei rezultate din activitatea de comert exterior la termenele prevazute la pct. 3 al aceluiasi articol.
    In consecinta, celelalte alineate ale pct. 3 nu au legatura cu solutionarea cauzei, asa incat, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, rezulta ca exceptia ridicata este pertinenta numai in ceea ce priveste dispozitiile alin. 1 al pct. 3 si cele ale pct. 7 din art. IV al ordonantei sus-mentionate.
    Alin. 1 al pct. 3 din art. IV al Ordonantei Guvernului nr. 18/1994 prevede ca in cazul operatiunilor de incasare la vedere, repatrierea valutei rezultate in urma producerii actului de comert international se va face in maximum 5 zile de la data incasarii, dar nu mai tarziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii marfii prin frontiera romana sau, dupa caz, a executarii lucrarilor si prestarii serviciilor in strainatate in functie de zona geografica a partenerului extern.
    Se sustine, de catre autoarea exceptiei, ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale, intrucat incalca prevederile art. 41 din Constitutie, care reglementeaza dreptul de proprietate privata.
    Potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, dreptul de proprietate este garantat, continutul si limitele acestui drept fiind stabilite prin lege. Intr-adevar, activitatea de comert exterior se desfasoara pe baza autonomiei juridice a agentilor economici, insa aceasta activitate trebuie sa fie in concordanta cu interesul national pentru a carui aparare statul actioneaza prin politica legislativa. In acest context a fost emisa Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, care isi are temeiul in dispozitiile din Constitutie cuprinse in titlul IV "Economia si finantele publice", in special cele prevazute la art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit carora statul trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea financiara si valutara; or, scopul reglementarii cuprinse in art. IV al ordonantei este consolidarea regimului valutar in vigoare si intarirea disciplinei financiare privind disponibilitatile in conturile valutare.
    Dispozitiile atacate nu incalca nici libertatea contractuala, asa cum sustine autoarea exceptiei. Intr-o interpretare sistematica a art. 134 din Constitutie, aceasta prevedere urmeaza sa fie aplicata in concordanta si cu dispozitiile alin. (1) privind economia de piata si ale alin. (2) lit. a) privind libertatea comertului, ceea ce presupune ca dispozitiile legale instituite pentru consolidarea regimului valutar si intarirea disciplinei financiare privind disponibilitatile in conturile valutare, cum sunt cele de la alin. 1 al pct. 3 din art. IV al Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, sunt conforme cu cerintele economiei de piata, in stadiul actual de dezvoltare a societatii romanesti, precum si cu regulile necesare pentru asigurarea libertatii comertului in ansamblul general al economiei din tara noastra.
    In ceea ce priveste dispozitiile pct. 7 al art. IV din ordonanta, invocarea in sustinerea exceptiei a prevederilor art. 41 din Constitutie nu este concludenta, deoarece in speta obiectul litigiului il constituie incalcarea termenului de repatriere a valutei, prevazut la alin. 1 al pct. 3 din art. IV, avand drept consecinta savarsirea faptei contraventionale prevazute de pct. 7 al art. IV din aceeasi ordonanta, de care se face vinovat agentul economic exportator, constatarea existentei sau a inexistentei culpei ca element al raspunderii contraventionale fiind de competenta exclusiva a instantei judecatoresti.
    Cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, definitiva prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, si prin Decizia nr. 274 din 26 iunie 1997, definitiva prin nerecurare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 50 din 4 februarie 1998, retinand ca aceste dispozitii sunt constitutionale.
    Fata de cele aratate, rezulta ca nu sunt motive care sa determine schimbarea practicii jurisdictionale a Curtii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, invocata de Societatea Comerciala "KAYAVONI EXIM" - S.R.L. in Dosarul nr. 6.675/1996 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 31 martie 1998.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu